ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1829/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 7375 din

13 iunie 2008 a Tribunalului București, secția a VI- a comercială, a fost

admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC D.C. SRL în contradictoriu

cu pârâta SC M.E.I. SA, s-a constatat rezilierea contractului de asociere în

participatiune din 9 mai 2006 și a fost obligată pârâta la plata către

reclamantă a sumei de 17.897,98 lei reprezentând contravaloarea investiției

efectuate, cât și la plata dobânzii legale aferente acestei sume de la data

pronunțării hotărârii și până la achitarea integrală a debitului.

Pentru a

pronunța această soluție, tribunalul a reținut că între cele două părți a fost

încheiat un contract de asociere în participatiune la 9 mai 2006 având ca

obiect desfășurarea în comun a activității de cafenea-bar în spațiul comercial

în suprafață de 55 m.p. situat în clădirea SC M.E.I. SA. Aportul pârâtei a

constatat în punerea la dispoziție a asociației a folosinței spațiului, iar

reclamanta urma să constituie un aport în numerar, în valoare de 10.650 euro,

sumă necesară pentru amenajarea și dotarea spațiului conform destinației

stabilită prin contract. S-a stabilit că SC D.C. SA, va recupera investiția

efectuată pentru amenajarea spațiului, prin reținerea de rate lunare, într-o

perioadă de 16 luni, după care, investiția va deveni proprietatea SC M.E.I. SA.

Reclamanta s-a

obligat să plătească pârâtei 750 euro/lună, indiferent de profit, la care se

vor adăuga utilități cotă parte, funcție de spațiul ocupat, timp de 4 luni,

considerată ca fiind perioadă de acomodare clientelă, indiferent de profit,

după care va plăti 50% din profit lunar; în primele 4 luni societatea

reclamantă și-a îndeplinit obligația de plată a cotei de asociere în valoare de

750 euro/lună, aspect recunoscut de pârâtă la interogatoriu, din probele

administrate nu a rezultat însă, că după această perioadă, s-ar fi obținut

vreun profit, astfel că, nu s-a achitat 50% din profit către pârâtă.

Părțile

au prevăzut situația neobținerii unui profit și au stabilit drept caz de

încetare a contractului nerealizarea unui profit brut lunar de

1.000

euro, după expirarea unei perioade de grație de 12 luni de la data începerii

efective a activității. Tribunalul a apreciat că nu a intervenit rezilierea

contractului, întrucât neexecutarea nu este imputabilă debitorului. Ca atare,

pârâta avea obligația de a pune în continuare la dispoziție spațiul, în vederea

desfășurării activității. Nefacând acest lucru, a devenit incidență sancțiunea

rezilierii contractului din culpa pârâtei, în temeiul pactului comisoriu

reglementat prin dispozițiile art. 8 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din

contract, reclamanta având dreptul la restituirea contravalorii investițiilor

făcute pentru amenajarea și dotarea spațiului.

Împotriva acestei

sentințe, ambele părți au declarat apel, SC D.C. SRL criticând sentința sub

următorul aspect: în urma întocmirii raportului de expertiză tehnică judiciară,

s-a stabilit ca valoare a cheltuielilor cu mobilierul, suma în cuantum de

16.567 lei. Această sumă reprezintă o parte din investiția efectuată, sumă care

din vina pârâtei nu a fost recuperată, solicitând obligarea pârâtei, pe lângă

suma stabilită în sentința apelată, și plata sumei de 16.567 lei reprezentând

valoarea investiției efectuată cu mobilierul, precum și dobânda legală potrivit

O.G. .nr. 9/2001. SC M.E.I. SA critică sentința sub aspectul că tribunalul nu a

ținut seama că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 5.2 lit. I), m) și p),

în sensul că nu a fost organizată o evidență contabilă distinctă, care să fie

pusă la dispoziția părții interesate pentru a verifica modalitatea de

respectare a clauzelor contractuale și în același timp de a plăti cota de

asociere; cu privire la valoarea investițiilor făcute de reclamantă se arată

că, toate investițiile efectuate de aceasta au fost ridicate. Pe de altă parte,

potrivit dispozițiilor art. 9.2 din contract, SC M.E.I. SA devenea proprietara

respectivelor amenajări a echipamentelor și a bunurilor de inventar.

