ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 944/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal a fost sesizată, prin încheierea de ședință din data de 24 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă în Dosarul civil nr. 17433/197/2009, cu privire la excepția de nelegalitate invocată de Unitatea Administrativ Teritorială comuna S.B., jud. Covasna referitoare la prevederile art. 48 alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară aprobat prin ordinul din 13 octombrie 2006 emis de directorul general al Oficiului Național de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

În cauză a formulat întâmpinare A.N.C.P.I., solicitând respingerea excepției de nelegalitate, invocând excepția inadmisibilității cererii de constatare a nelegalității actului administrativ cu caracter normativ, întrucât art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se referă numai la actele administrative individuale ca obiect al excepției de nelegalitate, legea contenciosului administrativ făcând distincție explicită între actul administrativ cu caracter normativ și cel cu caracter individual. Prin sentința civilă nr. 199/F din 20 octombrie 2011 Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității promovării excepției de nelegalitate invocată de intimata A.N.C.P.I.

București, a respins excepția de nelegalitate a prevederilor art. 48 alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară aprobat prin ordinul din 13 octombrie 2006 emis de directorul general al Oficiului Național de Cadastru și Publicitate Imobiliară, invocată de reclamanta U.A.T. comuna S.B., jud. Covasna, a obligat reclamanta U.A.T. S.B. să plătească intimatei U.A.T. comuna V.B. suma de 3.000 RON reprezentând cheltuieli parțiale de judecată.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că: Excepția inadmisibilității promovării excepției de nelegalitate invocată de intimata A.N.C.P.I., este neîntemeiată, având în vedere practica judiciară constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în această materie, potrivit căreia pot fi atacate prin intermediul excepției de nelegalitate și actele administrative cu caracter normativ, nu numai cele cu caracter individual (soluția de principiu adoptată de Plenul judecătorilor Secției de Contencios administrativ și fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție). În privința excepției de nelegalitate a prevederilor art. 48 alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară aprobat prin ordinul din 13 octombrie 2006 emis de directorul general al Oficiului Național de Cadastru și Publicitate Imobiliară, invocată de reclamanta U.A.T.

comuna S.B., s-a reținut, în esență, că art. 48 alin. (3) din Regulament - ordinul Directorului general al A.N.C.P.I. este în concordanță cu prevederile legale din Legea nr. 7/1996, precum și cu dispozițiile constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) și (2), art. 53 și art. 73 din Constituția României. Astfel, potrivit art. 47 alin. (3) din Legea nr. 7/1996 republicată, cererile de înscriere se vor înregistra de îndată în registrul de intrare, cu menționarea datei și a numărului care rezultă din ordinea cronologică a depunerii lor. Corelarea terminologiei ”ordinea cronologică” cu cea privind ”menționarea datei” determină interpretarea sistematică și logică în sensul că atunci când, în aceeași zi, mai multe cereri au fost depuse cu privire la același imobil, se înregistrează, cu respectarea tuturor celorlalte condiții legale aferente, cererile în ordinea lor cronologică dată inclusiv de ora înregistrării fiecărei cereri în parte.

Ca atare, o astfel de precizare efectuată în Regulamentul atacat - ordinul Directorului general al A.N.C.P.I. este urmarea logică a interpretării detaliate a normei juridice din lege, dezvoltarea acesteia înăuntrul literei și spiritului acestei norme juridice cu putere de lege. La aceeași concluzie conduce și utilizarea raționamentului de interpretare juridică potrivit căruia actul juridic trebuie interpretat în sensul în care produce efecte juridice și nu în sensul în care nu produce efecte juridice (actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat), întrucât dacă s-ar admite, din punct de vedere juridic, faptul că înregistrarea cererilor la ore diferite la același O.C.P.I.

cu privire la același imobil produce efecte juridice prin prisma cronologiei depunerii cererilor, s-ar ajunge la inaplicarea legii, ceea ce este inadmisibil și ar contraveni cu prevederea din art. 47 alin. (3) referitoare la ordinea cronologică, golind practic de conținut acest text de lege. Împotriva sus-amintitei sentințe reclamanta U.A.T. comuna S.B. – prin Primar a declarat recurs. În esență, prin cererea de recurs s-a imputat instanței de fond că s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut și că soluția asupra excepției de nelegalitate a fost dată cu încălcarea esențială a legii. În opinia recurentei, potrivit Legii nr. 7/1996 scopul înscrierii în cartea funciară trebuie să fie determinat doar de data înregistrării cererii, nu și de ora înregistrării, cum greșit a apreciat prima instanță, în condițiile în care în actul normativ amintit nu există nicio prevedere privitoare la un termen care se calculează pe ore, toate termenele fiind stabilite pe zile.

