ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2527/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2015, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru POSCCE, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Ministerul Finanțelor Publice, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună:

Pârâta Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive pe capătul 1 și 2 al cererii introductive; excepția lipsei de interes pe capătul 1 și 2 al cererii introductive; excepția inadmisibilității capătului 3 al cererii introductive. A solicitat respingerea excepției autorității de lucru judecat invocată de către reclamantă, iar pe fondul acțiunii a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 73 din 18 ianuarie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei de interes invocate de ANCSI - MECS și excepția inadmisibilității petitului 3 al acțiunii, ca neîntemeiate.

A respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru POSCCE, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta A., întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

Intimatul-pârât Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică a depus întâmpinare la data de 14.06.2016, iar la data de 15.06.2016 a formulat recurs incident, apreciind soluția pronunțată de instanța de fond ca fiind nelegală sub aspectul respingerii excepției lipsei calității procesual pasive, excepției lipsei de interes și excepției inadmisibilității.

În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă arată că sentința recurată nu respectă dispozițiile imperative ale art. 425 alin. (1) C. proc. civ. întrucât nu cuprinde în considerente o motivare efectivă a soluției pronunțate, ci doar una formală.

Sentința atacată nu cuprinde motivele pentru care s-au admis și cele pentru care au fost înlăturate susținerile părților, nu au fost prezentate răspunsurile la argumentele esențiale și nici nu au fost indicate probele pe care se sprijină hotărârea.

Întrucât dispozițiile art. 425 C. proc. civ. sunt obligatorii pentru instanță, hotărârea care încalcă aceste dispoziții și nu cuprinde toate elementele impuse urmează a fi casată, considerându-se că instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.

Sentința recurată nu cuprinde o examinare reală a argumentelor esențiale și a probatoriului administrat în cauză, aprecieri cu caracter general, ce nu îndeplinesc cerințele legale referitoare la motivarea hotărârii judecătorești, care trebuie să fie concisă, clară și concretă, în concordanță cu actele și probele de la dosar, ea constituind astfel o garanție a părților în fața eventualului arbitrariu.

Instanța nu s-a pronunțat asupra argumentelor privind nelegalitatea și netemeinicia actelor administrative atacate ca urmare a încălcării dreptului nostru la apărare, în calitate de structură verificată, prevăzut la art. 21 alin. (5) din O.U.G. nr. 66/2011, cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor Anexei nr. 1 și 3 din Ordinul 509/2011 privind formularea criteriilor de calificare și selecție, sau cu privire la aplicarea prevederilor art. art. 2 alin. (1) lit. g

1

) din H.G. nr. 925/2007 privind organizarea și funcționarea ANRMAP.

În cererea introductivă au fost dezvoltate pe larg criteriile de calificare și selecție considerate nelegale de către pârâte, respectiv interpretarea și aplicarea incorectă de către pârâte a dispozițiilor Ordinului Președintelui ANRMAP nr. 509/2011, referitoare la standardele de calitate ISO.

Instanța fondului nu s-a pronunțat asupra incidenței dispozițiilor art. 430 alin. (2) C. proc. civ. referitor la autoritatea de lucru judecat în ce privește caracterul nerestrictiv al standardelor ISO 9001 și ISO 14001 în procedurile de atribuire a contractului de achiziție publică, problema fiind esențială pentru soluționarea cauzei, întrucât cerințele de calificare privind standardele de calitate ISO 9001 și ISO 14001 au stat la baza aplicării corecției financiare de 10%.

Toate acestea constituie aspecte esențiale în soluționarea cauzei, pe care instanța nici măcar nu le-a luat în analiză, ce privesc punctual pretinsele nereguli identificate de pârâte și argumentele care vizează nelegalitatea și netemeinicia actelor administrative atacate, a căror analiză ar fi putut conduce la o altă soluție a instanței de fond.

În cererea introductivă au fost criticate în mod argumentat toate cele unsprezece constatări de nereguli din Nota de constatare, fie că acestea se refereau la Contractul de achiziție publică pentru care s-a aplicat sancțiunea corecției financiare, fie că priveau alte probleme străine acestui contract.

