ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2487/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2487/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia la data de 03.07.2017 sub nr. x/2017, petentul A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Ialomița, a contestat procesul-verbal nr. x/23.05.2017.
Hotărârile care au generat conflictul de competență
2.1. Prin sentința nr. 1990 din 30.10.2017, Judecătoria Slobozia a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Constanța, reținând că potrivit art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii aparține judecătoriei în a cărei rază teritorială s-a săvârșit contravenția.
Astfel, instanța a reținut că, potrivit procesului-verbal contestat, petentul a fost sancționat pentru primirea la muncă a unui număr de trei persoane, fără încheierea contractului individual de muncă pentru acestea.
Conform art. 16 din Legea nr. 53/2003, obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului, având astfel relevanță sediul acestuia, loc în care angajatorul are obligația de a îndeplini toate formalitățile pentru întocmire, înregistrare și transmitere.
2.2. Prin sentința nr. 3321 din data de 27.03.2018 a Judecătoriei Constanța s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale privind pe petentul A. S.R.L. și pe intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Ialomița, în favoarea Judecătoriei Slobozia; constatând conflict negativ de competență, s-a suspendat judecarea cauzei și s-a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru a soluționa conflictul negativ de competență.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că fapta a fost săvârșită la punctul de lucru al petentei din localitatea Slobozia, aflată în circumscripția Judecătoriei Slobozia.
Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:
Din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, rezultă că petenta a învestit instanța cu o plângere împotriva procesului-verbal de contravenție prin care s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzute de art. 16 alin. (1) din Codul muncii, ca urmare a constatării că, la punctul de lucru situat în localitatea Slobozia, județul Ialomița, au fost identificate persoane prestând activitate fără a avea încheiat cu angajatorul contract individual de muncă.
Potrivit art. 260 alin. (1) lit. e și alin. (3) din Codul muncii:
"Art. 260. - (1) Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte:
e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 RON la 20.000 RON pentru fiecare persoană identificată;
(3) Contravențiilor prevăzute la alin. (1) li se aplică dispozițiile legislației în vigoare."
În virtutea normei de trimitere de la art. 260 alin. (3) din Codul muncii, sunt aplicabile dispozițiile art. 32 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora:
"Art. 32. - (1) Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Astfel, pentru determinarea instanței competente, prezintă relevanță stabilirea locului săvârșirii contravenției.
Contravenția nu are ca element material neîncheierea contractului de muncă în condițiile art. 16 alin. (1) Codul muncii, ci primirea la muncă, folosirea muncii, fără existența unui astfel de contract, respectiv acțiunea imputată angajatorului, care folosește munca neangajată în condițiile legii.
Raportat la circumstanțele cauzei, față de prevederile art. 260 lit. e, coroborate cu cele ale art. 16 din Codul muncii, locul săvârșirii contravenției este locul unde au fost depistate persoanele prestând munca în afara condițiilor impuse de lege, în speță, punctul de lucru situat în localitatea Slobozia, județul Ialomița, pe raza teritorială a Judecătoriei Rm. Vâlcea.
În mod evident acesta este "locul" în care s-a consumat efectiv contravenția reținută. Împrejurarea că persoanele depistate nu aveau încheiat contract de muncă cu societatea, nu poate fi interpretată în sensul că un astfel de contract se încheie numai la sediul angajatorului, în condițiile în care prevederile Codului Muncii nu stipulează expres o astfel de obligație.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Ialomița, în favoarea Judecătoriei Slobozia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2018.