ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1171/2013

Asupra recursurilor penale de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 124 din 19 septembrie 2011 a Tribunalului Olt a fost condamnat inculpatul T.S. la: - 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 alin. (1) a), b) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen.; - 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 280 3 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 74 a), b) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art. 81 - 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe timp de 3 ani, termen de încercare și s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen. și, în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea acesteia pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii. S-a constatat achitat prejudiciul cu suma de 10.885 RON reprezentând impozit pe profit. În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitivă a prezentei, s-a dispus comunicarea unei copii a dispozitivului acestei hotărâri către Oficiul Național al Registrului Comerțului, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare în registrul comerțului.

Conform dispozițiilor art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare statului, din care 100 RON reprezentând onorariu avocat oficiu conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 2939 din 06 aprilie 2011. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina nr. 6048/P/2009, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului T.S. pentru săvârșirea infracțiunilor de folosire cu știință a actelor unei societăți radiate în scopul producerii de consecințe juridice și evaziune fiscală, fapte prev. de dispozițiile art. 280 3 din Legea nr. 31/1990 și art. 9 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în fapt în aceea că la data de 5 ianuarie 2010, SC Y.K.P.C.

SRL București, prin reprezentantul său D.I., a formulat plângere la organele de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, prin care a sesizat faptul că administratorul SC S. SRL Scornicești, respectiv inculpatul T.S., a achiziționat marfă, fără a achita un debit în sumă de 11.137,95 RON, în perioada ianuarie - iulie 2009, deși firma fusese radiată din evidența Oficiului Registrului Comerțului. Așa cum rezultă din Sentința nr. 578 din 19 noiembrie 2007 pronunțată de Secția comercială și contencios administrativ a Tribunalului Olt în Dosarul nr. 3130/104/2007, la aceeași dată (19 noiembrie 2007), a fost admisă cererea formulată de creditorul SC B.L.I. SA București împotriva debitorului SC S. SRL Scornicești și deschisă procedura generală a insolvenței, fiind numit administrator judiciar provizoriu SC P.S.

Slatina, debitorului atrăgându-i-se atenția cu privire la ridicarea dreptului de administrare în situația în care nu își declară intenția de reorganizare în termenul prevăzut de lege. Prin Sentința nr. 106 din 18 februarie 2008 pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. 3130/104/2007, s-a dispus începerea procedurii falimentului debitorului SC S. SRL Scornicești, dizolvarea societății debitoare și ridicarea dreptului de administrare al debitorului, confirmând în calitate de lichidator judiciar pe administratorul judiciar R.G. Prin Sentința nr. 1600 din 15 decembrie 2008 pronunțată în același dosar, s-a dispus conform art. 131 din Legea nr. 85/2006 închiderea procedurii insolvenței debitorului SC S. SRL și radierea debitoarei din registrul comerțului, fiind descărcat lichidatorul judiciar de orice responsabilități.

Astfel cum rezultă din înscrisul existent la dosar, la data de 9 ianuarie 2009 s-au operat în evidența Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Olt, dispozițiile Sentinței nr. 1600 din 15 decembrie 2008. Instanța de fond a reținut că, în calitate de administrator al SC S. SRL Scornicești (aspect confirmat prin înscrisurile existente la dosar), în perioada ianuarie - iulie 2009, deși îi fusese ridicat dreptul de administrare al societății începând cu 18 februarie 2008, data intrării în faliment), inculpatul s-a deplasat în municipiul București la sediul SC Y.K.P.C. SRL București, de unde, potrivit facturilor fiscale emise în intervalul 29 februarie 2008 - 26 iulie 2009, a achiziționat pet-uri în valoare totală de 82.377,42 RON, achitând o parte a acestora, respectiv 80.162,50 RON, rămânând o diferență în sumă de 11.137,95 RON.

