ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2319/2018

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2015, la data de 02.11.2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Generală Juridică și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, a formulat contestație împotriva Hotărârii Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr. 134 din 24.09.2015 prin care i-a fost respinsă plângerea împotriva Hotărârii nr. 374101 din 26.06.2015 pronunțate de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, pe care o consideră netemeinică și nelegală, cu consecința anulării Deciziei de Imputare nr. 373405 din data de 23.04.2015, solicitând admiterea contestației, anularea actelor și exonerarea de la plata sumei de 2837 RON.

Prin sentința civilă nr. 518/22.12.2015, pronunțată în dosar nr. x, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea, a anulat Hotărârea nr. 374101 din 26.06.2015 pronunțată de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul I.G.P.F., a anulat în parte Hotărârea Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul M.A.I. nr. 134 din 24.09.2015 și în parte Decizia de Imputare nr. 373405 din data de 23.04.2015 emisă de I.G.P.F., ambele cu privire la reclamantul A., cu consecința exonerării reclamantului de la plata sumei de 2.837 RON și a restituirii tuturor sumelor reținute în baza acestui titlu până la pronunțarea prezentei hotărâri, a dispus suspendarea executării Deciziei de Imputare nr. 373405 din data de 23.04.2015 cu privire la reclamantul A., până la soluționarea definitivă a acțiunii, a respins capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că, prin Hotărârea nr. 58/15.04.2013, Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul M.A.I. a hotărât efectuarea unei noi cercetări administrative de către specialiști din cadrul I.G.P.F. în vederea stabilirii împrejurărilor și persoanelor vinovate de neefectuarea în termen a unei cercetări administrative.

Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul M.A.I. a emis două Hotărâri nr. 28/2013 și nr. 58/2013 referitoare la aceeași cauză, în fiecare hotărâre trasând sarcini diferite Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, fără a prevedea implicațiile juridice.

În Hotărârea nr. 374101 din 26.06.2015 a Comisiei de Soluționare a Contestațiilor din cadrul I.G.P.F., se apreciază faptul că cercetarea dispusă prin Nota raport nr. x din 06.08.2012 a fost tardiv efectuată.

Concluziile comisiei de soluționare a contestațiilor sunt că pentru ordinul de plată nr. x/15.06.2012, data constatării existenței pagubei este data de 15.06.2012, dată la care trebuie efectuată cercetarea administrativă cu finalizare, cel mult la data de 15.08.2012 (60 zile). De asemenea, trebuia efectuată cercetarea administrativă pentru fiecare ordin de plată în parte, cu respectarea termenului, respectiv pentru ordinul de plată nr. 1801/26.06.2012, până la data de 26.08.2012.

Nota raport nr. x din 06.08.2012 face referire la toate ordinele de plată, fiind înglobat și cel din 24.08.2012. Ordinul în rezoluție pe această notă raport, pe care s-a dispus efectuarea cercetării administrative și numirea comisiei, a fost dat în cadrul termenului de cel mult 60 de zile conform art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 121/1999.

Aceste concluzii sunt contrazise de Hotărârea CJI nr. 58/2012 și Hotărârea CJI nr. 134/2015 care spun că termenul de efectuare a cercetării administrative începea să curgă de la data aprobării Ordinului de plată nr. x/27.06.2012 cu finalizare la 27.08.2012.

Potrivit art. 34 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor "După expirarea termenelor prevăzute la art. 23 alin. (1) și (2) și la art. 25 alin. (4), paguba se impută celor vinovați de neefectuarea cercetării administrative sau de neemiterea deciziei de imputare, cu excepția situațiilor în care s-a dispus repunerea în termen".

În Instrucțiunile M.I. nr. 830/1999 la pct. 176 paragraf 2 se prevede "(...) pentru repararea pagubei, urmează a se stabili răspunderi materiale în sarcina persoanelor care nu au luat măsurile necesare pentru efectuarea cercetării administrative".

Prin procesul-verbal nr. x Comisia de cercetare administrativă din cadrul I.G.P.F. a stabilit că termenul de efectuare a cercetării administrative începea să curgă la data de 27.06.2012 - data ordinelor de plată de achitare a drepturilor salariale și celorlalte drepturi stabilite prin sentința nr. 1974/12.12.2011 pronunțată de Tribunalul Olt.

I.G.P.F. a emis decizii de imputare pentru șeful I.T.P.F. Giurgiu - B. și pentru membrii comisiei de cercetare - C., A. și D., fiind găsiți vinovați pentru neefectuarea în termen a cercetării administrative.

