Decizia nr. 2391/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice, solicitând anularea Deciziei MFE - AM POSCCE nr. 10890 din 04.05.2015 de respingere a Contestației formulate de reclamanta cu privire la Scrisoarea MFE - AM POSCCE nr. 4847 din 04.03.2015 de respingere în faza de verificare administrativă, a eligibilității, a tuturor eventualelor acte care au stat la baza emiterii acesteia, precum și a tuturor eventualelor acte subsecvente; anularea Scrisorii MFE - AM POSCCE nr. 4847 din 04.03.2015 de respingere în faza de verificare administrativă, a eligibilității, a tuturor eventualelor acte care au stat la baza emiterii acesteia, precum și a tuturor eventualelor acte subsecvente; obligarea MFE - AM POSCCE la reluarea procedurii de verificare și la trecerea în etapa următoare a procesului de evaluare a cererii de finanțare depuse de reclamanta cu privire la proiectul "Creșterea productivității întreprinderii S.C. A. S.R.L. Iași prin achiziționarea unor echipamente noi", Codul SMIS: 56614; Stabilirea în sarcina MFE - AM POSCCE a unui termen de executare de 5 zile a hotărârii, în temeiul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 3428 din 18 decembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice. A anulat Decizia nr. 10890 din 04.05.2015 de soluționare a contestației și Scrisoarea nr. 4847 din 04.03.2015 de respingere a cererii de finanțare și a obligat pârâtul la reluarea procedurii de verificare și evaluare a cererii de finanțare depuse de reclamantă cu privire la proiectul "Creșterea productivității întreprinderii S.C. A. S.R.L. Iași prin achiziționarea unor echipamente noi", Codul SMIS: 56614, în termen de 5 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. Totodată, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3.100 de RON cheltuieli de judecată reprezentând taxe judiciare de timbru și onorariu avocațial redus conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ. și a respins în rest cererea, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta a completat Declarația privind încadrarea întreprinderii în categoria IMM și a bifat "NU" în cadrul secțiunii care prevedea "Important: precizați dacă, față de exercițiul financiar anterior, datele financiare au înregistrat modificări care determină încadrarea întreprinderii într-o altă categorie (respectiv, microîntreprindere, întreprindere mică, mijlocie sau mare)". Prin urmare, doar în ipoteza în care ar fi bifat "Da" ar fi avut obligația de a declara două exerciții financiare în mod detaliat, din moment ce doar în dreptul opțiunii "Da" instrucțiunile de completare prevăd expres că "în acest caz se va completa și atașa o declarație referitoare la exercițiul financiar anterior". S-a mai arătat că, autoritatea pârâtă a respins cererea de finanțare în urma unei analize a condițiilor de formă, fără a verifica realitatea declarației pe propria răspundere, respectiv nu a reținut că valorile financiare aferente ultimului exercițiu contabil nu ar corespunde categoriei IMM și nici nu a constatat că bifarea rubricii potrivit căreia nu s-au înregistrat modificări care să determine încadrarea întreprinderii într-o altă categorie nu ar fi corespuns realității. Prin urmare, este întemeiată și apărarea reclamantei potrivit căreia autoritatea pârâtă nu a respectat procedura prevăzută în cap. IV din Ghidul Solicitantului, conform căreia "în procesul de evaluare Autoritatea de Management POS CCE poate solicita clarificări sau informații suplimentare legate de proiect, în scopul realizării evaluării administrative, a eligibilității proiectului și solicitantului și evaluării tehnice și financiare". A mai reținut prima instanță că Ghidul Solicitantului este un act administrativ cu caracter normativ emis în executarea legii, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, conform prevederilor art. 77 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, astfel că la interpretarea și aplicare sa vor fi avute în vedere dispozițiile actelor normative de nivel superior, potrivit art. 81 din Legea nr. 24/2000. În speță, nu este un caz de nelegalitate a actului administrativ cu caracter normativ, problema de drept constând în interpretarea și aplicarea mențiunii "[…]numai în cazul întreprinderilor legate sau partenere (obligatoriu completat pentru ultimele două exerciții financiare anterioare depunerii cererii de finanțare)". Or, așa cum s-a reținut anterior, noțiunea de "completare", privitoare la cele două exerciții financiare anterioare, trebuie interpretată sistematic, prin raportare la actele normative de nivel superior, concluzia fiind că presupune menționarea detaliată a datelor ultimului exercițiu financiar, precum și bifarea rubricii prevăzute în același formular cu privire la exercițiul financiar anterior, condiții de formă îndeplinite în prezenta cauză.

Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 3428 din 18 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat, în esență, următoarele: -instanța de fond a nesocotit apărările formulate de pârât, lipsind astfel hotărârea de indicarea elementelor care atrag criticile și în raport de care trebuie să fie formulat recursul. -nerespectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) din C. proc. civ. echivalează cu nemotivarea hotărârii judecătorești, situație care atrage casarea hotărârii și trimiterea dosarului la instanța de fond în vederea pronunțării unei hotărâri din a cărei motivare să rezulte că aceasta conține toate elementele prevăzute în mod imperativ de dispozițiile menționate. -verificarea încadrării reclamantei în condițiile de depunere a declarației menționată anterior s-a făcut prin analiza documentelor aferente dosarului de finanțare, respectiv actul constitutiv, certificatul constatator, planul de afaceri pct. 6A, anexa G, documente din care rezultă că reclamanta se încadrează, în funcție de relația cu alte întreprinderi, în categoria "întreprindere legată" și, pe cale de consecință, trebuie să respecte condiția "în cazul întreprinderilor legate sau partenere (obligatoriu completat pentru ultimele două exerciții financiare anterioare depunerii cererii de finanțare)". -necesitatea declarației este susținută și de faptul că, în cadrul dosarului cererii de finanțare nu se regăsesc informații (numărul mediu anual de salariați, cifra de afaceri anuală netă și activele totale) privind societățile cu care solicitantul este partener și/sau legat, pentru ultimele două exerciții financiare.

Apărările intimatei Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, arătând că: -analiza efectuată de instanță cu privire la actul atacat și motivarea nelegalității acestuia este mai mult decât suficientă pentru a constata caracterul legal și temeinic al hotărârii judecătorești. În plus, contrar celor afirmate de intimatul pârât, instanța s-a raportat la apărările formulate de acesta, exprimând în conținutul sentinței recurate motivele care au dus la îndepărtarea acestora. -încadrarea în plafoanele referitoare la IMM se stabilește pe baza Anexei nr. 1 și doar când o întreprindere precizează în cuprinsul acestei declarații că face parte din categoria "întreprindere parteneră" sau "întreprindere legată" devine incidentă obligația de a completa și Anexa nr. 2. Datele declarate în formularul de Anexă nr. 2 trebuie preluate în mod corespunzător în Anexa nr. 1, neputând fi, prin urmare, imaginată o situație în care un formular este depus pentru un singur an financiar, iar celălalt formular pentru doi ani financiari. -interpretarea restrictivă adoptată de MFE-AM POSCCE excede cadrului legii naționale și regulamentului european, neputând fi aplicată fără justificarea motivului care impune caracterul mai restrictiv al cerinței și fără respectarea caracterului proporțional la impunerea unei astfel de cerințe.

Procedura de filtrare a recursului Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost comunicat părților în baza încheierii din data de 14.02.2018, conform alin. (4) al aceluiași articol. Prin încheierea din 28.03.2018, completul de filtru a admis recursul în principiu și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, în condiții de contradictorialitate, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ..