Niciuna din aceste apărări nu a fost analizată de către instanța fondului și nu există nicio referire la probele administrate în cauză, ceea ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii ce face obiectul recursului prezent. Nemotivarea hotărârii reprezintă în fapt nejudecarea fondului cauzei, astfel cum înalta Curte de Casație și Justiție a dispus prin Decizia nr. 723/2000.

Obligativitatea motivării hotărârii nu este doar un imperativ al dispozițiilor art. 425 C. proc. civ., ci și o condiție a unui proces echitabil conform art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în aplicarea Convenției Curtea Europeană a decis că absența motivării unei decizii judiciare impietează asupra dreptului la un proces echitabil, mai ales atunci când decizia nemotivată este susceptibilă de a fi atacată pe fond la o instanță superioară".

Instanța fondului nu a analizat niciunul dintre argumentele prezentate în cererea introductivă, aspect de natură a afecta dreptul la apărare și legalitatea hotărârii.

Fiind încălcat dreptul la un proces echitabil recurentei i se produce o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului la instanța inițial învestită.

Nemotivarea hotărârii este motiv de casare conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitându-se admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii și trimiterea cauzei pentru rejudecare potrivit art. 496 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

În cauză sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul nelegalității hotărârii recurate, față de împrejurarea că aceasta a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Instanța de fond a respins acțiunea formulată, arătând că nu pot fi reținute argumentele referitoare la nelegalitatea Deciziei motivat de faptul că "Nota de constatare deține doar o referire la contractul de achiziție publică nr. x/09.10.2012, reclamanta înțelegând greșit că au fost stabilite alte nereguli în Nota de constatare față de proiectul acesteia". Se mai reține că "reclamanta face referiri de ordin general în ceea ce privește nelegalitatea deciziei emisă în soluționarea contestației, fără să precizeze care sunt acestea" și că "reclamanta susține că nu a încălcat nicio dispoziție legală referitoare la achizițiile publice privind contractul de achiziție ce a făcut obiectul controlului, fără să aducă argumente pentru a face dovada contrariului celor reținute în actul de control

Instanța fondului pronunță o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) și art. 21 alin. (5) din O.U.G. nr. 66/2011, pct. 1.7 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, Anexa nr. 1 și pct. 1 din Anexa nr. 3 la Ordinul ANRMAP nr. 509/2011, art. 2 alin. (2), art. 23, art. 3 lit. z), art. 35 și urm., art. 191-196 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 10 din H.G. nr. 925/2006, art. 2 alin. (1) lit. g») din H.G. nr. 925/2007, Regulamentul CE 2008/213.

Astfel, Nota de constatare și Decizia dată în soluționarea contestației la Nota de constatare sunt nelegale sub aspectul aplicării corecției financiare de 25%, respectiv 10% din valoarea Contractului nr. x/08.10.2012, întrucât au fost greșit interpretate și aplicate prevederile dispozițiilor Anexei nr. 1 și ale pct. 1 din Anexa nr. 3 a Ordinului ANRMAP nr. 509/2011. De asemenea, sunt interpretate incorect și prevederile art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 privind principiile care guvernează achizițiile publice.

Al doilea motiv al nelegalității actelor atacate, pe care de asemenea instanța nu 1-a analizat, privește certificarea ISO 14001 a ofertantului în achiziția privind atribuirea contractului pentru cele două autolaboratoare.

În Decizia nr. 1720/29.01.2015 pârâtele nu mai susțin, ca în Nota de constatare, nelegalitatea solicitării de la ofertant a acestei certificări în raport de prevederile Ordinului 509/2011, ci arată doar că este disproporționată față de obiectul contractului. Lipsește însă o minimă motivare asupra acestei pretinse nelegalități ca urmare a caracterului disproporționat al cerinței. Obligația pârâtelor și a instanței fondului era să analizeze obiectul contractului, de vreme ce motivarea pretinsei nelegalități rezidă în raportarea cerinței la obiect. Nu sunt în discuție simple vehicule ce au fost furnizate, ci omologare specială a acestora pentru destinația de autolaborator, pe care ofertantul le echipează cu aparatură de laborator necesară prelevării probelor și analizelor chimice și biologice pe teren. Este lesne de observat din caietul de sarcini aflat la dosarul cauzei că ofertantul trebuie, atât pentru livrarea, punerea în funcțiune și testarea echipamentelor autonome, cât și pentru instruirea personalului, sa dispună de implementarea procedurilor specifice de mediu pentru a putea efectua testele și a instrui personalul în legătură cu deșeurile toxice. În plus, ofertantul asigură pe durata garanției service specializat la echipamentele de laborator, astfel ca toate consumabilele - baterii, deșeuri de substanțe chimice, probe etc. - trebuie să fie gestionate în conformitate cu legislația și procedurile referitoare la protecția mediului, pe care ofertantul este obligat să le cunoască, atestarea acestui fapt se face prin dovada certificării ISO 14001.