Prin sentința nr. 1974 din 12.12.2012 pronunțată de Tribunalul Olt s-a dispus "obligarea intimatului la plata către reclamant a despăgubirilor egale cu salariile și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, reactualizate începând cu data concedierii și până la data reintegrării efective".

Prin Ordinele de Plată nr. x/15.06.2012, nr. 1801/26.06.2012, nr. x/27.06.2012 nr. x/27.06.2012 întocmite de contabilul șef al I.T.P.F. Giurgiu și aprobate de șeful I.T.P.F. Giurgiu s-au achitat despăgubirile stabilite de instanța de judecată, fără reactualizarea cu indicele de inflație.

La data de 06.08.2012 contabilul șef al I.T.P.F. Giurgiu, prin Nota Raport nr. x din 06.08.2012 sesizează în temeiul pct. 82 din Instrucțiunile M.I. nr. 830/1999 privind răspunderea materială a militarilor, conducerea I.T.P.F. Giurgiu despre existența unei pagube în patrimoniu, creat prin concedierea ilegală a personalului civil E. Pe această notă raport comandantul unității a dispus de îndată, prin rezoluție, executarea cercetării administrative, stabilind comisia competentă să efectueze această cercetare (pct. 85 din Instrucțiunile M.I. nr. 830/1999) fără a menționa termenul de finalizare a cercetării, așa cum se prevede la pct. 88 din Instrucțiunile M.I. nr. 830/1999.

Potrivit pct. 81 din Instrucțiunile M.I. nr. 830/1999 "prin data constatării existenței pagubei se înțelege data când comandantul (șeful) a constatat personal paguba, materializată în ordinul de zi pe unitate, dată ordinului în rezoluție de pe actele prin care i se sesizează existența pagubei sau data înregistrării la secretariatul unității a actului de sesizare."

Prin Dispoziția de Zi a șefului Unității I.T.P.F. Giurgiu nr. 153 din 07.08.2012, reclamantul A. a fost numit să facă parte din comisia de cercetare administrativă, având calitatea de membru.

Mandatul comisiei de cercetare administrativă din care a făcut parte este reglementat de pct. 90 din Instrucțiunile M.I. nr. 830/1999 și începea după data luării la cunoștință de către reclamant că este nominalizat în această comisie.

Aspectele legate de data luării la cunoștință de către șeful unității despre existența unei pagube în patrimoniul unității exced atribuțiilor acestei comisii.

La pct. 90 din Instrucțiunile M.I. nr. 830/1999 se prevede că:

"În cadrul cercetării administrative comisia (organul) care o execută are obligația să stabilească următoarele: a) valoarea pagubei, determinată cu certitudine; b) cauzele și împrejurările producerii pagubei; c) persoanele care trebuie să repare paguba (cei vinovați sau beneficiarii de sume și servicii necuvenite sau bunuri ce li s-au distribuit din eroare); d) îndeplinirea condițiilor obligatorii stabilirii răspunderii materiale sau a cauzelor care apără de răspundere materială - după caz; e) întinderea răspunderii materiale (integrală sau limitată); f) partea de vină a fiecărui coresponsabil, iar dacă aceasta nu se poate stabili, elementele care conduc la stabilirea răspunderii în comun și felul acesteia; g) probele pe care se fundamentează concluziile cercetării administrative; h) concluziile și propunerile făcute de comisia (organul) de cercetare administrativă."

Ulterior numirii comisiei de cercetare administrativă, prin ordinul de plată nr. x/24.08.2012 I.T.P.F. Giurgiu a achitat suma reprezentând actualizarea cu rata inflației a despăgubirilor egale cu salariile și celelalte drepturi de care a beneficiat domnul E.

Reclamantul a solicitat la data de 07.08.2012, conform pct. 89 din Instrucțiunile M.I. nr. 830/1999 către Serviciul Control din cadrul I.G.P.F. aprobarea de prelungire a termenului cercetării. La propunerea Serviciului Control și în urma verificărilor efectuare de acest serviciu, Inspectorul general al I.G.P.F. a aprobat prelungirea termenului cercetării.

Comisia de cercetare administrativă, din care a făcut parte și reclamantul, a stabilit cuantumul valoric al pagubei pe baza Notei raport nr. x din 06.08.2012, a compartimentului financiar din cadru I.T.P.F. Giurgiu, ca fiind suma de 15.404 RON, acesta fiind determinat prin însumarea tuturor drepturilor bănești ce au fost achitate domnului E. în urma hotărâri judecătorești, inclusiv suma de 154 RON înscrisă în ordinul de plată nr. x/24.08.2012.