Cererile care sunt depuse în aceeași zi (dată) primesc rang provizoriu egal din perspectiva Legii nr. 7/1996, iar prin înscrierea în raport de oră se introduce cu încălcarea legii un rang de preferință discriminator și arbitrar. A subliniat recurenta că actul administrativ a cărui verificare s-a cerut pe calea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 adaugă la lege, ignoră situațiile practice care se pot ivi (spre exemplu când două persoane se prezintă în același timp, sau când cererea se depune prin poștă), impun un comportament social imposibil prin modul în care a fost interpretată sintagma legală a „depunerii deodată a unor cereri”. În concret, s-a arătat că prin pierderea rangului provizoriu egal al înscrierii și al încheierii, cererea depusă de recurenta-reclamantă în aceeași zi și cu privire la același imobil a fost respinsă de O.C.P.I.

Brașov ca urmare a acordării unui rang preferențial primei cereri înregistrate cu motivarea că cererea reclamantei nu e înregistrată „concomitent”. A.N.C.P.I. a solicitat, prin întâmpinare, că sentința recurată este temeinică și legală și că se impune menținerea acesteia, în sprijinul concluziei primei instanțe care a constatat legalitatea art. 48 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 633/2006 al directorului general al A.N.C.P.I., venind și dispozițiile art. 890 din noul C. civ.

(intrat în vigoare la 1 octombrie 2011) care la alin. (1) statuează că: „Dacă prin lege nu se prevede altfel, înscrierile în cartea funciară își vor produce efectele de la data înregistrării cererilor, ținându-se cont de data, ora și minutul înregistrării acestora în toate cazurile în care cererea a fost depusă personal, prin mandatar ori notar public sau, după caz, comunicate prin telefax, poșta electronică ori alte mijloace ce asigură transmiterea textului și confirmarea primirii cererii de înscriere cu toate documentele justificative”. Examinând cauza din perspectiva motivelor de recurs invocate de recurentă, circumscrise după modul în care au fost formulate , a prevederilor art. 304 pct. 6 și 9 C. proc.

civ., precum și din oficiu în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat și îl va respinge ca atare. În verificarea legalității art. 48 alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară – aprobat prin Ordinul nr. 633 din 13 octombrie 2006 emis de directorul general al Oficiului Național de Cadastru și Publicitate Imobiliară, în procedura instituită prin art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, prima instanță s-a raportat în mod just la dispozițiile actului normativ cu forță juridică superioară, respectiv la Legea nr. 7/1996 R, mai exact la dispozițiile art. 47 alin. (3) din Titlul II Capitolul II „Procedura de înscriere în cartea funciară”.

Conform art. 48 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 633/2006: „Rangul înscrierii este determinat de data și de ora înregistrării cererii. Rangul poate fi schimbat prin convenția părților numai pentru ipoteci. Dacă mai multe cereri de înscriere a unei ipoteci sau privilegiu, asupra aceluiași imobil, au fost depuse deodată, vor avea același rang”. Unitatea administrativ teritorială comuna S.B. a considerat că textul din Regulament contravine dispozițiilor art. 47 alin. (3) din Legea nr. 7/1996 R conform căruia „Cererile de înscriere se vor înregistra de îndată, în registrul de intrare cu menționarea datei și a numărului de care rezultă din ordinea cronologică a depunerii lor”; s-a contestat practic stabilirea rangului unei înscrieri pe ore, de către autoritate fără competență legală, în condițiile în care prin Legea nr. 7/1996 se stabilește clar rangul unei înscrieri pe zile, luni, ani.

Abordarea judecătorului fondului este corectă, explicându-se în argumentarea concluziei că excepția de nelegalitate neîntemeiată, că prin corelarea sintagmei „ordine cronologică” cu cea privind „menționarea datei” se ajunge la interpretarea logică și sistematică a textului din lege, anume că atunci când în aceeași zi se depun mai multe cereri cu privire la același imobil, acestea se înregistrează, cu respectarea tuturor celorlalte condiții legale aferente, în ordinea lor cronologică care presupune inclusiv ora înregistrării fiecărei cereri în parte. În aceste condiții, Regulamentul în discuție, prin art. 48 alin. (3) nu adaugă la lege, ci lămurește înțelesul normei legale în discuție, în ideea că aceasta trebuie interpretată în sensul în care să producă efecte juridice.

Într-adevăr, o concluzie contrară celei la care s-a oprit instanța de fond ar duce tocmai la neaplicarea, golirea de conținut a art. 47 alin. (3) din Legea nr. 7/1996 republicată. Mai mult, se observă că precizarea făcută prin art. 48 alin. (3) din Regulament este una absolut necesară pentru situațiile practice ce pot interveni, când în cazul unui imobil se înregistrează în aceeași zi, mai multe cereri de înscriere, nefiind nicidecum unul discriminator sau arbitrar cum susține recurenta. Față de cele expuse, având în vedere și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de U.A.T. comuna S.B. – prin Primar împotriva sentinței civile nr. 199/F din 20 octombrie 2011 a Curții de apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 februarie 2012.