ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 943/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 943/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 865 din 6 decembrie
2011 Tribunalul Vrancea a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de
reclamanta C.N.A.D.N.R. în contradictoriu cu pârâtul Cabinetul de avocat - B.I.
Instanța de fond a
reținut în motivarea sentinței că în ceea ce privește cererea modificatoare
motivele de drept invocate nu pot fi reținute în speță. Nu se poate reține
fraudarea legii deoarece nu s-a făcut dovada că respectivele contracte trebuiau
aprobate de Consiliul de Administrație atât timp cât dispozițiile art. 19 lit.
e) din statutul anexă parte la O.U.G. nr. 84/2003 prevăd că aprobarea acestor
contracte se face în limitele competențelor acordate. Atribuțiile directorului
general enumerate în art. 20 din Statutul anexă la O.U.G. nr. 84/2003 cuprind
și încheierea de acte juridice în numele și pe seama C.N.A.D.N.R.
S-a mai reținut că
încheierea acestor contracte de către directorul general fără a fi aprobate de
Consiliul de Administrație nu reprezintă motiv de nulitate absolută și
fraudarea legii. Nu poate fi vorba de fraudarea dispozițiilor legale
referitoare la unitățile protejate prevăzute la art. 78 din Legea nr. 448/2006
și Legea nr. 51/1995 întrucât pârâtul are calitate de avocat și cabinetul său
este unitate protejată autorizată conform dispozițiilor legale situație ce
rezultă din autorizația de funcționare din 25 mai 2007 emisă de A.N.P.H.
Potrivit art. 82 lit. b) din Legea nr. 448/2006 asemenea unități beneficiază de
scutire de plată a impozitului pe profit în condițiile legale prescrise de text
astfel că nu se poate susține că s-a urmărit a nu se plăti impozitele aferente
activității de avocat.
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel reclamanta C.N.A.D.N.R.
Prin Decizia civilă
nr. 34/A din 4 aprilie 2012 Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a respins
ca nefondat apelul civil declarat de reclamanta C.N.A.D.N.R. București.
S-a reținut în
motivarea deciziei că, împrejurarea că directorul general a încheiat
contractele respective fără aprobarea consiliului de administrație nu
reprezintă un motiv de nulitate absolută și fraudare a legii. Este de
necontestat că reclamanta a depus diligențe pentru executarea celor două
contracte astfel că nu se poate invoca că ele au fost încheiate în frauda
legii. Nu se poate susține că reclamanta nu a înțeles faptul că încheie cu respectivul
cabinet de avocatură contracte de asistență juridică în care s-au stabilit cu
claritate părțile, obiectul și cauza, Pe perioada derulării acestor contracte
între lunile decembrie 2008 și februarie 2010 reclamanta nu a avut obiecțiuni
cu privire la activitatea pârâtului care i-a reprezentat interesele în dosarele
în care era dată în judecată de către SC L. SRL Iași și în dosarul în care se
urmărea recuperarea unor sume de bani de la avocatul S.N. În baza contractului
cadru de asistență juridică nr. x/2008 s-a plătit avocatului onorariul
reclamanta beneficiind de facilitatea fiscală de a nu achita aceeași sumă la
bugetul de stat pe motiv că respectivul cabinet de avocat era unitate protejată
conform Legii nr. 448/2006. Obiectul contractelor de asistență juridică a fost
licit și moral, stabilit de comun acord între părți, contractele fiind
încheiate în conformitate cu prevederile Legii nr. 51/1995 și a Legii nr.
448/2006 neavând relevanță motivul invocat de apelanta că ele nu ar îmbrăca
forma contractelor de parteneriat. Apelanta ignoră faptul că în art. 2 din
fiecare contract se prevede ca au fost încheiate tocmai în considerarea
calității de persoană protejată a cabinetului de avocatură în vederea
achiziționării de servicii de asistență juridică în condițiile de favoare
fiscală acordate în acest caz reclamantei.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs reclamanta C.N.A.D.N.R. SA invocând motivul de
nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul căruia a
solicitat admiterea recursului, desființarea în tot a sentinței și pe fond
admiterea acțiunii astfel cum a fost modificată și completată.
În dezvoltarea în
fapt a recursului, recurenta a susținut, în esență, următoarele:
- Contractele nr.
y/2008 și nr. z/2008 nu au fost încheiate conform dispozițiilor art. 19 lit. l
din statutul companiei astfel că sunt lovite de nulitate absolută.
- Contractele au fost
încheiate prin fraudarea Legii nr. 51/1995 și Legii nr. 448/2006 având în
vedere că acestea au condiții diferite de legalitate, respectiv a dispozițiilor
legale referitoare la unitățile protejate prevăzute la art. 78 din Legea nr.
448/2006. Scopul urmărit la încheierea contractelor a fost eludarea atât a
Legii nr. 51/1995 în sensul de a nu se plăti impozitele aferente activității de
avocat cât și a Legii nr. 448/2006.
