ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1902/2013

Deliberând, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la 3 februarie 2012, sub nr. 2053/271/2012, reclamantele SC G.S.P. SRL Oradea, P.F.V. și G.S.I.C. au solicitat în contradictoriu cu pârâții B.S. și B.R.L., constatarea nulității absolute a antecontractului - promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare din data de 7 septembrie 2008 pentru lipsa totală a consimțământului reclamantei P.F.V., în calitate de unic administrator și reprezentant legal a reclamantei SC G.S.P. SRL la încheierea actului și repunerea părților în situația anterioară. Valoarea imobilului obiect al antecontractului de vânzare a cărui nulitate se solicită este de 121.954 euro (echivalent în RON la data introducerii acțiunii - 530.097,45 RON).

Prin Sentința civilă nr. 8869/2012 din 8 mai 2012, Judecătoria Oradea a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, reținând în esență că valoarea pretențiilor deduse judecății se situează peste limita prag de 500.000 RON prevăzută de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., astfel că se atrage competența materială a tribunalului în primă instanță. Pe rolul Tribunalului Bihor, cauza a fost înregistrată sub același număr de dosar fiind soluționată prin Sentința civilă nr. 928/C din 26 iunie 2012 în sensul admiterii excepției necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu, declinării cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, constatării ivirii conflictului de competență și înaintarea dosarului către Curtea de Apel Oradea în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că litigiul dedus judecății are obiect patrimonial, evaluabil în bani, competența materială a instanței stabilindu-se astfel, funcție de valoarea pretențiilor deduse judecății. Criteriul valoric care stă la baza stabilirii competenței instanței, vizează obiectul material asupra căruia se poartă litigiul, în speță, reclamantele solicitând constatarea nulității unui antecontract de vânzare-cumpărare a unui imobil în valoare de 121.954 euro, precum și repunerea părților în situația anterioară, în sensul restituirii avansului în sumă de 5.000 euro.

În aceste condiții, tribunalul a apreciat, că valoarea litigiului se raportează, în acest caz la valoarea avansului, întrucât prin antecontractul de vânzare-cumpărare nu s-a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului, pentru a fi avută în vedere valoarea acestuia, din promisiune născându-se doar un drept de creanță, respectiv o obligație de a face, de a încheia în viitor contractul promis. Așadar, obiectul acțiunii îl constituie constatarea nulității unei convenții ce are ca obiect un drept de creanță cu consecința repunerii părților în situația anterioară promisiunii, respectiv restituirea avansului, acest avans determinând valoarea obiectului litigiului. Raportat la criteriul valoric mai sus arătat, ținând cont de cuantumul avansului achitat din preț - 5.000 euro - tribunalul a reținut că în temeiul art. 1, alin. (1) C. proc.

civ., competența materială de a soluționa cererea îi revine judecătoriei. Prin Sentința civilă nr. 15/2012-P din 3 iulie 2012, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, pronunțându-se asupra conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Bihor și Judecătoria Oradea privind soluționarea cauzei dintre reclamantele SC G.S.P. SRL Oradea, P.F.V. și G.S.I.C. și pârâții B.S. și B.R.L., având ca obiect constatare nulitate antecontract de vânzare-cumpărare și repunerea părților în situația anterioară, a stabilit competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor. Pentru a dispune astfel, curtea a reținut, în esență, incidența în speță a dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc.

civ., potrivit cărora, tribunalul judecă în primă instanța procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 RON și a art. 18 din același cod, care statuează că, în cererile pentru constatarea existenței sau neexistenței vreunui drept, competența instanței se determină după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect executarea prestației. Cum, în cauză, reclamantele au solicitat constatarea nulității întregului contract de vânzare-cumpărare a cărui valoare este mai mare de 500.000 RON, valoarea litigiului stabilindu-se în funcție de prețul menționat de părți în actul atacat, a reținut că, în speță, competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine Tribunalului Bihor.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC G.S.P. SRL Oradea, criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate, fără să indica însă vreunul dintre motivele expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și solicitând admiterea căii extraordinare de atac, modificarea deciziei atacate în sensul stabilirii competenței de judecare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea. În temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit cărora instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte, deliberând cu prioritate asupra excepției netimbrării recursului, invocată din oficiu, și analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac ca netimbrată, în considerarea următoarelor: Pentru termenul de astăzi, recurenta-reclamantă a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 RON și a timbrului judiciar de 0,15 RON, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, obligație pe care, în mod nejustificat, nu și-a îndeplinit-o.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997 cu referire la art. 20 alin. (1) și (2) din aceeași lege, taxele de timbru se achită și se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanță. Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a legii, în cazul în care, partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată sau insuficient timbrată, după caz.

Constatând că recursul nu a fost timbrat nici anticipat, nici până la termenul stabilit de Înalta Curte, 14 mai 2013, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită și reținând că în cauză nu operează scutirea legală de la obligația satisfacerii taxei de timbru, Înalta Curte urmează să dea eficientă dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 modificate și să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de reclamanta SC G.S.P. SRL Oradea împotriva Sentinței civile nr. 15/2012-P din 3 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta SC G.S.P. SRL Oradea împotriva Sentinței civile nr. 15/2012-P din 3 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 mai 2013. Procesat de GGC - AS