ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1902/2013

Deliberând, din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Oradea la 3 februarie 2012, sub nr. 2053/271/2012, reclamantele SC

G.S.P. SRL Oradea, P.F.V. și G.S.I.C. au solicitat în contradictoriu cu pârâții

B.S. și B.R.L., constatarea nulității absolute a antecontractului - promisiune sinalagmatică

de vânzare-cumpărare din data de 7 septembrie 2008 pentru lipsa totală a

consimțământului reclamantei P.F.V., în calitate de unic administrator și

reprezentant legal a reclamantei SC G.S.P. SRL la încheierea actului și

repunerea părților în situația anterioară.

Valoarea imobilului

obiect al antecontractului de vânzare a cărui nulitate se solicită este de

121.954 euro (echivalent în RON la data introducerii acțiunii - 530.097,45

RON).

Prin Sentința civilă

nr. 8869/2012 din 8 mai 2012, Judecătoria Oradea a admis excepția necompetenței

sale materiale, invocată din oficiu și a declinat competența soluționării

cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, reținând în esență că valoarea

pretențiilor deduse judecății se situează peste limita prag de 500.000 RON

prevăzută de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., astfel că se

atrage competența materială a tribunalului în primă instanță.

Pe rolul Tribunalului

Bihor, cauza a fost înregistrată sub același număr de dosar fiind soluționată

prin Sentința civilă nr. 928/C din 26 iunie 2012 în sensul admiterii excepției

necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu, declinării cauzei în

favoarea Judecătoriei Oradea, constatării ivirii conflictului de competență și

înaintarea dosarului către Curtea de Apel Oradea în vederea pronunțării

regulatorului de competență.

Pentru a pronunța

această soluție, tribunalul a reținut că litigiul dedus judecății are obiect

patrimonial, evaluabil în bani, competența materială a instanței stabilindu-se

astfel, funcție de valoarea pretențiilor deduse judecății.

Criteriul valoric

care stă la baza stabilirii competenței instanței, vizează obiectul material

asupra căruia se poartă litigiul, în speță, reclamantele solicitând constatarea

nulității unui antecontract de vânzare-cumpărare a unui imobil în valoare de

121.954 euro, precum și repunerea părților în situația anterioară, în sensul

restituirii avansului în sumă de 5.000 euro.

În aceste condiții,

tribunalul a apreciat, că valoarea litigiului se raportează, în acest caz la

valoarea avansului, întrucât prin antecontractul de vânzare-cumpărare nu s-a

transmis dreptul de proprietate asupra imobilului, pentru a fi avută în vedere

valoarea acestuia, din promisiune născându-se doar un drept de creanță,

respectiv o obligație de a face, de a încheia în viitor contractul promis.

Așadar, obiectul

acțiunii îl constituie constatarea nulității unei convenții ce are ca obiect un

drept de creanță cu consecința repunerii părților în situația anterioară

promisiunii, respectiv restituirea avansului, acest avans determinând valoarea

obiectului litigiului. Raportat la criteriul valoric mai sus arătat, ținând

cont de cuantumul avansului achitat din preț - 5.000 euro - tribunalul a

reținut că în temeiul art. 1, alin. (1) C. proc. civ., competența materială de

a soluționa cererea îi revine judecătoriei.

Prin Sentința civilă

nr. 15/2012-P din 3 iulie 2012, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă,

pronunțându-se asupra conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul

Bihor și Judecătoria Oradea privind soluționarea cauzei dintre reclamantele SC

G.S.P. SRL Oradea, P.F.V. și G.S.I.C. și pârâții B.S. și B.R.L., având ca

obiect constatare nulitate antecontract de vânzare-cumpărare și repunerea

părților în situația anterioară, a stabilit competența materială de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Pentru a dispune

astfel, curtea a reținut, în esență, incidența în speță a dispozițiilor art. 2

pct. 1 lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora, tribunalul judecă în primă

instanța procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare

de peste 500.000 RON și a art. 18 din același cod, care statuează că, în

cererile pentru constatarea existenței sau neexistenței vreunui drept,

competența instanței se determină după regulile prevăzute pentru cererile având

ca obiect executarea prestației.

Cum, în cauză,

reclamantele au solicitat constatarea nulității întregului contract de

vânzare-cumpărare a cărui valoare este mai mare de 500.000 RON, valoarea

litigiului stabilindu-se în funcție de prețul menționat de părți în actul

atacat, a reținut că, în speță, competența de soluționare a cauzei în primă

instanță revine Tribunalului Bihor.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta SC G.S.P. SRL Oradea, criticând hotărârea

atacată pentru nelegalitate, fără să indica însă vreunul dintre motivele expres

și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și solicitând admiterea căii

extraordinare de atac, modificarea deciziei atacate în sensul stabilirii

competenței de judecare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

În temeiul

dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va

pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de

prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte,

deliberând cu prioritate asupra excepției netimbrării recursului, invocată din

oficiu, și analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva normelor

legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac ca netimbrată,

în considerarea următoarelor:

Pentru termenul de

astăzi, recurenta-reclamantă a fost citată cu mențiunea achitării taxei

judiciare de timbru în cuantum de 4 RON și a timbrului judiciar de 0,15 RON,

conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, obligație pe care, în

mod nejustificat, nu și-a îndeplinit-o.

Potrivit art. 1 din

Legea nr. 146/1997 cu referire la art. 20 alin. (1) și (2) din aceeași lege,

taxele de timbru se achită și se depun anticipat sau până la termenul de

judecată stabilit de instanță.

Potrivit prevederilor

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 35 alin. (1) și (5) din

Normele metodologice de aplicare a legii, în cazul în care, partea nu achită

taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată sau insuficient

timbrată, după caz.

Constatând că

recursul nu a fost timbrat nici anticipat, nici până la termenul stabilit de

Înalta Curte, 14 mai 2013, pentru când procedura de citare a fost legal

îndeplinită și reținând că în cauză nu operează scutirea legală de la obligația

satisfacerii taxei de timbru, Înalta Curte urmează să dea eficientă

dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 respectiv ale

art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.

146/1997 modificate și să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat

de reclamanta SC G.S.P. SRL Oradea împotriva Sentinței civile nr. 15/2012-P din

3 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat

recursul declarat de reclamanta SC G.S.P. SRL Oradea împotriva Sentinței civile

nr. 15/2012-P din 3 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 14 mai 2013.

Procesat de GGC - AS