ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 944/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Brașov, secția de contencios

administrativ și fiscal a fost sesizată, prin încheierea de ședință din data de

24 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă în Dosarul civil

nr. 17433/197/2009, cu privire la excepția de nelegalitate invocată de Unitatea

Administrativ Teritorială comuna S.B., jud. Covasna referitoare la prevederile

art. 48 alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de

cadastru și publicitate imobiliară aprobat prin ordinul din 13 octombrie 2006

emis de directorul general al Oficiului Național de Cadastru și Publicitate

Imobiliară.

În cauză a formulat întâmpinare

A.N.C.P.I., solicitând respingerea excepției de nelegalitate, invocând excepția

inadmisibilității cererii de constatare a nelegalității actului administrativ cu

caracter normativ, întrucât art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se referă numai

la actele administrative individuale ca obiect al excepției de nelegalitate, legea

contenciosului administrativ făcând distincție explicită între actul administrativ

cu caracter normativ și cel cu caracter individual.

Prin sentința civilă

nr. 199/F din 20 octombrie 2011 Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ

și fiscal a respins excepția inadmisibilității promovării excepției de nelegalitate

invocată de intimata A.N.C.P.I. București, a respins excepția de nelegalitate a

prevederilor art. 48 alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor

de cadastru și publicitate imobiliară aprobat prin ordinul din 13 octombrie 2006

emis de directorul general al Oficiului Național de Cadastru și Publicitate Imobiliară,

invocată de reclamanta U.A.T. comuna S.B., jud. Covasna, a obligat reclamanta U.A.T.

S.B. să plătească intimatei U.A.T. comuna V.B. suma de 3.000 RON reprezentând cheltuieli

parțiale de judecată.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut că:

Excepția inadmisibilității

promovării excepției de nelegalitate invocată de intimata A.N.C.P.I., este neîntemeiată,

având în vedere practica judiciară constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție

în această materie, potrivit căreia pot fi atacate prin intermediul excepției de

nelegalitate și actele administrative cu caracter normativ, nu numai cele cu caracter

individual (soluția de principiu adoptată de Plenul judecătorilor Secției de Contencios

administrativ și fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție).

În privința excepției

de nelegalitate a prevederilor art. 48 alin. (3) din Regulamentul de organizare

și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară aprobat prin ordinul

din 13 octombrie 2006 emis de directorul general al Oficiului Național de Cadastru

și Publicitate Imobiliară, invocată de reclamanta U.A.T. comuna S.B., s-a reținut,

în esență, că art. 48 alin. (3) din Regulament - ordinul Directorului general al

A.N.C.P.I. este în concordanță cu prevederile legale din Legea nr. 7/1996, precum

și cu dispozițiile constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 44 alin.

(1) și (2), art. 53 și art. 73 din Constituția României. Astfel, potrivit art. 47

alin. (3) din Legea nr. 7/1996 republicată, cererile de înscriere se vor înregistra

de îndată în registrul de intrare, cu menționarea datei și a numărului care rezultă

din ordinea cronologică a depunerii lor. Corelarea terminologiei ”ordinea cronologică”

cu cea privind ”menționarea datei” determină interpretarea sistematică și logică

în sensul că atunci când, în aceeași zi, mai multe cereri au fost depuse cu privire

la același imobil, se înregistrează, cu respectarea tuturor celorlalte condiții

legale aferente, cererile în ordinea lor cronologică dată inclusiv de ora înregistrării

fiecărei cereri în parte. Ca atare, o astfel de precizare efectuată în Regulamentul

atacat - ordinul Directorului general al A.N.C.P.I. este urmarea logică a interpretării

detaliate a normei juridice din lege, dezvoltarea acesteia înăuntrul literei și

spiritului acestei norme juridice cu putere de lege. La aceeași concluzie conduce

și utilizarea raționamentului de interpretare juridică potrivit căruia actul juridic

trebuie interpretat în sensul în care produce efecte juridice și nu în sensul în

care nu produce efecte juridice (actus interpretandus est potius ut valeat quam

ut pereat), întrucât dacă s-ar admite, din punct de vedere juridic, faptul că înregistrarea

cererilor la ore diferite la același O.C.P.I. cu privire la același imobil produce

efecte juridice prin prisma cronologiei depunerii cererilor, s-ar ajunge la inaplicarea

legii, ceea ce este inadmisibil și ar contraveni cu prevederea din art. 47

alin. (3) referitoare la ordinea cronologică, golind practic de conținut acest text

de lege.

Împotriva sus-amintitei

sentințe reclamanta U.A.T. comuna S.B. – prin Primar a declarat recurs.

În esență, prin cererea

de recurs s-a imputat instanței de fond că s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a

cerut și că soluția asupra excepției de nelegalitate a fost dată cu încălcarea esențială

a legii.

În opinia recurentei,

potrivit Legii nr. 7/1996 scopul înscrierii în cartea funciară trebuie să fie determinat

doar de data înregistrării cererii, nu și de ora înregistrării, cum greșit a apreciat

prima instanță, în condițiile în care în actul normativ amintit nu există nicio

prevedere privitoare la un termen care se calculează pe ore, toate termenele fiind

stabilite pe zile.