Reclamantul, care a făcut parte din comisia de cercetare administrativă, a respectat termenele de prescripție prevăzute în art. 23 din O.G. nr. 121/1998.

Ultima plată a sumelor stabilite prin hotărârea judecătorească s-a făcut la data de 24.08.2012 prin ordinul de plată nr. x, deci în interiorul termenului de cercetare administrativă, această sumă fiind integrată în cuantumul valoric al pagubei.

Potrivit art. 88 din Instrucțiunile M.I. nr. 830/1999 "termenul de 60 zile prevăzut de art. 23 (1) din O.G. nr. 121/1999 este termenul maxim până la care trebuie executată cercetarea administrativă. Comandanții (șefii) care ordonă cercetarea administrativă fixează termenul de executare al ei în cadrul celor 60 zile, în raport de: cuantumul pagubei, actele și faptele ce trebuie verificate și analizate, numărul persoanelor care au produs paguba, necesitatea de deplasare a persoanelor ce trebuie chemate pentru relații și explicații etc."

Potrivit pct. 85 coroborat cu pct. 88 din Instrucțiunile M.I. nr. 830/1999 stabilirea termenului până la care trebuie executată cercetarea administrativă este atributul exclusiv al comandantului unității, ci nu al comisiei de cercetare administrativă.

Mandatul comisiei de cercetare administrativă din care a făcut parte reclamantul este reglementat de pct. 90 din Instrucțiunile M.I. nr. 830/1999 și începea după data luării la cunoștință de către reclamant că este nominalizat în aceasta comisie.

Aspectele legate de data luării la cunoștință de către șeful unității despre existența unei pagube în patrimoniul unității exced atribuțiilor reclamantului, ca membru al acestei comisii, în condițiile în care comisia de cercetare din care a făcut parte nu avea stabilit un termen de executare a cercetării.

Reclamantul, ca membru al comisiei de cercetare administrativă, nu poate răspunde în condițiile art. 34 din O.G. nr. 121/1998, întrucât comisia a fost numită în ordinul pe zi de unitate ulterior datei la care comandantul sau șeful unității a constatat sau a luat la cunoștință de producerea pagubei (art. 22 din O.G. nr. 121/1998), neavând un termen stabilit prin rezoluție de comandantul sau șeful unității mai scurt (pct. 85 și 88 din Instrucțiunile M.I. nr. 830/1999).

În actele contestate s-a reținut ca temei al răspunderii, neefectuarea în termen a cercetării administrative, reclamantul fiind desemnat într-o comisie de cercetare administrativă pentru recuperarea sumelor acordate necuvenit.

În lipsa culpei nu sunt întrunite condițiile răspunderii administrative și, prin urmare, aceasta nu poate fi angajată, astfel că sunt întemeiate susținerile reclamantului, iar actele contestate sunt nelegale în ceea ce-l privește privind angajarea răspunderii sale materiale.

Instrucțiunile Ministerului de Interne 830/1999, privind răspunderea materială a militarilor, au fost abrogate de Instrucțiunile Ministerului Afacerilor Interne nr. 114 din 22 iulie 2013, privind răspunderea materială a personalului pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne, publicate în: Monitorul Oficial nr. 469 din 29 iulie 2013. Potrivit art. 12 din aceste Instrucțiuni "(1) Răspunderea materială a personalului care a adus pagube terțelor persoane fizice sau persoane juridice din vina lui și în legătură cu îndeplinirea serviciului se stabilește în cazurile în care M.A.I. a fost obligat să le repare, prin hotărâri judecătorești definitive. În cazurile prevăzute la alin. (1) recuperarea pagubelor de la personalul vinovat se efectuează numai după plata despăgubirilor. Despăgubirile de natura celor prevăzute la alin. (1), care nu atrag răspunderea materială, deoarece întrunesc condițiile legale pentru a fi date la scădere, se plătesc reclamanților sau terților, pe baza materialului cercetării, cu aprobarea ordonatorului de credite competent, stabilit potrivit art. 32 alin. (1)."

La data producerii faptelor erau în vigoare Instrucțiunile M.I. nr. 830/1999, astfel că stabilirea răspunderii materiale s-a realizat potrivit prevederilor legale în vigoare la data producerii pagubei, iar procedura s-a desfășurat după prevederile cuprinse în acestea.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Ministerul Afacerilor Interne-Direcția generală Juridică, arătând că sentința a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material - motiv de recurs prevăzut de art. 488, alin. (2), pct. 8 C. proc. civ.