Din raportul de constatare tehnico-științifică grafică din 4 mai 2010 a rezultat că semnăturile de pe cele 43 de facturi fiscale au fost executate de inculpatul T.S. (numele acestuia regăsindu-se de altfel respectivele facturi), el fiind cel care a ridicat personal marfa achiziționată deplasându-se la sediul furnizorului, împrejurare ce a reieșit de altfel și din depoziția martorului C.G., angajat al SC Y.K.P.C. SRL București, care a confirmat că inculpatul T.S., în calitate de administrator al SC S. SRL Scornicești, a ridicat marfa de la sediul vânzătorului și a semnat facturile emise cu această ocazie.

Astfel, instanța de fond a constatat că, în drept, faptele săvârșite de inculpat în condițiile expuse anterior, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 280 3 din Legea nr. 31/1990 și respectiv art. 9 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 241/2005, pentru care a fost condamnat la câte o pedeapsă cu închisoare pentru fiecare din infracțiunile comise, având în vedere la individualizarea acestora criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de legile speciale, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, precum și persoana inculpatului.

În ceea ce privește acțiunea civilă promovată în procesul penal de partea civilă DGFP Olt, pentru ANAF București, instanța de fond a constatat achitat prejudiciul în sumă de 10.885 RON reprezentând impozit pe profit datorat bugetului de stat, conform înscrisului existent la dosar și, totodată, deși prin cererea de constituire de parte civilă s-a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 10.885 RON și la plata obligațiilor fiscale accesorii "ce se calculează potrivit legislației fiscale în vigoare de la momentul producerii prejudiciului până la data când suma va fi integral achitată", pe parcursul cercetării judecătorești, s-a reținut că partea civilă nu a depus diligență pentru precizarea cuantumului acestor obligații accesorii, deși o condiție pentru admiterea acțiunii civile întemeiată pe răspunderea delictuală o constituie tocmai caracterul cert și sigur al acestuia; în consecință, instanța de fond, necunoscând întinderea prejudiciului accesoriu pretins de partea civilă, nu a putut dispune obligarea inculpatului la plata acestuia.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen legal atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, cât și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - D.G.F.P Olt, precum și inculpatul T.S. Ministerul Public a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la toate faptele pentru care a fost trimis în judecată; instanța de fond nu a aplicat inculpatului dispozițiile art. 4 și 6 din O.G. nr. 75/2001; instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de instituire a sechestrului pe bunurile aparținând inculpatului. Astfel, s-a arătat că, în ceea ce privește primul motiv de apel, s-a susținut că prima instanță trebuia să dispună condamnarea inculpatului pentru două infracțiuni de evaziune fiscală; de asemenea, referitor la cel de-al doilea motiv de apel, s-a arătat că trebuiau aplicate dispozițiile imperative prev. de art. 4 și 6 din O.G.

nr. 75/2001, deoarece, potrivit acestor dispoziții legale, după rămânerea definitivă a hotărârii, copia dispozitivului se înaintează D.G.F.P. În final, referitor la motivul de apel privind omisiunea instanței de fond de a dispune instituirea sechestrului pe bunurile inculpatului, s-a susținut că, prin cererea din 11 mai 2011, D.G.F.P. Olt s-a constituit parte civilă cu suma de 10.885 RON, solicitând instituirea sechestrului asupra bunurilor inculpatului, însă, în timpul cercetării judecătorești, inculpatul a achitat integral acestei părți suma solicitată, situație în care se impunea respingerea ca fiind rămasă fără obiect a cererii de instituire a sechestrului pe bunurile inculpatului.

În dezbaterile ce au avut loc la instanța de recurs la 4 mai 2012, procurorul de ședință a arătat că nu mai susține motivele invocate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, deoarece prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru o singură infracțiune de evaziune fiscală, deoarece părții civile i s-a comunicat dispozitivul hotărârii, fiind respectate astfel dispozițiile Codului de procedură penală și, întrucât inculpatul a achitat integral suma de bani datorată, măsura sechestrului asigurător nu se impunea a fi luată. Suplimentar, reprezentantul parchetului a criticat sentința pentru netemeinicie, apreciind că pedeapsa rezultantă aplicată este mult prea blândă, greșit fiind reținute în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judiciare, chiar dacă modalitatea de executare aleasă, suspendarea condiționată a pedepsei, este corectă.