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoare: Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a investit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 cu o acțiune îndreptată împotriva Deciziei nr. 10890 din 04.05.2015 prin care Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru POC CCE a respins contestația administrativă formulată împotriva Scrisorii nr. 4847 din 04.03.2015 de respingere a cererii de finanțare. Soluționând cauza prima instanță a admis acțiunea formulată de S.C. A. S.R.L. și a anulat aceste acte administrative, motiv pentru care pârâta a formulat prezentul recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.. Primul motiv de casare invocat este prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. și se referă la situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Motivarea unei hotărâri este necesară pentru ca părțile să cunoască temeiurile, fundamentele soluției adoptate de judecător, iar instanța de control judiciar să poată aprecia asupra legalității și temeiniciei acesteia. Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea va cuprinde considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținute de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. S-a susținut, în doctrină, că hotărârea ar putea fi casată pentru acest motiv dacă există contradicție între considerente și dispozitiv, sau între considerente, lipsește total motivarea dezlegării date de instanță unei anumite chestiuni de fapt sau de drept sau motivarea este superficială, precum și atunci când judecătorul a motivat confuz, sumar situația de fapt astfel încât instanța de recurs nu poate să determine în ce măsură o anumită normă juridică a fost sau nu corect aplicată. Este însă de reținut că judecătorul este obligat să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de părți în susținerea acestor capete de cerere, pentru a se considera că hotărârea este motivată. Analizând hotărârea pronunțată de prima instanță, Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost corect și amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale incidente. În aceste condiții, nu va fi reținută critica recurentului privind neanalizarea de către prima instanță a argumentelor formulate prin notele scrise întrucât se poate constata că prin notele scrise este reluată argumentarea din Decizia de soluționare a contestației, iar prima instanță a analizat motivele de nelegalitate ale acestui act administrativ, analizând implicit și argumentele pârâtei. Cel de al doilea motiv de casare invocat este prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară. Astfel, prin Scrisoarea de respingere în faza de verificare administrativă a eligibilității, înregistrată sub nr. x din 04.03.2015, a fost respinsă cererea de finanțare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. pentru proiectul cu titlul "Creșterea productivității întreprinderii S.C. A. S.R.L. Iași prin achiziționarea unor echipamente noi", întrucât nu îndeplinește criteriile impuse prin Ghidul Solicitantului (Cap. III.1 "Instrucțiuni de completare și transmitere a Cererii de finanțare") privind obligativitatea completării Anexei 2, în cazul societăților legate sau partenere, pe două exerciții financiare anterioare depunerii cererii de finanțare". Contestația formulată de intimata reclamantă a fost respinsă în temeiul Ordinului ministrului fondurilor europene nr. 1086/2014, a Regulamentului (UE) nr. 651/2014 al Comisiei și a Legii nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii. Potrivit art. 4 - Date folosite pentru calcularea numărului de angajați și a valorilor financiare și perioada de referință din Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei din 17 iunie 2014, de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă în aplicarea articolelor 107 și 108 din tratat: "(1) Datele folosite pentru calcularea numărului de angajați și a valorilor financiare sunt datele aferente ultimului exercițiu contabil aprobat și se calculează anual. Acestea sunt luate în considerare de la data închiderii conturilor. Valoarea reținută pentru cifra de afaceri se calculează cu excluderea taxei pe valoarea adăugată (TVA) și a altor impozite indirecte. (2) Dacă, la data închiderii conturilor, o întreprindere constată că, pe o bază anuală, a depășit sau s-a situat sub limita numărului de angajați sau sub pragurile financiare prevăzute la articolul 2, acest lucru nu va avea ca rezultat pierderea sau dobândirea statutului de întreprindere medie sau mică ori de microîntreprindere, cu excepția cazului în care pragurile respective sunt depășite pe parcursul a două perioade contabile consecutive." Conform art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii: "(1) Datele utilizate pentru calculul numărului mediu anual de salariați, cifra de afaceri netă anuală și activele totale sunt cele raportate în situațiile financiare aferente exercițiului