ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2540/2018

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată, inițial, la Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal și ulterior pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe, prin sentința nr. 2088 din 11 noiembrie 2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x din 12.08.2015.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 487 din 4 decembrie 2015, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., susținând că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 88 alin. (1) lit. c din Legea nr. 161/2003 și cu aprecierea greșită a probatoriului administrat în cauză. În opinia recurentului, nu există stare de incompatibilitate între calitatea de consilier local și cea de angajat cu contract individual de muncă, în cadrul cabinetului primarului, chiar dacă este vorba de două instituții care fac parte din organigrama Primăriei Calafat, întrucât sunt entități autonome. Totodată, recurentul a susținut că prima instanță nu a apreciat corespunzător adresa de răspuns a autorității intimate, eliberată în cadrul dialogului instituțional între secretarul Primăriei Calafat și Agenția Națională de Integritate, anterior încheierii contractului individual de muncă, critica constând în aceea că prima instanță nu a analizat consecința acestui răspuns în luarea deciziei de încheiere a respectivului contract de muncă. A apreciat astfel că, prin emiterea adresei de răspuns în anul 2012, intimata-pârâtă se face vinovată de generarea acestui litigiu și de încălcarea unor drepturi civile. În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea acțiunii, cu consecința anulării raportului de evaluare atacat.

Apărarea intimatei-pârâte Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a solicitat, în principal, anularea recursului pentru nemotivare, apreciind că susținerile recurentei nu se pot încadra în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar, în subsidiar, a cerut respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 25 ianuarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 8 martie 2018. II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, se reține că aceasta a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin încheierea de admitere în principiu a Raportului asupra admisibilității, din 8 martie 2018, constatându-se că susținerile recurentului pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimat și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. x din 12.08.2015, prin care Agenția Națională de Integritate a identificat elemente de încălcare a regimului juridic al incompatibilităților, prin deținerea, începând cu 22.06.2012 și până la data emiterii actului atacat, a mandatului de consilier local al Municipiului Calafat cumulat cu postul contractual de consilier în aparatul de specialitate al primarului, încălcând art. 88 alin. (1) lit. c din Legea nr. 161/2003. Curtea de apel a respins acțiunea formulată de reclamant, reținând încălcarea prevederilor legale sus-menționate. Soluția Curții de apel reflectă interpretarea și aplicarea judicioasă a cadrului normativ la situația de fapt relevată de înscrisurile administrate. Din actele depuse la dosar, rezultă că reclamantul este angajat, conform contractului individual de muncă nr. x/22.06.2012, pe un post de consilier în cadrul cabinetului primarului, pe durata exercițiului mandatului primarului. Totodată, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 2 din 22.06.2012 a fost validat mandatul reclamantului de consilier local, iar, anterior, în perioada 27.06.2008-31.03.2009, acesta s-a aflat în exercițiul unui mandat de consilier local, încetat înainte de termen și a cumulat această calitate cu calitatea de consilier al primarului, conform contractului individual de muncă nr. y/01.07.2008. În cauză, recurentul nu contestă situația de fapt, însă susține că nu există stare de incompatibilitate între cele două calități, chiar dacă este vorba de două instituții care fac parte din organigrama Primăriei Calafat, întrucât sunt entități autonome, iar, prin emiterea adresei de răspuns în anul 2012, intimata-pârâtă se face vinovată de generarea acestui litigiu și de încălcarea unor drepturi civile. Potrivit prevederilor art. 88 alin. (1) lit. c din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare: (1) Funcția de consilier local sau consilier județean este incompatibilă cu: c) calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului județean ori al prefecturii din județul respectiv. Se observă că prin art. 132 din Legea nr. 215/2001, modificată prin Legea nr. 286/2006, se corelează terminologic denumirea aparatului propriu de specialitate al consiliului local, cu denumirea de aparat de specialitate al primarului, structură reglementată de art. 77 din Legea nr. 215/2001 și, față de care, consiliul local prezintă atribuția de aprobare a organigramei și statului de funcții, reglementată de art. 36 alin. (2) lit. a, la propunerea primarului, iar primarul prezintă atribuții de numire și respectiv de încetare raport de serviciu, în condițiile art. 73 din Legea nr. 215/2001. Totodată, art. 66 din Legea nr. 215/2001 reglementează posibilitatea constituirii cabinetului primarului, normă ce nuanțează suficient și precis regimul juridic aplicabil acestei structuri. Actul normativ accentuează posibilitatea constituirii cabinetului, ca un compartiment distinct (și în condițiile în care normele de organizare și funcționare ale autorităților publice locale reglementează numai aparatul de specialitate al primarului, consecința logică este caracterul distinct al compartimentului, în cadrul aparatului de specialitate al primarului), astfel încât cabinetul este inclus în organigrama aparatului de specialitate al primarului și este constituit sub condiția încadrării în limita numărului maxim de posturi aprobate. Așadar, contrar susținerilor recurentului, indiferent dacă acest compartiment prezintă, sau nu, relații directe cu structura fără personalitate juridică reglementată de art. 77 din Legea nr. 215/2001, cabinetul primarului face parte din organigrama aparatului de specialitate al primarului. Din cuprinsul dispozițiilor legale menționate rezultă fără echivoc existența unei stări de incompatibilitate în privința recurentului-reclamant, rezultată din deținerea concomitentă a calității de consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului Calafat și calității de angajat cu contract individual de muncă în aparatul de specialitate al primarului. Referitor la susținerile recurentului, în sensul că decizia de încheiere a contractului individual de muncă a fost consecința adresei de răspuns a autorității intimate din anul 2012, din care rezultă că nu este generată o stare de incompatibilitate prin cumulul celor două calități, se reține că în mod corect prima instanță a apreciat că Agenția Națională de Integritate nu este în măsură să acorde o interpretare oficială a normelor juridice. Astfel, respectivul punct de vedere constituie o opinie juridică ce nu poate avea prevalență față de interpretarea judiciară derulată în cauze, care, chiar dacă nu sunt identice, sunt similare și presupun acordarea aceluiași tratament juridic, în respectarea principiului constituțional al egalității și interdicției discriminărilor, reglementat de art. 16 din Constituția României. Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă, așadar, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.