Sub acest aspect, pentru a pronunța sentința recurată, instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată, reținând în mod greșit că, în speță, nu poate fi reținută culpa reclamantului (în calitatea sa de membru în cadrul comisiei de cercetare administrativă) pentru neefectuarea în termen a cercetării administrative, acesta fiind astfel exonerat de la plata sumei de 2.837 RON ca urmare a anulării de către instanță a Hotărârii nr. 374101/26.06.2015 - pronunțată de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul IGPF, anulând în parte și Hotărârea Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor nr. 134/24.09.2015, respectiv Decizia de Imputare nr. 373405/23.04.2015.

Consideră că este greșit raționamentul instanței de fond conform căruia în actul de numire al comisiei era obligatoriu să se indice și termenul de efectuare a cercetării administrative, ca urmare a faptului că doar comandantul unității era cel care a luat la cunoștință sau a constatat producerea pagubei, reclamantul fiind astfel absolvit de orice vină pentru depășirea termenului stabilit de O.G. nr. 121/2008.

Astfel, deși actul de numire a comisiei de cercetare nu prevedea acest termen, reclamantul, care are calitatea de consilier juridic, avea obligația de a-i aduce la cunoștință comandantului aceste lipsuri, în vederea intrării în legalitate.

Mai mult, la data constituirii comisiei de cercetare, odată cu intrarea în posesia înscrisurilor incidente în speță, aveau obligația de a stabili care este data producerii pagubei. De la data intrării în posesia documentației, aceștia nu mai pot afirma că doar comandantul cunoștea data sau condițiile producerii pagubei.

Prin urmare, nu poate fi primită afirmația potrivit căreia, atâta vreme cât comandantul unității nu a stabilit termenul de efectuare a cercetării, membrii comisiei printre care și reclamantul, nu aveau posibilitatea de a stabili care era termenul legal de efectuare a cercetării.

Așa cum a arătat prin întâmpinarea depusă în fața primei instanțe, la data de 15.03.2012, domnul E. a fost reîncadrat pe funcția deținută anterior, în baza sentinței civile nr. 1974/12.12.2011 pronunțată de către Tribunalul Olt devenită irevocabilă prin Decizia cu nr. 3367/12.03.2012 a Curții de Apel Craiova, acestuia fiindu-i achitate și drepturile salariale, alături de toate celelalte drepturi de care trebuia să beneficieze în perioada 03.08.2011 - 15.03.2012.

Sumele de referință i-au fost achitate prin OP în perioada 15.06.2012 -27.06.2012, motiv pentru care Inspectorul șef de la acea dată, respectiv domnul B., a dispus constituirea unei comisii de cercetare administrativă care să stabilească dacă efectuarea plăților constituie pagubă la nivelul instituției, respectiv care sunt persoanele vinovate de producerea acesteia.

Astfel, prin DZ nr. 153 din 07.082012 șeful ITPF Giurgiu a dispus constituirea comisiei de cercetare administrativă formată din C., A. și D., ca urmare a achitării către E. a sumei de 15404 RON reprezentând contravaloarea salariilor și a altor drepturi de care ar fi trebuit să beneficieze, reactualizate, de la data concedierii și până la data reintegrării efective.

Potrivit art. 22 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, comandantul sau șeful unității care a constatat sau a luat la cunoștință de producerea unei pagube dispune, în scris, de îndată, efectuarea cercetării administrative.

De asemenea, pct. 81/IMAI nr. 830/1999 privind răspunderea materială a militarilor pentru pagubele produse, arată că, prin data constatării existenței pagubei se înțelege data când comandantul a constatat personal paguba, materializată în ordinul de zi pe unitate, dată ordinului în rezoluție de pe actele prin care i se sesizează existența pagubei sau data înregistrării la secretariatul unității a actului de sesizare, dacă a precedat ordinul de rezoluție.

Din analiza celor prezentate, rezultă că șeful unității a luat la cunoștință de producerea pagubei la data aprobării ordinelor de plată și înregistrarea acestora la secretariatul unității.

Având în vedere data de la care curge în speța de față termenul de efectuare a cercetării administrative, concret 27.06.2012 (data efectuării ultimei plăți), prin raportare la data înregistrării procesului-verbal de cercetare administrativă, respectiv 05.12.2012. rezultă că cercetarea administrativă este tardiv efectuată, pentru următoarele considerente: termenul de efectuare a cercetării administrative începea să curgă de la data de 27.06.2012, în acest fel termenul de finalizare fiind cel târziu la data de 27.08.2012, cu posibilitatea de prelungire conform dispozițiilor art. 23, alin. (2) din O.G. Nr. 121/1998, în condițiile existenței unor motive întemeiate, precum și a formulării cererii de prelungire anterior împlinirii termenului inițial.