financiar precedent, aprobate de adunarea generală a acționarilor sau asociaților. (2) Dacă la data întocmirii situațiilor financiare anuale întreprinderea nu se mai încadrează în plafoanele stabilite la art. 3 și 4, aceasta nu își va pierde calitatea de întreprindere mică, mijlocie sau microîntreprindere decât dacă depășirea acestor plafoane se produce în două exerciții financiare consecutive." În Anexa nr. 1 a acestei legi intitulată Declarație privind încadrarea întreprinderii în categoria întreprinderilor mici și mijlocii, în cazul întreprinderii legate, astfel cum S.C. A. S.R.L. a declarat că este, se va completa tabelul (de mai jos) pe baza rezultatelor calculelor efectuate conform anexei nr. 2, precum și a fișelor adiționale care se vor atașa la declarație. "Datele utilizate pentru a se stabili categoria întreprinderii sunt calculate în conformitate cu art. 6 din prezenta lege. Datele cu privire la numărul mediu anual de salariați, cifra de afaceri anuală netă și activele totale sunt cele realizate în ultimul exercițiu financiar raportate în situațiile financiare anuale aprobate de acționari sau asociați. În cazul întreprinderilor nou înființate datele cu privire la numărul mediu anual de salariați, cifra de afaceri anuală netă și activele totale se determină și se declară pe propria răspundere." În aceeași Anexă nr. 1 a Legii nr. 346/2004 există următoarea mențiune: "Important: Precizați dacă, față de exercițiul financiar anterior, datele financiare au înregistrat modificări care determină încadrarea întreprinderii într-o altă categorie (respectiv microîntreprindere, întreprindere mică, mijlocie sau mare). Nu Da (în acest caz se va completa și se va atașa o declarație referitoare la exercițiul financiar anterior)" Se poate lesne observa că doar în cazul unui răspuns afirmativ exista obligația de a completa și o declarație referitoare la exercițiul financiar anterior, însă societatea intimată a bifat căsuța cu răspunsul negativ considerând, pe bună dreptate, că nu avea obligația de a mai depune această declarație. Însă, potrivit cerințelor incluse în cap. III.1 din Ghidul Solicitantului, aprobat prin Ordinului ministrului fondurilor europene nr. 1086/2014 "cererea de finanțare trebuie să fie însoțită obligatoriu de următoarele documente: […] Formularul completat (și în format complet) conform Anexei 2 - "Calculul pentru întreprinderile partenere sau legate" din Legea nr. 346/2004, cu modificările și completările ulterioare, privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii - numai în cazul întreprinderilor legate sau partenere (obligatoriu completat pentru ultimele două exerciții financiare anterioare depunerii cererii de finanțare) […]". Or, această ultimă mențiune adaugă la legile în baza cărora a fost emis Ghidul solicitantului, fiind încălcate normele de tehnică legislativă prevăzute în Legea nr. 24/2000. Societatea intimată a depus atât Anexa 1 cât și Anexa 2, ce constituia modul de efectuare a calcului ce trebuia inserat în tabelul din Anexa 1, fără a completa și declarația pentru ultimele două; exerciții financiare anterioare depunerii cererii de finanț;are. În aceste condiții, se constată că prima instanță a făcut o bună aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză și a reținut în mod corect că autoritatea pârâtă a respins cererea de finanțare în urma unei analize a condițiilor de formă, fără a verifica realitatea declarației pe propria răspundere, respectiv nu a reținut că valorile financiare aferente ultimului exercițiu contabil nu ar corespunde categoriei IMM și nici nu a constatat că bifarea rubricii potrivit căreia nu s-au înregistrat modificări care să determine încadrarea întreprinderii într-o altă categorie nu ar fi corespuns realității. Prin urmare, este întemeiată apărarea reclamantei potrivit căreia autoritatea pârâtă nu a respectat procedura prevăzută în cap. IV din Ghidul Solicitantului, conform căreia "în procesul de evaluare Autoritatea de Management POS CCE poate solicita clarificări sau informații suplimentare legate de proiect, în scopul realizării evaluării administrative, a eligibilității proiectului și solicitantului și evaluării tehnice și financiare". Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost corect și amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinței nr. 3428 din 18 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Cu privire la cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 452 și 453 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite în parte această cerere și va obliga recurentul la plata sumei de 1.567 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata SC. A. S.R.L., întrucât această sumă este aferentă perioadei de soluționare a dosarului de recurs, respectiv anul 2018, diferența până la suma de 9.178,31 RON solicitată de parte, vizează alte perioade și nu s-a făcut dovada legăturii acestora cu prezentul dosar de recurs.