În ce privește răspunderea ANRMAP cu privire la aprobarea criteriilor de calificare, în mod nelegal pârâtele susțin, contrar dispozițiilor legale, că acesta nu își asumă nici o răspundere. Instanța nici măcar nu amintește în cuprinsul sentinței, în prezentarea susținerilor părților sau în motivare, despre dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. g

1

) din H.G. nr. 925/2007, ANRMAP, ca unică autoritate a statului cu competențe în reglementarea și supravegherea achizițiilor publice, are răspundere asupra documentațiilor de atribuire APROBATE în procedura prevăzută la art. 2 din H.G. nr. 925/2007, în caz contrar, dispozițiile legale invocate nu ar avea nici un efect juridic.

Instanța de fond a respins acțiunea fără a observa lipsa motivării de către pârâtă a aplicării sancțiunii în ce privește pretinsele încălcări ale principiilor din achizițiile publice, prevăzute la art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv: principiul egalității de tratament, principiul nediscriminării și al transparenței. Este nemotivată susținerea caracterului restrictiv al cerințelor de calificare sau a specificațiilor tehnice, în individualizarea abaterii trebuie să se precizeze foarte clar cine sunt "anumiții potențiali ofertanți care au fost împiedicați să participe la procedură". Niciunde în cuprinsul actelor atacate nu este indicat vreun potențial ofertant restricționat din cauza criteriilor de calificare privind cele trei standarde ISO.

Astfel pârâții nu au probat abaterea pretins săvârșită de A., nu au indicat/numit ofertanții care au fost împiedicați să participe, afirmația pârâtului MEN ANCS că "este simplu de definit care sunt potențialii ofertanți discriminați prin solicitările nelegale:orice furnizor al respectivelor echipamente care nu deținea certificările în cauză" nu constituie o probă a abaterii.

În ce privește specificațiile tehnice din caietul de sarcini, caracterizate ca fiind lipsite de transparență fiindcă nu se indică faptul că ofertanții pot oferi alte produse mai performante, instanța nu a arătat motivele pentru care apărările noastre au fost înlăturate.

În concluzie, se solicită admiterea recursului și, în principal, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond având în vedere că a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului și în subsidiar, casarea în tot a hotărârii recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Intimata-pârâtă Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare, în temeiul dispozițiilor art. 491 raportat la art. 472 C. proc. civ. a formulat recurs incident prin care solicită, în esență, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare.

Astfel, se apreciază că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesual pasive pe capătul 1 și 2 al cererii introductive.

Actele administrative ce fac obiectul acestui dosar au fost emise de către Ministerul Fondurilor Europene, în calitate de Autoritate de Management pentru POS CCE, în niciun caz de către Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare.

Ca atare, legalitatea și temeinicia acestor acte trebuie să se soluționeze doar în contradictoriu cu emitentul lor, respectiv Ministerul Fondurilor Europene, recurenta-pârâtă neavând nici o calitate în ceea ce privește emiterea notei de constatare a cărei nulitate se solicită și nulitatea deciziei de soluționare a contestației formulate împotriva acestei note de constatare.

În mod neîntemeiat Curtea de Apel a respins excepția lipsei de interes, în condițiile în care recurentul-reclamant nu a dovedit interesul prin dovedirea vătămării ce i se aduce ca urmare a Notei de constatare emise.

Interesul nu mai este actual, la acest moment nu mai subzistă niciun temei concret pentru această acțiune, cu atât mai mult cu cât recurentul a neglijat a contesta Notificarea emisă prin care erau stabilite corecțiile.