Prin Decizia comercială nr. 555 de la

16 Decembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a V- a comercială, a

respins ca nefondate apelurile declarate, reținând, în esență, că instanța de

fond a stabilit în mod corect în urma probelor administrate faptul că SC D.C.

SRL nu a obținut nici un profit după expirarea perioadei de grație de 12 luni

de la data începerii efective a activității; susținerile apelantei SC M.E.I. SA

cu privire la faptul că nu li s-a permis să verifice situația financiară și

contabilă a SC D.C. SRL nu își găsesc suportul întrucât nu există nici o dovadă

că ar fi solicitat o astfel de verificare.

Tribunalul, în

mod corect, a constatat rezilierea contractului de asociere în participațiune

încheiat între părți, reținând că, SC M.E.I. SA și-a încălcat obligația de a

pune la dispoziție spațiul în vederea desfășurării activității începând cu luna

ianuarie 2007, astfel cum rezultă din

recunoașterea din interogatoriu, iar, în ceea ce privește critica privind

mobilierul, în mod corect s-a reținut că

nu se poate obliga pârâta la

plata contravalorii acestuia câtă vreme

mobilierul

poate fi ridicat de parte, iar expertul a constatat la momentul efectuării

expertizei în cauză că o parte din respectivul mobilier nu mai

exista la

data efectuării constatării.

Împotriva

deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V- a comercială, SC D.C.

SRL a declarat recurs,solicitând

admiterea

recursului și obligarea pârâtei la plata sumei de 16.567 lei fără

T.V.A.,

fără a invoca vreun motiv de nelegalitate limitativ prevăzut de dispozițiile art.

304 C. proc. civ.; în argumentarea motivelor de recurs, recurenta - reclamantă

arată că valoarea mobilierului în cuantum

de

16.567 lei reprezintă o parte din investiția efectuată de aceasta, motiv

pentru

care este îndreptățită și la recuperarea acestei sume.

În ceea ce privește excepția nulității recursului invocată de intimată

prin întâmpinare, Înalta Curte dispune

respingere acesteia, cu motivarea că, potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (3)

C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea

recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din

motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Pe fond, Înalta

Curte va respinge recursul declarat de reclamanta SC D.C. SRL București pentru

următoarele considerente:

Interpretarea

dată probelor constituie o chestiune de fapt, care nu justifică incidența în

cauză a motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus

judecății, respectiv a cazului de modificare

prevăzut

de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.; aprecierea situației de fapt, respectiv în

posesia cui se află mobilierul, imposibilitatea ridicării

acestuia,

precum și a folosirii exclusiv în spațiul care a făcut obiectul asocierii,

reprezintă motiv de netemeinicie a deciziei recurate și nu de nelegalitate în

sensul prevăzut de art. 304 C. proc. civ.

În conformitate

cu dispozițiile art. 8.3 din contract, în cazul rezilierii contractului ca

efect al neexecutării culpabile a obligațiilor contractuale, părțile vor

proceda la partajarea bunurilor asocierii în termen de 5 zile de la data

rezilierii; poziția recurentei-reclamante încalcă principiul de drept potrivit

căruia „ nemo propriam turpitudinem

allegans „ întrucât

manifestarea de voință a intimatei a fost exprimată în sensul neretinerii

mobilierului: celelate susțineri ale reclamantului privind analiza fondului cauzei,

se vor respinge, Înalta Curte, în calitate de instanță de recurs, fiind ținută

a se pronunța exclusiv asupra

motivelor de

nelegalitate și nu asupra materialului probator existent la

dosarul

cauzei, această sarcină revenind exclusiv instanțelor de fond.

Față de

considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge excepția nulității recursului și va respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul SC D.C. SRL București.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității.

Respinge recursul declara de

reclamantul SC D.C. SRL

București

împotriva Deciziei nr. 555

din

16 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V a

comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

20 mai 2010.