Cererile care sunt depuse

în aceeași zi (dată) primesc rang provizoriu egal din perspectiva Legii nr. 7/1996,

iar prin înscrierea în raport de oră se introduce cu încălcarea legii un rang de

preferință discriminator și arbitrar.

A subliniat recurenta

că actul administrativ a cărui verificare s-a cerut pe calea prevăzută de art. 4

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 adaugă la lege, ignoră situațiile practice care

se pot ivi (spre exemplu când două persoane se prezintă în același timp, sau când

cererea se depune prin poștă), impun un comportament social imposibil prin modul

în care a fost interpretată sintagma legală a „depunerii deodată a unor cereri”.

În concret, s-a arătat că prin pierderea rangului provizoriu egal al înscrierii

și al încheierii, cererea depusă de recurenta-reclamantă în aceeași zi și cu privire

la același imobil a fost respinsă de O.C.P.I. Brașov ca urmare a acordării unui

rang preferențial primei cereri înregistrate cu motivarea că cererea reclamantei

nu e înregistrată „concomitent”.

A.N.C.P.I. a solicitat,

prin întâmpinare, că sentința recurată este temeinică și legală și că se impune

menținerea acesteia, în sprijinul concluziei primei instanțe care a constatat legalitatea

art. 48 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 633/2006 al directorului

general al A.N.C.P.I., venind și dispozițiile art. 890 din noul C. civ. (intrat

în vigoare la 1 octombrie 2011) care la alin. (1) statuează că: „Dacă prin lege

nu se prevede altfel, înscrierile în cartea funciară își vor produce efectele de

la data înregistrării cererilor, ținându-se cont de data, ora și minutul înregistrării

acestora în toate cazurile în care cererea a fost depusă personal, prin mandatar

ori notar public sau, după caz, comunicate prin telefax, poșta electronică ori alte

mijloace ce asigură transmiterea textului și confirmarea primirii cererii de înscriere

cu toate documentele justificative”.

Examinând cauza din perspectiva

motivelor de recurs invocate de recurentă, circumscrise după modul în care au fost

formulate , a prevederilor art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., precum și din oficiu

în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este

nefondat și îl va respinge ca atare.

În verificarea legalității

art. 48 alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de

cadastru și publicitate imobiliară – aprobat prin Ordinul nr. 633 din 13

octombrie 2006 emis de directorul general al Oficiului Național de Cadastru și Publicitate

Imobiliară, în procedura instituită prin art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ, prima instanță s-a raportat în mod just la dispozițiile actului normativ

cu forță juridică superioară, respectiv la Legea nr. 7/1996 R, mai exact la dispozițiile

art. 47 alin. (3) din Titlul II Capitolul II „Procedura de înscriere în cartea funciară”.

Conform art. 48 alin.

(3) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 633/2006: „Rangul înscrierii este

determinat de data și de ora înregistrării cererii. Rangul poate fi schimbat prin

convenția părților numai pentru ipoteci. Dacă mai multe cereri de înscriere a unei

ipoteci sau privilegiu, asupra aceluiași imobil, au fost depuse deodată, vor avea

același rang”.

Unitatea administrativ

teritorială comuna S.B. a considerat că textul din Regulament contravine dispozițiilor

art. 47 alin. (3) din Legea nr. 7/1996 R conform căruia „Cererile de înscriere se

vor înregistra de îndată, în registrul de intrare cu menționarea datei și a numărului

de care rezultă din ordinea cronologică a depunerii lor”; s-a contestat practic

stabilirea rangului unei înscrieri pe ore, de către autoritate fără competență legală,

în condițiile în care prin Legea nr. 7/1996 se stabilește clar rangul unei înscrieri

pe zile, luni, ani.

Abordarea judecătorului

fondului este corectă, explicându-se în argumentarea concluziei că excepția de nelegalitate

neîntemeiată, că prin corelarea sintagmei „ordine cronologică” cu cea privind „menționarea

datei” se ajunge la interpretarea logică și sistematică a textului din lege, anume

că atunci când în aceeași zi se depun mai multe cereri cu privire la același imobil,

acestea se înregistrează, cu respectarea tuturor celorlalte condiții legale aferente,

în ordinea lor cronologică care presupune inclusiv ora înregistrării fiecărei cereri

în parte.

În aceste condiții, Regulamentul

în discuție, prin art. 48 alin. (3) nu adaugă la lege, ci lămurește înțelesul normei

legale în discuție, în ideea că aceasta trebuie interpretată în sensul în care să

producă efecte juridice.

Într-adevăr, o concluzie

contrară celei la care s-a oprit instanța de fond ar duce tocmai la neaplicarea,

golirea de conținut a art. 47 alin. (3) din Legea nr. 7/1996 republicată.

Mai mult, se observă că

precizarea făcută prin art. 48 alin. (3) din Regulament este una absolut necesară

pentru situațiile practice ce pot interveni, când în cazul unui imobil se înregistrează

în aceeași zi, mai multe cereri de înscriere, nefiind nicidecum unul discriminator

sau arbitrar cum susține recurenta.

Față de cele expuse, având

în vedere și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 4 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004 modificată și completată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de U.A.T. comuna S.B.

– prin Primar împotriva sentinței civile nr. 199/F din 20 octombrie 2011 a Curții

de apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 februarie

2012.