Inculpatul T.S. a susținut motivele de apel depuse la dosar, susținând în esență că declarațiile martorilor audiați în cauză au confirmat faptul că nu intenționa să producă vreun prejudiciu vreunei societăți comerciale și nici bugetului consolidat al statului, marfa fiind achiziționată pe numele societății comerciale S. S.R.L. Scornicești din obișnuință, deoarece fusese administratorul acestei societăți și avusese relații comerciale cu SC Y.K.P.C. SRL București în ultimii 8 ani, așa încât acest fapt reprezintă o simplă eroare neintenționată, ce a fost de altfel imediat îndreptată de către el, iar prejudiciul creat a fost integral acoperit.

Față de probele administrate, inculpatul a solicitat admiterea apelului și reindividualizarea pedepsei, în sensul redozării cuantumului acesteia prin coborârea cuantumului până sub pragul admis de legiuitor, avându-se în vedere, în totalitate, criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 și art. 52 C. pen., menționând că instanța de fond nu a ținut seama de pericolul social scăzut al faptei, valoarea relativ scăzută a prejudiciului raportată la cifra de afaceri obișnuită a societății administrată de inculpat, precum și împrejurarea că acest prejudiciu a fost recuperat integral prin stăruința sa; de asemenea, s-a susținut că instanța de fond nu a acordat relevanță corespunzătoare comportamentului său procesual sincer și nu a ținut seama de înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosar, situație în care se impunea reținerea și aplicarea și a dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen.

S-a solicitat astfel admiterea apelului, desființarea hotărârii și, în rejudecare, redozarea pedepsei aplicate până la un cuantum care să fie orientat mult sub minimul special prevăzut de textul de lege incriminator. Partea civilă A.N.A.F prin D.G.F.P. Olt a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul soluționării laturii civile, susținând în esență că instanța de fond a ignorat actele deduse judecății și probele administrate, rezolvarea laturii civile a procesului făcându-se cu încălcarea principiilor generale consacrate de dispozițiile art. 3 și 4 C. proc. pen. privind obligația instanței de a avea rol activ în elucidarea tuturor împrejurărilor esențiale cauzei.

Astfel, constatând achitată suma de 10.885 RON reprezentând impozit pe profit, prima instanță nu a soluționat integral latura civilă, deoarece nu s-au acordat aferent acestei sume și majorările de întârziere și penalitățile, potrivit art. 120 C. proc. fisc. republicat, până la achitarea efectivă a prejudiciului; de asemenea, în cauză se impunea aplicarea dispozițiilor art. 112 din Legea nr. 241/2005 privind luarea măsurilor asigurătorii, respectiv instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului. S-a solicitat astfel admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și admiterea în totalitate a acțiunii civile, așa cum aceasta a fost formulată și conform celor mai sus invocate.

În cursul soluționării apelului inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere. Deși reprezentantul parchetului a precizat în dezbaterile apelului că nu mai susține motivele de apel expuse în scris, instanța le-a analizat și pe acestea, în baza art. 371 alin. (2) C. proc. pen. Prin Decizia penală nr. 152 din 4 mai 2012 a Curții de Apel Craiova s-a respins apelul declarat de partea civilă A.N.A.F prin D.G.F.P. Olt împotriva Sentinței penale nr. 124 de la 19 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Olt, secția penală, în Dosarul cu nr. 1741/104/2011, ca nefondat. S-au admis apelurile inculpatului T.S. și Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, împotriva Sentinței penale nr. 124 de la 19 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Olt, secția penală, în Dosarul cu nr. 1741/104/2011.