Astfel, așa cum am menționat și în fața instanței de fond. Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență nr. x, la punctul 10 din Nota de constatare - Valoarea corecției financiare se constată o valoare zero a acestei corecții, iar valoarea creanței bugetare pentru care a fost emisă această Notă de constatare și care ar putea constitui un eventual titlu executoriu este tot zero RON.

Interesul exprimat de către recurent în formularea cererii de anulare a notei de constatare și a deciziei de soluționare a contestației împotriva acestei note de constatare este dat de anihilarea executării corecției financiare, respectiv de recuperare a eventualei creanțe bugetare reținute prin Nota de constatare, însă, având în vedere faptul că valoarea creanței bugetare, precum și a corecției financiare, este 0, recurenta nu a suferit nicio vătămare, și ca atare, nici nu mai justifică vreun interes în a anula aceste două acte administrative.

Prin capătul 3 al cererii de chemare în judecată, recurenta-reclamantă solicită obligarea recurentei-pârâte în solidar cu Ministerul Fondurilor Europene, la plata sumei de 25.476,29 RON reprezentând suma reținută din Cererea de rambursare nr. x/2012 cu titlu de corecție financiară, plus majorări de întârziere calculate potrivit codului de procedură fiscală de la data de 31.07.2013 până la data plății efective.

Suma de 25.476,29 RON solicitată de recurentă nu a fost constatată și reținută prin actele atacate prin prezenta acțiune, ci această sumă derivă din alt act administrativ, respectiv a fost reținută prin Notificarea privind situația cererii de rambursare nr. 6/31.10.2012 înregistrată sub nr. x și comunicată reclamantei.

Suma de 25.476,29 RON, reiese din Notificarea privind situația Cererii de rambursare nr. x, și nu din Nota de Constatare ce face obiectul prezentului dosar, această notificare emisă în urma verificărilor administrative este singura cu implicații financiare pentru beneficiar și putea fi contestată atât pe cale administrativă, cât și în contencios administrativ în fața instanțelor de judecată, însă acest lucru nu s-a întâmplat.

Procedura prealabilă reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ a fost concepută tocmai pentru a oferi persoanei pretins vătămate dreptul de a obține rezolvarea situației ivite.

Cu privire la respingerea cererii de rambursare, se solicită a fi avute în vedere următoarele aspecte:

Natura Proiectelor finanțate prin fonduri europene este că aceste cheltuieli să fie efectuate pentru implementarea proiectului și să respecte prevederile legale și ale contractului de finanțare. Orice cheltuială solicitată la rambursare trebuie să îndeplinească prevederile art. 2 din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale.

În urma verificărilor administrative, conform art. 4 din O.U.G. nr. 64/2011 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergență, Autoritatea de management/Organismul Intermediar notifică beneficiarul cu privire la plata aferentă cheltuielilor autorizate din cererea de rambursare sau, în cazul plăților directe, notifică beneficiarul cu privire la autorizarea cheltuielilor din cererea de rambursare.

În cazul aplicării unor reduceri procentuale de către autoritățile de management în conformitate cu art. 6 alin. (3) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, se va notifica de asemenea beneficiarul în acest sens.

Recurenta nu a înțeles să atace în contencios administrativ notificarea și măsurile luate prin intermediul ei, respectiv reținerea sumei de 25.476,29 RON.

Este inadmisibil un asemenea capăt de cerere, în absența constatării nulității notificării prin care sunt aplicate corecțiile financiare.

În ipoteza în care corecțiile financiare ar fi nelegale, și creanța reținută de la rambursare ar fi nelegală, pentru acordarea sumelor reținute era necesar formularea unei acțiuni în anularea actului administrativ producător de efecte juridice pretins dăunătoare.

Solicitarea de obligare la plată a sumei reținute prin actul administrativ, la doi ani după comunicarea acestui act și fără a se ataca acel act, este inadmisibilă.

Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare a formulat întâmpinare la recursul formulat de recurenta-reclamantă A., solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea primei instanțe vizând fondul cauzei este legală.

Astfel, în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în condițiile în care instanța de fond a arătat în considerentele sentinței, atât motivele de fapt, cât și motivele de drept în temeiul cărora aceasta și-a format convingerea, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților.

Exigența motivării unei hotărâri judecătorești nu trebuie înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat al fiecărei susțineri, obligația de motivare a unei hotărâri trebuie să aibă în vedere inclusiv natura actelor supuse controlului judecătoresc, și a legislației aplicabile.

