ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 943/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 865 din 6 decembrie 2011 Tribunalul Vrancea a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta C.N.A.D.N.R. în contradictoriu cu pârâtul Cabinetul de avocat - B.I. Instanța de fond a reținut în motivarea sentinței că în ceea ce privește cererea modificatoare motivele de drept invocate nu pot fi reținute în speță. Nu se poate reține fraudarea legii deoarece nu s-a făcut dovada că respectivele contracte trebuiau aprobate de Consiliul de Administrație atât timp cât dispozițiile art. 19 lit. e) din statutul anexă parte la O.U.G. nr. 84/2003 prevăd că aprobarea acestor contracte se face în limitele competențelor acordate.

Atribuțiile directorului general enumerate în art. 20 din Statutul anexă la O.U.G. nr. 84/2003 cuprind și încheierea de acte juridice în numele și pe seama C.N.A.D.N.R. S-a mai reținut că încheierea acestor contracte de către directorul general fără a fi aprobate de Consiliul de Administrație nu reprezintă motiv de nulitate absolută și fraudarea legii. Nu poate fi vorba de fraudarea dispozițiilor legale referitoare la unitățile protejate prevăzute la art. 78 din Legea nr. 448/2006 și Legea nr. 51/1995 întrucât pârâtul are calitate de avocat și cabinetul său este unitate protejată autorizată conform dispozițiilor legale situație ce rezultă din autorizația de funcționare din 25 mai 2007 emisă de A.N.P.H.

Potrivit art. 82 lit. b) din Legea nr. 448/2006 asemenea unități beneficiază de scutire de plată a impozitului pe profit în condițiile legale prescrise de text astfel că nu se poate susține că s-a urmărit a nu se plăti impozitele aferente activității de avocat. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta C.N.A.D.N.R. Prin Decizia civilă nr. 34/A din 4 aprilie 2012 Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a respins ca nefondat apelul civil declarat de reclamanta C.N.A.D.N.R. București. S-a reținut în motivarea deciziei că, împrejurarea că directorul general a încheiat contractele respective fără aprobarea consiliului de administrație nu reprezintă un motiv de nulitate absolută și fraudare a legii.

Este de necontestat că reclamanta a depus diligențe pentru executarea celor două contracte astfel că nu se poate invoca că ele au fost încheiate în frauda legii. Nu se poate susține că reclamanta nu a înțeles faptul că încheie cu respectivul cabinet de avocatură contracte de asistență juridică în care s-au stabilit cu claritate părțile, obiectul și cauza, Pe perioada derulării acestor contracte între lunile decembrie 2008 și februarie 2010 reclamanta nu a avut obiecțiuni cu privire la activitatea pârâtului care i-a reprezentat interesele în dosarele în care era dată în judecată de către SC L. SRL Iași și în dosarul în care se urmărea recuperarea unor sume de bani de la avocatul S.N. În baza contractului cadru de asistență juridică nr. x/2008 s-a plătit avocatului onorariul reclamanta beneficiind de facilitatea fiscală de a nu achita aceeași sumă la bugetul de stat pe motiv că respectivul cabinet de avocat era unitate protejată conform Legii nr. 448/2006.

Obiectul contractelor de asistență juridică a fost licit și moral, stabilit de comun acord între părți, contractele fiind încheiate în conformitate cu prevederile Legii nr. 51/1995 și a Legii nr. 448/2006 neavând relevanță motivul invocat de apelanta că ele nu ar îmbrăca forma contractelor de parteneriat. Apelanta ignoră faptul că în art. 2 din fiecare contract se prevede ca au fost încheiate tocmai în considerarea calității de persoană protejată a cabinetului de avocatură în vederea achiziționării de servicii de asistență juridică în condițiile de favoare fiscală acordate în acest caz reclamantei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta C.N.A.D.N.R. SA invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, desființarea în tot a sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost modificată și completată. În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susținut, în esență, următoarele: - Contractele nr. y/2008 și nr. z/2008 nu au fost încheiate conform dispozițiilor art. 19 lit. l din statutul companiei astfel că sunt lovite de nulitate absolută. - Contractele au fost încheiate prin fraudarea Legii nr. 51/1995 și Legii nr. 448/2006 având în vedere că acestea au condiții diferite de legalitate, respectiv a dispozițiilor legale referitoare la unitățile protejate prevăzute la art. 78 din Legea nr. 448/2006. Scopul urmărit la încheierea contractelor a fost eludarea atât a Legii nr. 51/1995 în sensul de a nu se plăti impozitele aferente activității de avocat cât și a Legii nr. 448/2006.