S-a desființat în parte sentința penală. S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. S-au repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 241/2005 în infracțiunile prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și respectiv art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunile prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și respectiv art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 81 C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 10 luni închisoare aplicată inculpatului în baza art. 280 3 din Legea nr. 31/1990 cu art. 74 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. pe durata termenului de încercare de 2 ani și 10 luni. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. S-a menținut restul dispozițiilor sentinței penale. Pentru a se pronunța astfel, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele: Prima instanță a dispus condamnarea inculpatului pentru două infracțiuni, aceea prevăzută de art. 280 3 din Legea nr. 31/1990 și infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 241/2005, deși în art. 9 din Legea nr. 241/2005 la lit. a) - g) ale primului alineat sunt prevăzute 7 infracțiuni distincte de evaziune fiscală, pentru cele mai multe existând modalități alternative de săvârșire.

Chiar dacă această confuzie se datorează felului în care a fost întocmit actul de sesizare, instanța ar fi trebuit să pună în discuția părților încadrarea juridică și să se pronunțe cu privire la două infracțiuni distincte de evaziune fiscală. Din acest punct de vedere apelul declarat de către parchet este întemeiat, astfel că, având în vedere efectul devolutiv al apelului, Curtea a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 241/2005 în infracțiunile prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și respectiv art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. S-a constatat că pentru a dispune condamnarea inculpatului, prima instanță a reținut ca stare de fapt că în perioada ianuarie - iulie 2009, inculpatul, folosind actele unei societăți radiate, SC S. SRL a aprovizionat pet-uri de la SC Y.K.P.C.

SRL București, ascunzând sursa impozabilă și omițând a evidenția în totalitate aceste operațiuni comerciale precum și veniturile realizate în actele contabile. Rechizitoriul nu menționează care este sursa impozabilă ascunsă de către inculpat, însă din procesul-verbal încheiat de către Garda Financiară Olt la 20 mai 2010, aflat în dosarul de urmărire penală reiese că în perioada 29 februarie 2008 - 26 iulie 2009, inculpatul, folosind actele SC S. SRL, a aprovizionat cu un nr. de 46 facturi fiscale, o cantitate de pet-uri în sumă de 78.958,11 RON, de la SC Y.K.P.C. SRL București. Întrucât SC S. a avut, înainte de desființare, ca obiect de activitate producția de pepsină lichidă (cheag), s-a concluzionat că și după radierea acestei societăți, inculpatul a continuat, ca persoană fizică, să producă și comercializeze pepsină lichidă, fără îndeplinirea condițiilor prevăzute de Codul comercial sau Codul fiscal.

În consecință, în baza acestei suspiciuni că inculpatul ar fi produs și comercializat ca persoană fizică pepsină lichidă, s-a estimat, în baza art. 14 din Legea nr. 241/2205 un venit de 146.987 RON în baza căruia s-a calculat, potrivit art. 79 din Legea nr. 51/2003, un impozit pe venit de 10.885 RON, sumă cu care A.N.A.F. prin D.G.F.P. Olt s-a constituit parte civilă. Pentru a reține însă că inculpatul a ascuns sursa impozabilă trebuie să existe cel puțin dovada unei operațiuni comerciale efectuate de acesta, astfel încât să se prezume mai departe că a dat aceeași destinație mărfurilor achiziționate de la SC Y.K.P.C. SRL București.

Din dosarul de urmărire penală nu reiese decât împrejurarea că inculpatul a achiziționat o cantitate de pet-uri folosind actele unei societăți radiate, însă nu există nici o dovadă a activității desfășurate ulterior, chiar în procesul-verbal întocmit de către Garda Financiară Olt arătându-se că există suspiciunea că inculpatul ar fi produs și comercializat pepsină lichidă sau că ar fi revândut marfa achiziționată. De asemenea, deoarece inculpatul nu s-a înregistrat ca persoană fizică ce desfășoară o activitate comercială, nu se poate reține că acesta a omis să evidențieze în actele contabile operațiunile comerciale efectuate sau veniturile realizate, activitatea acestuia, în ipoteza în care s-ar fi dovedit că a comercializat pepsină lichidă, neputând să se circumscrie decât infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Întrucât din probele aflate la dosar nu s-a dovedit existența infracțiunilor de evaziune fiscală sub aspectul laturii obiective, Curtea a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și respectiv art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. Apelul părții civile este nefondat, aceasta a criticat soluția primei instanțe de respingere a cererii privind instituirea sechestrului asigurător pe bunurile inculpatului. Așa cum s-a precizat mai sus, nu există dovada că inculpatul ar fi produs prejudiciul calculat în urma estimării unui venit de 146.987 RON cât timp nu s-a dovedit că inculpatul ar fi desfășurat activitatea de producere și comercializare de pepsină lichidă iar infracțiunea prevăzută de art. 280 3 din Legea nr. 31/1990 este o infracțiune de pericol.

