ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1987/2018

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. x/2015, reclamantul Spitalul Municipal Anton Cincu Tecuci prin reprezentant legal, a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanțelor Publice București, suspendarea executării actului administrativ fiscal reprezentat de nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecției financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. x, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În motivarea acțiunii s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru suspendare, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă, existând indicii serioase cu privire la nelegalitatea actului, prejudiciul suferit în ipoteza punerii în executare a actului fiind foarte mare, imposibil de suportat.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 252/2015 din 23 octombrie 2015, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și Fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Spitalul Municipal Anton Cincu Tecuci, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanțelor Publice București și Ministerul Finanțelor Publice București, având ca obiect suspendare executare act administrativ și a dispus suspendarea executării notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență emisă de Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate sub nr. x, până la pronunțarea instanței de fond.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 252/2015 din 23 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și Fiscal a promovat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene, (potrivit art. II alin. (4) din O.U.G. nr. 6/2013) în condițiile art. 483 din Noul C. proc. civ. ( în continuare noul C. proc. civ.).

Recurentul și-a întemeiat în drept calea de atac pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în subsidiar, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare respingerea acțiunii formulată de reclamată ca neîntemeiată.

Prin argumentele prezentate în susținerea motivelor de nelegalitate, recurenta a arătat că instanța de fond a reținut faptul că Ministerul Finanțelor Publice, pentru pârâtul Ministerul Fondurilor Europene a depus întâmpinare însă menționează în mod eronat că apărările au fost formulate și de Ministerul Finanțelor Publice, în nume propriu.

În continuare, recurenta a făcut trimitere la normele de drept prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ.

În motivarea căii de atac, recurenta reluând practic susținerile formulate in fața instanței de fond, a arătat, în esență, că în mod greșit a apreciat prima instanță că sunt îndeplinite ambele condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv "cazul bine justificat" și "iminența producerii unei pagube".

Referitor

În acest context, arată recurenta, instanța de fond a interpretat în mod greșit prevederile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 cu privire la îndeplinirea în cauză a condiției pagubei iminente, având în vedere că orice debitor este pus într-o situație de dificultate în condițiile în care este executată silit.

De asemenea, recurentul concluzionează în sensul că ambele condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt neîndeplinite, iar cererea de suspendare formulată de reclamantă este neîntemeiată.

Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Spitalul Municipal Anton Cincu Tecuci a formulat întâmpinare, în termen de 30 de zile, de la data comunicării cererii de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței atacate.

În dezvoltarea apărărilor a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că acesta nu este decât o reluare a susținerilor și apărărilor în legătură cu starea de fapt supusă evaluării instanței de fond.

Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Analizând sentința atacată, în raport de criticile ce i-au fost aduse, față de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., sens în care va respinge recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Examinând sentința recurată, Înalta Curte reține că motivarea hotărârii reflectă analiza punctelor de vedere ale părților și are o întindere considerabilă, astfel că nu se poate reține "superficialitatea acesteia" în analizarea apărărilor formulate prin întâmpinare sau prin notele scsrise.

Esențial este conform art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., ca instanța să realizeze un examen efectiv al susținerilor părților, iar considerentele să cuprindă "atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au respins cererile părților", exigență satisfăcută de sentința atacată în prezenta cauză.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Este incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepție, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ș) și t) din aceeași lege.

Aceste condiții se analizează în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.

În raport cu circumstanțele concrete ale prezentei cauze, pe baza actelor dosarului și a împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de reclamantă, +îndeplinirea cumulativă a celor două condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a fost corect reținută.

Criticile aduse hotărârii, grefate în principal pe inexistența unui caz bine justificat, motivat de susținerea în sensul că nota de constatare atacată a fost emisă cu respectarea prevederilor legale în vigoare, nu este de natură a impune o altă concluzie în prezenta cauză, în care nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Înalta Curte apreciază că prima instanță a realizat o corectă interpretare a probatoriilor administrate în cadrul acestei proceduri sumare reținând existența unei îndoieli cu privire la legalitatea actului administrativ atacat față de lipsa unei justificări în fapt și în drept a imputării sumei, în contextul demonstrării, prima facie, a împrejurării că în situația în care demersul egal ar reclamantei nu va avea succes, acesta va suporta consecințele impuse, în sumă totală de 85.348.30 RON.

Înalta Curte reține că prima instanță în mod just a stabilit că și cerința pagubei iminente este întrunită în situația concretă a intimatei-reclamante, prejudiciul constatat prin actul atacat fiind unul material, viitor și previzibil.

De asemenea, din perspectiva prevederilor Recomandării nr. (89) 8/1983 a Consiliului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, la care de altfel a făcut referire și instanța de fond, astfel de măsuri de protecție provizorie pot fi acordate atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube și când există un argument aparent valabil de nelegalitate a acestuia.

În aceste condiții, se constată că susținerile cu caracter general ale recurentei-pârâte nu își regăsesc un fundament în cele relevate din înscrisurile depuse la dosar, motiv pentru care nu sunt capabile să determine instanța de control judiciar a aprecia că în speță nu ar fi îndeplinită condiția cazului bine justificat, fiind identificate împrejurări vădite de fapt și/sau de drept de natură să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că prin hotărârea atacată, prima instanță, identificând problema de drept ce se impunea a fi rezolvată, în contextul factual în mod coerent înfățișat, a prezentat cu claritate raționamentul său în susținerea soluției adoptate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinței nr. 252 din 23 octombrie 2015 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 mai 2018.