ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4652/2018

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești la data de 29 ianuarie 2016 reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Șuici a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția de Constatare și Stabilire Nereguli - Serviciul de Constatare și Stabilire Nereguli, anularea în tot a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 20 august 2015, precum și a Deciziei nr. 338 din 11 noiembrie 2015, emise de pârât.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 99 din data de 25 aprilie 2016 Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Șuici privind anularea în tot a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 20 august 2015, precum și a Deciziei nr. 338 din 11 noiembrie 2015, emise de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția de Constatare și Stabilire Nereguli - Serviciul de Constatare și Stabilire Nereguli.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Șuici, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii și admiterea acțiunii, în sensul anulării actelor contestate și a creanței stabilite prin acestea. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă arată că în hotărâre instanța de fond au fost preluate câteva paragrafe din întâmpinarea depusă de pârât fără a fi dezvoltate sau susținute în vreun fel de către judecătorul fondului. Instanța de fond nu a luat în considerare apărările sale legate de erorile umane sau materiale inerente derulării unor proiecte complexe, care nu constituie premisele încadrării acestora ca indicii certe cu privire la prezentarea de declarații sau documente false, incorecte sau incomplete cu consecințe privind deturnarea sau reținerea de fonduri din bugetul general al Comunității Europene, caz în care devin incidente dispozițiile art. 23 din O.U.G. nr. 66/2011. De asemenea, în mod greșit instanța de fond a reținut că nu a fost încălcat principiul neretroactivității legii civile noi, având în vedere că O.U.G. nr. 66/2011 a intrat în vigoare (30 iunie 2011) ulterior întocmirii atât a Contractului de finanțare nr. x din 29 decembrie 2010, cât și a contractului de prestări servicii cu SC A. SRL, nr. 1486 din 30 martie 2011.

Apărările formulate de intimat Prin întâmpinarea înregistrată la data de 16 august 2016, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a solicitat în principal anularea recursului ca nemotivat și, în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de casare invocate, ce se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 8 C. proc. civ., a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Recurenta-reclamantă a investit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 O.U.G. nr. 66/2011, cu examinarea legalității Deciziei nr. 338 din 11 noiembrie 2015 emisă de intimat prin care a fost respinsă contestația UAT Comuna Șuici, județul Argeș împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 20 august 2015 emis de Direcția de Constatare și Stabilire Nereguli din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, proiect cod SMIS 17874 cu titlul "Dezvoltarea și consolidarea turismului în zona de nord a Văii Topolog, localitatea Șuici, județul Argeș prin sprijinirea resurselor turistice", ca neîntemeiată. În esență, prin actele administrative contestate s-a reținut că pentru serviciile de organizare evenimente, care fac obiectul Contractului nr. x din 30 martie 2011 nu s-au întocmit procese-verbale de recepție, iar cele două procese-verbale întocmite nu corespund cu cele atașate cererii de rambursare pentru evenimentul Șezătoare ca la Șuici organizat în perioada 27 - 28 iulie 2012, astfel că nu se poate stabili data efectivă a prestării serviciilor și realitatea acestora. Instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că aspectele semnalate prin procesul-verbal contestat reprezintă o neregulă, chiar dacă nu s-a demonstrat reaua credință a reclamantei. Soluția este împărtășită de instanța de control judiciar, instanța de fond aplicând judicios dispozițiile de drept incidente. Răspunzând punctual criticilor recurente, Înalta Curte remarcă, mai întâi, că motivul de recurs invocat -art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" nu are incidență în cauză, motivarea răspunzând adecvat la toate aspectele invocate de reclamantă. Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat "(1) Hotărârea va cuprinde:/.../b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;". Motivarea hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător. Instanței nu i se poate cere să dea un răspuns detaliat fiecărui argument al părților, dar întinderea obligației de motivare poate să varieze în funcție de natura deciziei și trebuie analizată în lumina circumstanțelor fiecărei cauze (Ruiz Torija c. Spaniei). Contrar susținerilor recurentei, care reproșează preluarea mai multor paragrafe din întâmpinare, instanța de fond a răspuns de o manieră detaliată la toate susținerile și argumentele de nelegalitate invocate de reclamantă. Reține instanța de recurs că, în hotărârea curții de apel sunt indicate raționamentele care au fundamentat convingerea judecătorului și pe baza cărora se poate exercita un control judiciar efectiv. Motivul de recurs vizând încălcarea principiului neretroactivității legii civile nu poate fi împărtășit de instanța de control judiciar. Prin Decizia Curții Constituționale nr. 66 din 26 februarie 2015 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora "activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003". Prin Hotărârea CJUE din 26 mai 2016 pronunțată în cauzele C-260/14 și C-261/14, s-a statuat că "principiile securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecții financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziții în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, cu condiția să fie vorba despre aplicarea unor reglementări noi la efectele viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, care trebuie să țină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale". Din cuprinsul deciziei Curții Constituționale reiese faptul că este permis a se aplica procedura reglementată de noul act normativ, O.U.G. nr. 66/2011, dar stabilirea creanțelor bugetare este imperios necesar să se facă în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârșirii neregulii. Reține instanța de recurs, conform hotărârii CJUE, că suntem în prezenta efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării interne anterioare, deoarece momentul descoperirii neregulilor s-a produs ulterior modificării legislației, astfel că va fi înlăturată critica recurentei privire la încălcarea principiului neretroactivității legii civile. În consecință, constatând nefondate criticile recurentei-reclamante, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.