Este nefondată critica inculpatului în privința modului de individualizare a pedepsei, cât timp prima instanță a reținut circumstanțe atenuante personale, coborând sub minimul special pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 280 3 din Legea nr. 31/1990, însă, urmare a soluției de achitare pronunțată pentru infracțiunile de evaziune fiscală, s-a admis și apelul declarat de către acesta. Împotriva Deciziei penale nr. 152 din 4 mai 2012 a Curții de Apel Craiova în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin D.G.F.P. Olt și inculpatul T.S. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova critică decizia recurată pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte: 1. Greșita achitare a inculpatului pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) și art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs se arată de către procuror că prima instanță a făcut o analiză amplă și completă a materialului probator existent la dosarul cauzei, a analizat și apărările formulate de către inculpat, chiar dacă acesta a recunoscut integral comiterea tuturor infracțiunilor reținute în sarcina sa prin actul de inculpare (a se vedea declarația aflată la dosarul instanței de fond), și în final a motivat și a reținut în sarcina inculpatului și săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. În schimb, decizia instanței de apel, ca instanță de control judiciar nu analizează nici una dintre probele dosarului, nu înlătură motivat probele avute în vedere la condamnarea inculpatului cu ocazia judecării cauzei în fond și nu invocă probe care să justifice soluția de achitare.

2. Decizia instanței de apel este nelegală și pentru faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale de natură să influențeze soluția procesului. Cu ocazia dezbaterii apelului, procurorul a invocat oral un motiv suplimentar prin care a solicitat înlăturarea prevederilor art. 74, 76 C. pen. și majorarea pedepselor aplicate inculpatului, iar instanța de apel deși a luat act de această solicitare, în considerentele deciziei nu a analizat cererea și nu a expus argumentele care nu justifică înlăturarea circumstanțelor atenuante judiciare și majorarea pedepselor aplicate. 3. Decizia instanței de apel este nelegală și prin aceea că dispozitivul conține dispoziții contradictorii, iar acesta nu se înțelege.

Cu toate că instanța de apel a dispus achitarea inculpatului T.S. pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) și art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 a menținut integral toate celelalte dispoziții ale sentinței, respectiv cele referitoare la prejudiciu și la dispoziția de comunicare a hotărârii de condamnare la Oficiul Național al Registrului Comerțului. Partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Olt a criticat hotărârea recurată pentru nelegalitate și netemeinicie, criticile vizând atât latura penală, cât și latura civilă.

Sub aspectul laturii penale, partea civilă solicită condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 241/2005 întrucât din probele administrate rezultă că inculpatul a comis această infracțiune, respectiv a achiziționat marfa în numele unei societăți radiate, a ascuns sursa impozabilă, nu a evidențiat în actele contabile operațiunile comerciale efectuate și veniturile realizate, prejudiciind astfel bugetul consolidat al statului. Pe cale de consecință, se impunea și obligarea inculpatului la plata obligațiilor fiscale accesorii aferente sumei de 10885 RON calculate de la data producerii prejudiciului și până la achitarea integrală a acestuia, precum și instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului.