- Pârâtul a încălcat statutul profesiei de avocat prin faptul că a înserat în cuprinsul celor două contracte un pact de "quota litis", având în vedere că la data încheierii celor două contracte se afla în vigoare dispoziția art. 135 din Statutul profesiei de avocat care dispune că "este interzis avocatului să-și fixeze onorariile în baza unui pact de "quota litis". - Contractele au fost încheiate cu nerespectarea condițiilor speciale de valabilitate ale Legii nr. 448/2006 care stabilește că unitățile protejate pot încheia numai contracte de parteneriat. Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a invocat în principal, în temeiul art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. nulitatea recursului și în subsidiar respingerea acestuia ca nelegal și netemeinic.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul-pârât solicitând respingerea excepției de nulitate a recursului și admiterea recursului astfel cum a fost formulat, Recursul nu este fondat. Din examinarea motivelor de recurs prin prisma dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă. Examinând cu prioritate, conform prevederilor art. 137 C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs invocată de pârât, raportat la prevederile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. se apreciază că este nefondată, întrucât dezvoltarea motivelor cererii de recurs face posibilă încadrarea acestora în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și se va examina hotărârea atacată din perspectiva acestui motiv. Instanța de apel a reținut legal că, contractele nr. y/2008 și nr. z/2008 nu sunt lovite de nulitate absolută, fiind încheiate în conformitate cu prevederile Legii nr. 51/1995 și Legii nr. 448/2006. Faptul că, contractele au fost semnate de directorul general a reclamantei fără aprobarea consiliului de administrație nu atrage nulitatea acestor contracte, pe de o parte pentru că nu s-a făcut dovada că aceste contracte trebuiau aprobate de consiliul de administrație față de art. 19 lit. l din Statutul anexă parte la O.U.G. nr. 84/2003 și art. 20 din același statut, iar pe de altă parte pentru faptul că omisiunea neaprobării în prealabil de consiliul de administrație nu poate fi opusă pârâtului, ca motiv de nulitate absolută, recurenta neputând să-și invoce propria culpă în apărare.

În mod judicios instanța de apel a reținut că obiectul contractelor este licit și moral stabilit de comun acord între părți, în conformitate cu prevederile Legii nr. 51/1995 și Legii nr. 448/2006, neavând relevanță susținerea că ele nu ar îmbrăca forma contractelor de parteneriat, în art. 2 din fiecare contract prevăzându-se că au fost încheiate tocmai în considerarea calității de unitate protejată a cabinetului de avocatură în vederea achiziționării de servicii de asistență juridică în condițiile de favoare fiscală pentru reclamantă. Fiecare dintre cei doi parteneri au urmărit pe de o parte asistența juridică și reprezentarea ce se prestează de persoana protejată în condițiile și cu respectarea prevederilor Legii nr. 51/1995 și a Statutului profesiei de avocat și plata acestora în condițiile Legii nr. 448/2006.

În baza contractului s-a plătit avocatului onorariul, reclamanta beneficiind de facilitatea fiscală de a nu achita aceeași sumă la bugetul de stat pe motiv că respectivul cabinet de avocat era unitate protejată conform Legii nr. 448/2006. Nu se poate reține fraudarea dispozițiilor legale referitoare la unitățile protejate prevăzute la art. 78 din Legea nr. 448/2006 și ale Legii nr. 15/1995. Pârâtul are calitatea de avocat și cabinetul său de avocat este unitate protejată autorizată conform art. 78 lit. b), situație ce rezultă din autorizația de funcționare, ca unitate protejată din 25 mai 2007 emisă de A.N.P.H., din aceasta rezultând că, pârâtul este autorizat ca unitate protejată să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 448/2006, respectiv de scutire de la plată a impozitului pe profit în condițiile legale prescrise de text.

În mod corect s-a reținut că cele două contracte nu cuprind vreun pact "de quota litis" care să fie interzis de lege, onorariul nefiind raportat exclusiv la rezultatul judiciar al proceselor. De asemenea, onorariul a fost stipulat expres într-o sumă de bani și nu în dobândirea a unor "aporturi din afacere". Pentru considerentele expuse, se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivul de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității cererii de recurs invocată de intimatul-pârât Cabinetul de avocat B.I. Cluj-Napoca. Respinge recursul declarat de reclamanta C.N.A.D.N.R. SA București împotriva Deciziei civile nr. 34/A din 4 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 7 martie 2013. Procesat de GGC - AS