Contrar tuturor susținerilor din cuprinsul recursului formulat, motivarea expusă de Curtea de Apel București nu este nici excesiv de succintă, și nici necorespunzătoare, răspunzând concret criticilor aduse prin cererea de chemare în judecată, conform art. 425 lit. b) C. proc. civ.

Instanța nu este ținută să analizeze în mod distinct fiecare susținere a părților, ci este suficient să selecteze sau să grupeze diferite argumente ale părților atunci când soluționează cauza.

Astfel, a fost analizată legalitatea cerințelor de calificare și selecție din cadrul documentației de atribuire a contractului de furnizare, a analizat caracteristicile tehnice solicitate prin caietul de sarcini de către recurentă în calitatea sa de autoritate contractantă, a analizat aspectele referitoare la valoarea estimată a contractului de achiziție, și sancțiunile aplicate ca urmare a neregulilor constatate.

În ceea ce privește Decizia de respingere a contestației formulate în procedură administrativ prealabilă, instanța de fond a constatat în mod corect împrejurarea că legalitatea acestui act nu poate fi pusă la îndoială în absența unor critici concrete, simplele referiri de ordin general cu privire la nerespectarea dispozițiilor legale nefiind suficiente.

În mod eronat se susține de către recurentă faptul că Nota de constatare contestată este nelegală sub aspectul aplicării corecției de 25 %, respectiv 10% din valoarea contractului nr. x/2012, în condițiile în care corecțiile au fost aplicate prin Notificarea emisă de subscrisul, și nu prin Nota de constatare care menționează expres că valoarea creanței bugetare datorate este 0.

Recurenta susține faptul că nota de constatare conține motive suplimentare față de Proiectul de Notă de constatare, afirmație nesusținută, nedetalierea neregulilor în cuprinsul proiectului notei de constatare nu poate conduce la concluzia că aceasta a afectat vreun drept al recurentului, nereprezentând vreo condiție de valabilitate a titlului de creanță final.

În mod eronat susține recurenta faptul că verificările anterioare ale documentației de atribuire efectuate de ANRMAP, exclud orice alte verificări ulterioare ale procedurii derulate de autoritățile contractante, în condițiile în care din interpretarea O.U.G. nr. 34/2006 și a O.U.G. nr. 66/2011, rezultă contrariul.

Independent de verificările efectuate de către ANRMAP, Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene, au în atribuții activitatea de constatare a neregulilor în baza O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, aceasta fiind expres reglementată de art. 6.

Recurenta-reclamantă A. a formulat întâmpinare la recursul incident declarat de recurenta-pârâtă, solicitând în esență respingerea recursului și menținerea sentinței recurate sub aspectul respingerii excepțiilor invocate de pârâtă.

Susținerile recurentei sunt nefondate sub aspectul interpretării legii contenciosului administrativ, în sensul că ar avea calitate procesuală pasivă exclusiv emitentul actelor administrative atacate. La baza Notei de constatare a stat Suspiciunea de neregulă în procesul de verificare a Cererii de rambursare nr. x/31.10.2012 și având în vedere faptul că verificarea cererii de rambursare în scopul efectuării plăților cuvenite în temeiul Contractul de finanțare a fost făcută de către recurentă, precum și faptul că am solicitat restituirea sumei reținute de către aceasta în cadrul acestei verificări, atunci în mod corect instanța fondului a constatat că ANCSI are calitate procesuală pasivă, alături de emitentul actelor administrative atacate.

Recurenta arată că interesul ca beneficiar de fonduri în solicitarea anulării Notei de constatare a corecției financiare nr. x și a Deciziei nr. 1720/29.01.2015 îl reprezintă "anihilarea executării corecției financiare" și că, întrucât valoarea creanței bugetare este zero în actele atacate, nu există interes în promovarea acțiunii prezente, susținere inexactă.

Împrejurarea că valoarea creanței este o RON este dată de faptul că valoarea corecției financiare stabilite - de 10% din valoarea contractului de achiziție 972/2012 a fost deja reținută din cererea de rambursare nr. x/2012. Valoarea creanței fiscale de o RON nu înseamnă că nu s-au stabilit corecții financiare, ci doar că acestea au fost deja executate prin rețineri din cererea de rambursare. Stabilirea creanței fiscale este doar consecința constatării unor nereguli și a aplicării corecției financiare, astfel că exista interes în a solicita anularea Notei de constatare nr. x/12.11.2014 și a Deciziei nr. 1720/29.01.2015 tocmai pentru anularea constatării neregulii și a corecției.

