ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2965/2010

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3167 din 19

noiembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția autorității de lucru judecat invocată

de pârâta Inspecția Muncii și a constatat autoritatea de lucru judecat în ce

privește cererea formulată de reclamanta E.A. în contradictoriu cu pârâții

Inspecția Muncii și I.T.M. București.

La data de 19

februarie 2009, reclamanta E.A. a formulat cerere de revizuire împotriva

sentinței nr. 3167 din 19 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În motivarea cererii

de revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.,

revizuenta a arătat că niciuna dintre instanțe nu a avut în vedere obiectul

acțiunii, respectiv obligarea pârâtelor să prezinte procesul - verbal de

control din 29 martie 2006 și măsurile concrete luate.

Faptul că Înalta

Curte de Casație și Justiție a constatat că ambele recurente, deci și E.V., la

data efectuării controlului încetaseră raporturile de muncă cu SC P.P. SRL

contravine Deciziei nr. 3510 din 20 martie 2007 și determină respingerea

excepției autorității de lucru judecat, sentința pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție cuprinzând date care nu corespund cu realitatea.

Prin sentința civilă nr.

3088 din 6 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a respins, ca nefondată cererea de revizuire formulată

de revizuenta E.A. în contradictoriu cu intimații Inspecția Muncii și I.T.M.

București.

Pentru a hotărâ

astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea formulată se solicită în

temeiul art. 322 pct. 2 din C. proc. civ revizuirea sentinței civile nr. 3167

din 19 noiembrie 2008 a Curții de Apel București prin care a fost admisă

autoritatea de lucru judecat în ce privește cererea reclamantei E.A.

Prin urmare, Curtea a

constatat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ, în

sensul că hotărârea a cărei revizuire se solicită nu evocă fondul.

În plus, motivele

invocate de revizuentă nu au nicio legătură cu dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc.

civ, conținând concluzii personale referitoare la litigiul de fond dedus

judecății și critici ce vizează fondul soluției privind admiterea excepției

autorității de lucru judecat.

Împotriva sentinței

civile nr. 3088 din 6 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs E.V., care a

solicitat rejudecarea cauzei și totodată ,,permisiunea de a continua acțiunea

în Dosarul nr. 1559/2/2009”, invocând faptul că acțiunea prezentă o vizează

atât pe E.A. cât și pe E.V., cele două aflându-se în aceeași situație.

În plus, recurenta E.V.

a menționat că demersul său este justificat și de împrejurarea că pe parcursul

proceselor, sora sa geamănă E.A. cedează psihic.

Prin întâmpinare,

intimata Inspecția Muncii a invocat excepția lipsei calității procesuale active

a recurentei E.V., motivat de faptul că a declarat recurs în nume propriu, deși

nu a avut calitatea de parte la judecata în fond.

La termenul de

judecată din 4 iunie 2010, instanța a pus în discuția părților excepția

invocată de intimată prin întâmpinare, iar concluziile acestora au fost

consemnate în practicaua prezentei decizii.

Examinând această

excepție, în condițiile art. 137alin. (1) C. proc. civ., ce face de prisos

cercetarea în fond a pricinii, Înalta Curte constată că este întemeiată și

apreciază că se impune respingerea recursului ca fiind formulat de o persoană

fără calitate procesuală activă, pentru considerentele în continuare arătate.

Calitatea procesuală

este definită ca fiind existența unei identități între reclamant și cel care

este titularul dreptului din raportul dedus judecății (calitate procesuală

activă), precum și între pârât și cel obligat în același raport juridic (calitate

procesuală pasivă).

În speță, s-a pus

problema calității procesuale active a recurentei E.V. care a promovat în nume

propriu calea extraordinară de atac a recursului.

Titularul recursului

nu poate fi decât acela care are vocația să exercite această cale de atac.

Pentru determinarea

acestuia trebuie avut în vedere faptul că dispozițiile legale care

reglementează căile de atac se referă numai la promovarea lor de către părți.

Prin noțiunea de

„parte” se înțelege persoana care a acționat în justiție și cea împotriva

căreia s-a acționat, precum și succesorii lor în drepturi.

Cu alte cuvinte,

părți trebuie să fie considerate numai persoanele între care s-a desfășurat

procesul.

Această calitate de

„parte” în proces nu o au însă terțele persoane, în privința cărora instanța nu

a fost sesizată în nici un fel, chiar dacă acestea ar fi justificat interesul

de a fi prezente în proces, dar nu s-au folosit de căile legale pentru a

realiza această prezență.

Recurenta E.V. nu a

fost parte în procesul în care s-a pronunțat sentința nr. 3088 din 6 octombrie 2009,

iar susținerea acesteia potrivit căreia se află în aceeași situație cu sora sa

geamănă E.A., nu are suport legal.

E.V. are calitatea de

terț în raportul dedus judecății și nu are dreptul de a promova recurs în

prezenta cauză.

În consecință,

admițând excepția invocată ca fiind întemeiată, Înalta Curte, în temeiul art. 137

alin. (1) cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul

de față ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de E.V. împotriva sentinței nr. 3088 din 6 octombrie 2009 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind

formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 iunie 2010.