Inculpatul a criticat hotărârile recurate pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 280 3 din Legea nr. 31/1990 întrucât achiziționarea mărfii de la SC Y.K. s-a făcut pentru o altă societate, în mod greșit facturile fiind emise pe societatea sa. În drept recursurile s-au întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 pct. 9, 10, 17 2 și 18 C. proc. pen. Examinând recursul declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Înalta Curte constată că acesta este întemeiat, hotărârea recurată fiind supusă casării în temeiul art. 385 9 pct. 9 și 10 C. proc. pen.

Din analiza deciziei penale recurate rezultă că instanța de apel a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 241/2005 în infracțiunile prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și respectiv art. 9 alin. (1) lit. b) din aceeași lege, dispunând totodată achitarea inculpatului pentru cele două infracțiuni în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Prin aceeași decizie s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani și 10 luni pentru pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 280 3 din Legea nr. 31/1990, ce a fost suspendată condiționat, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Astfel, instanța de prim control judiciar a menținut dispoziția privind achitarea integrală a prejudiciului în sumă de 10885 RON reprezentând impozit pe profit, dar și dispoziția de comunicare a dispozitivului hotărârii Oficiului Național al Registrului Comerțului, conform art. 13 din Legea nr. 241/2005, cu toate că a dispus achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală pentru că lipsește latura obiectivă, iar infracțiunea prevăzută de art. 280 3 din Legea nr. 31/1990 este o infracțiune de pericol. Potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de condamnare pentru vreuna dintre infracțiunile prevăzute în prezenta lege, instanța va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului o copie a dispozitivului hotărârii judecătorești definitive.

Menținerea acestor dispoziții legale vine în contradicție cu soluția de achitare pentru infracțiunile prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) și art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, comunicarea unei copii a hotărârii judecătorești definitive către Oficiul Registrului Comerțului făcându-se numai în ipoteza condamnării inculpatului pentru vreuna dintre infracțiunile prevăzute de Legea nr. 241/2005. În această ipoteză, Înalta Curte apreciază că dispozitivul deciziei recurate nu se înțelege, conține dispoziții contradictorii astfel că sunt incidente dispozițiile art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen., ce impun casarea cu trimitere a hotărârii. Înalta Curte mai constată că hotărârea recurată este supusă casării și în temeiul art. 385 9 pct. 10 C. proc.

pen. întrucât instanța de apel a omis să se pronunțe asupra unuia dintre motivele invocate în apelul procurorului. Astfel, cu ocazia dezbaterii apelului, reprezentantul Ministerului Public a criticat netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului, apreciind că nu se impunea reținerea unor circumstanțe atenuante judiciare, iar pedeapsa trebuia să fie mai aspră, chiar și în condițiile aplicării dispozițiilor art. 81 C. pen. Este real că prin decizia recurată s-a dispus achitarea inculpatului pentru cele două infracțiuni prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 și, respectiv, art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 însă s-a menținut condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 280 3 din Legea nr. 31/1990.

Din examinarea considerentelor deciziei recurate nu rezultă că instanța de apel a analizat și această critică a parchetului referitoare la netemeinicia pedepsei aplicate, analiză ce se impunea în raport cu pedeapsa aplicată pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 280 3 din Legea nr. 31/1990. Omisiunea de a analiza unul dintre motivele de apel ale parchetului atrage casarea hotărârii recurate în temeiul art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. Având în vedere că pentru considerentele expuse se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, Înalta Curte urmează să admită și recursurile declarate de inculpat și de partea civilă, cu ocazia rejudecării urmând a fi avute în vedere și criticile formulate de către cei doi recurenți, dar și critica formulată de procuror referitoare la netemeinicia soluției de achitare, în raport cu aspectele contradictorii ale dispozitivului, astfel cum au fost arătate anterior.

În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate în cauză, va casa decizia penală atacată și va trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor la aceeași instanță. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin D.G.F.P. Olt și de inculpatul T.S. împotriva Deciziei penale nr. 152 din 4 mai 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează decizia penală atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Craiova. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 3 aprilie 2013. Procesat de GGC - NN