Interesul în promovarea acțiunii este deopotrivă înlăturarea constatării neregulii, înlăturarea corecției financiare de 25%, redusă la 10% precum și a creanței bugetare de 25.476,29 RON. Interesul este real, actual și direct, pentru că o eventuală stabilire de către instanța de fond a faptul că nu a existat nici o neregulă în sensul art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 cu privire la procedura de achiziție ce a stat la baza contractului nr. x/2012, înseamnă că nu se poate impune nici corecție financiară, iar valoarea creanței bugetare stabilită în baza corecției poate fi anulată.

Critica recurentei ANCSI asupra sentinței în ce privește respingerea de către instanța de fond a excepției inadmisibilității capătului 3 al cererii introductive are în vedere faptul că suma de 25.475,29 RON nu a fost constatată și reținută prin actele atacate și că această sumă ar deriva dintr-un alt act administrativ, respectiv din Notificarea privind situația cererii de rambursare nr. 6/2012, înregistrată sub nr. x

Anularea Notei de constatare nr. x și a Deciziei nr. 1720/29.01.2015 are drept consecință inexistența neregulilor stabilite de autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor, drept pentru care se cuvine plata sumei reținută în mod nelegal din Cererea de rambursare nr. x/2012 cu titlu de corecție financiară pentru aceste pretinse nereguli. În mod corect instanța de fond a reținut la respingerea excepției inadmisibilității capătului 3 al cererii că cererea de acordare a acestor despăgubiri "are legătură directă cu primele două petite ale cererii introductive". Nota de constatare și Decizia de soluționare a contestației au fost emise în baza Contractului de finanțare nr. x, astfel că reținerea de la rambursare a sumei de 25.475,29 RON este o încălcare a obligațiilor contractuale ale recurentei ANCSI, cu care a fost încheiat acest contract.

Contrar susținerilor recurentei, Notificarea privind situația cererii de rambursare este un act preparator emiterii Notei de constatare, act care stă la baza emiterii suspiciunii de neregulă și a actelor administrative ulterioare - Proces-verbal de constatare nereguli sau Notă de constatare, după caz. Notificarea privind situația cererii de rambursare emisă în temeiul dispozițiilor art. 4

1

din O.U.G. nr. 64/2008 are rolul unei înștiințări a beneficiarului și atestă, împreună cu operațiunile ce stau la baza acesteia, parcurgerea fazei de lichidare a cheltuielilor. Modalitatea de lichidare a cheltuielilor care este notificată beneficiarului are rolul de a sta la baza înregistrării în contabilitatea autorității publice centrale, nefiind acte administrative nici privitoare la constatarea a neregulilor, nici de stabilire a creanței fiscale.

Dispozițiile art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 arată că neregulile în materia achizițiilor publice se constată exclusiv prin Note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, nu prin alte acte ale organismelor de gestionare a fondurilor.

Sunt nefondate susținerile recurentei că Notificarea privind situația cererii de rambursare este un act administrativ care constată nereguli și le sancționează și care se supune căilor de atac prevăzute de Legea nr. 554/2004, Notificarea privind situația cererii de rambursare nu este act administrativ sau titlu executoriu privind creanța fiscală, cu atât mai mult cu cât art. 43 din O.U.G. nr. 66/2011 stabilește fără echivoc că sunt titluri executorii numai Procesul-verbal sau Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare sau hotărârile judecătorești rămase definitive.

Notificarea privind situația cererii de rambursare este un act preparator Nota de constatare a neregulilor, beneficiarul fiind îndreptățit la restituire sumelor reținute necuvenit la momentul soluționării cererii de rambursare, cu titlu de despăgubire pentru încălcarea prevederilor Contractului de finanțare încheiat între părți de către recurenta ANCSI.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de recurenta-pârâtă, reluând argumentele expuse atât în cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. cât și prin întâmpinarea formulată la recursul incident.