- Pârâtul a încălcat
statutul profesiei de avocat prin faptul că a înserat în cuprinsul celor două
contracte un pact de "quota litis", având în vedere că la data
încheierii celor două contracte se afla în vigoare dispoziția art. 135 din
Statutul profesiei de avocat care dispune că "este interzis avocatului
să-și fixeze onorariile în baza unui pact de "quota litis".
- Contractele au fost
încheiate cu nerespectarea condițiilor speciale de valabilitate ale Legii nr.
448/2006 care stabilește că unitățile protejate pot încheia numai contracte de
parteneriat.
Intimatul-pârât a
formulat întâmpinare prin care a invocat în principal, în temeiul art. 302
1
lit. c) C. proc. civ. nulitatea recursului și în subsidiar respingerea acestuia
ca nelegal și netemeinic.
Recurenta-reclamantă
a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul-pârât solicitând
respingerea excepției de nulitate a recursului și admiterea recursului astfel
cum a fost formulat,
Recursul nu este
fondat.
Din examinarea
motivelor de recurs prin prisma dispozițiilor legale incidente cauzei se
apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care
nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.
Examinând cu
prioritate, conform prevederilor art. 137 C. proc. civ., excepția nulității
cererii de recurs invocată de pârât, raportat la prevederile art. 302
1
alin. (1) lit. c) C. proc. civ. se apreciază că este nefondată, întrucât
dezvoltarea motivelor cererii de recurs face posibilă încadrarea acestora în
art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și se va examina hotărârea atacată din
perspectiva acestui motiv.
Instanța de apel a
reținut legal că, contractele nr. y/2008 și nr. z/2008 nu sunt lovite de
nulitate absolută, fiind încheiate în conformitate cu prevederile Legii nr.
51/1995 și Legii nr. 448/2006.
Faptul că,
contractele au fost semnate de directorul general a reclamantei fără aprobarea
consiliului de administrație nu atrage nulitatea acestor contracte, pe de o
parte pentru că nu s-a făcut dovada că aceste contracte trebuiau aprobate de
consiliul de administrație față de art. 19 lit. l din Statutul anexă parte la
O.U.G. nr. 84/2003 și art. 20 din același statut, iar pe de altă parte pentru
faptul că omisiunea neaprobării în prealabil de consiliul de administrație nu
poate fi opusă pârâtului, ca motiv de nulitate absolută, recurenta neputând
să-și invoce propria culpă în apărare.
În mod judicios
instanța de apel a reținut că obiectul contractelor este licit și moral
stabilit de comun acord între părți, în conformitate cu prevederile Legii nr.
51/1995 și Legii nr. 448/2006, neavând relevanță susținerea că ele nu ar
îmbrăca forma contractelor de parteneriat, în art. 2 din fiecare contract
prevăzându-se că au fost încheiate tocmai în considerarea calității de unitate
protejată a cabinetului de avocatură în vederea achiziționării de servicii de
asistență juridică în condițiile de favoare fiscală pentru reclamantă.
Fiecare dintre cei
doi parteneri au urmărit pe de o parte asistența juridică și reprezentarea ce
se prestează de persoana protejată în condițiile și cu respectarea prevederilor
Legii nr. 51/1995 și a Statutului profesiei de avocat și plata acestora în
condițiile Legii nr. 448/2006.
În baza contractului
s-a plătit avocatului onorariul, reclamanta beneficiind de facilitatea fiscală
de a nu achita aceeași sumă la bugetul de stat pe motiv că respectivul cabinet
de avocat era unitate protejată conform Legii nr. 448/2006.
Nu se poate reține
fraudarea dispozițiilor legale referitoare la unitățile protejate prevăzute la
art. 78 din Legea nr. 448/2006 și ale Legii nr. 15/1995.
Pârâtul are calitatea
de avocat și cabinetul său de avocat este unitate protejată autorizată conform
art. 78 lit. b), situație ce rezultă din autorizația de funcționare, ca unitate
protejată din 25 mai 2007 emisă de A.N.P.H., din aceasta rezultând că, pârâtul
este autorizat ca unitate protejată să beneficieze de drepturile prevăzute de
Legea nr. 448/2006, respectiv de scutire de la plată a impozitului pe profit în
condițiile legale prescrise de text.
În mod corect s-a
reținut că cele două contracte nu cuprind vreun pact "de quota litis"
care să fie interzis de lege, onorariul nefiind raportat exclusiv la rezultatul
judiciar al proceselor. De asemenea, onorariul a fost stipulat expres într-o
sumă de bani și nu în dobândirea a unor "aporturi din afacere".
Pentru considerentele
expuse, se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivul de nelegalitate
prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în temeiul art. 312 C. proc.
civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția
nulității cererii de recurs invocată de intimatul-pârât Cabinetul de avocat
B.I. Cluj-Napoca.
Respinge recursul
declarat de reclamanta C.N.A.D.N.R. SA București împotriva Deciziei civile nr.
34/A din 4 aprilie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședința publică, astăzi 7 martie 2013.
Procesat de GGC - AS