Recurenta-pârâtă Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de recurenta A., reiterând argumentele vizând excepțiile respinse prin hotărârea recurată, respectiv, excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția lipsei de interes pe capătul 1și 2 al cererii de chemare în judecată, excepția inadmisibilității pe capătul trei al cererii introductive.

Procedura de filtru a recursului

În procedura de filtru a recursului, reglementată de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ. raport ce a fost comunicat părților, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 3 mai 2018, au fost admise în principiu atât recursul formulat de recurenta-reclamantă A., cât și recursul incident formulat de recurentul-pârât Ministerul Cercetării și Inovării, părțile fiind citate în ședință publică conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate de ambele recurente, ținând cont de dispozițiile legale incidente, se constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente.

Primul motiv de recurs formulat de recurenta-reclamantă A. este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ce vizează situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura cauzei.

Potrivit art. 425 lit. b) C. proc. civ., în considerentele sentinței instanța trebuie să arate motivele de fapt și drept care au format convingerea instanței, precum și argumentele pentru care au fost înlăturate cererile părților .

Obligația instanței de a arăta în considerentele sentinței care au fost argumentele în susținerea soluției date este esențială în raport de dispozițiile legale evocate, motivarea instanței fiind în măsură să convingă părțile din litigiu de temeinicia și legalitatea hotărârii, făcând totodată posibilă exercitarea controlului judecătoresc.

Este evident că nu se poate cere instanței să răspundă detaliat fiecărui argument invocat de părți în susținerea uneia și aceleiași cereri dar în cauza de față instanța nu a stabilit împrejurările de fapt esențiale, nu a analizat probele invocate de părți și a omis să examineze apărările expuse în cererea de chemare în judecată cu referire la excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește calificarea ca nerestrictivă a solicitării standardului ISO 9001:2008 de la ofertant, precum și a standardului ISO 1400:2005, în raport de sentința civilă nr. 2862/27.10.2014 în dosarul nr. x de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Este de reținut că sentința nr. 2862/2014 a rămas definitivă prin decizia nr. 3652/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, sentință ce a fost modificată prin admiterea în parte a acțiunii vizând anularea în parte a adresei nr. x, a notificării nr. x privind cererea de rambursare nr. 7/28.02.2013 dar considerentele sentinței nr. 2862/2014 vizând justețea prezentării de către ofertant a certificatului de atestare a implementării Standardelor ISO 9001: 2008, ISO 14001:2005, nu au făcut obiectul recursului exercitat în cauză, intrând în puterea lucrului judecat, aspect neanalizat de prima instanță.

De asemenea, instanța de fond a omis să analizeze criticile formulate de reclamantă în raport de dispozițiile art. 21 alin. (5) din O.U.G. nr. 66/2011 cu privire la aplicarea dispozițiilor Anexei 1 și 3 din Ordinul 509/2011 și a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. g

1

din H.G. nr. 925/2006 privind organizarea și funcționarea ANRMAP precum și criticile vizând neconcordanțele din Nota de constatare cu referire la contractul nr. x/2012 privind două autolaboratoare, corecția fiind aplicată pentru contractul ce a avut ca obiect mobila.

În condițiile în care instanța de fond nu a stabilit împrejurările de fapt esențiale în raport de probatoriul administrat, nu a evocat normele substanțiale incidente și a omis să analizeze criticile expuse de reclamantă prin cererea de chemare în judecată se impune admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare, o astfel de hotărâre nepermițând exercitarea controlului judiciar.

Pentru o judecată unitară, ținând cont că instanța de fond nu s-a pronunțat pe toate criticile formulate, urmează a fi admis și recursul incident formulat de recurentul-pârât.

Nu trebuie omis nici faptul că o astfel de hotărâre nu respectă exigențele art. 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în condițiile în care nu au fost examinate în mod real problemele esențial care i-au fost supuse (Cauza Albina contra României, 28 iulie 2005).

În raport de considerentele expuse, constatând că se verifică motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. într-o manieră care face inutilă cercetarea celorlalte motive de recurs invocate atât în recursul principal cât și în recursul incident și pentru o judecată unitară, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A. și recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Cercetării și Inovării împotriva sentinței nr. 73 din 18 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. și recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Cercetării și Inovării împotriva sentinței nr. 73 din 18 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 iunie 2018.