Cu toate acestea, deși termenul inițial se împlinea la data de 27.08.2012, cererea de prelungire a termenului de efectuare a cercetării administrative a fost înaintată către IGPF, (prin inducerea în eroare a Inspectorului General al PFR în ceea ce privește termenul de la care a început să curgă cercetarea administrativă) la data de 13.09.2012, observându-se cu ușurință că la această dată se aflau în afara termenului inițial de efectuare a cercetării, situație care conduce la tardivitatea efectuării cercetării administrative.

Consideră că susținerile potrivit cărora data de 24.08.2012 reprezintă data achitării tuturor despăgubirilor, respectiv efectuarea unei plăți în cuantum de 154 RON cu titlu de "actualizare cu indicele de inflație" nu este de natură a-l exonera pe reclamant de la angajarea răspunderii materiale, atâta timp cât în cauză cercetarea administrativă fusese deja declanșată, iar cu privire la momentul declanșării cercetării administrative la nivelul I.T.P.F. Giurgiu - 07.08.2012, raportat la succesiunea plăților efectuate (ultima fusese efectuată la 27.06.2012), aceasta din urma este data care reprezintă atât motivul pentru care a fost dispusă constituirea comisiei de cercetare administrativă, dar în același timp și data de la care începea să curgă termenul prevăzut de art. 23, alin. (1) din O.G. nr. 121/1998.

În mod corect s-a stabilit prin Hotărârea nr. 374101/26.06.2015 faptul că cercetarea administrativă efectuată în cadrul I.T.P.F. Giurgiu a fost tardiv efectuată, pentru considerentele dezvoltate anterior, hotărâre care a fost menținută în urma analizării plângerii de către Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul MAI, conform Hotărârii nr. 134/24.09.2015, cu consecința menținerii Deciziei de Imputare nr. 373405/23.04.2015.

Membrii comisiei de cercetare administrativă, în momentul intrării în posesia documentelor ce au stat la baza dispunerii efectuării cercetării administrative de referință, în primul rând erau obligați să stabilească termenul legal de la care trebuia să cursă cele 60 de zile.

Astfel, chiar dacă dispoziția privind efectuarea cercetării a fost emisă în data de 07.08.2012, membrii comisiei puteau și aveau datoria de a stabili că în conformitate cu prevederile IMI 830/1999, termenul pentru efectuarea cercetării curgea, în realitate, de la data la care comandantul a luat la cunoștință de producerea pagubei, adică de la momentul achitării prin OP a drepturilor salariale către domnul E. Chiar dacă dispoziția privind numirea comisiei de cercetare administrativă a fost emisă ulterior momentului constatării pagubei, comisia de cercetare se afla încă în termenul de 60 de zile iar cererea de prelungire a termenului de cercetare ar fi fost formulată în termenul legal, de unde rezultă fără putință de tăgadă faptul că atât cererea de prelungire cât și decizia de imputare ar fi fost emise în termen de către comisie, respectiv comandantul unității.

Nu poate fi primită afirmația potrivit căreia membrii comisiei de cercetare, printre care și reclamantul, nu ar fi vinovați cu privire la efectuarea tardivă a cercetării administrative.

In acest sens, suma imputată reclamantului, reprezentând cotă - parte din totalul pagubei este pe deplin justificată, fapt pentru care nu sunt motive care să conducă la anularea deciziei de imputare sau a hotărârilor ce fac obiectul prezentei cauze.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate și menținerea sentinței de fond, în esență reiterând susținerile din cererea de chemare în judecată.

5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului de față, s-a concluzionat că în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (3) din noul C. proc. civ., recursurile sunt admisibile în principiu, având în vedere că acestea îndeplinesc cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) și c) - e) din C. proc. civ., au fost declaratu în termen, motivele de recurs se încadrează celor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și nici nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate în condițiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ.

5.2. Raportul a fost comunicat părților urmare a încheierii de ședință din 15.01.2018 iar prin încheierea din 26.02.2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis în principiu recursul declarat de pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Ministerul Afacerilor Interne-Direcția generală Juridică și s-a fixat termen de judecată pe fond a recursurilor la 7 mai 2018.

II. Soluția instanței de recurs 1. Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâți sunt nefondate, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Problema de drept ce se impune a fi lămurită este legată de persoana responsabilă pentru stabilirea termenului de cercetare administrativă în cadrul procedurilor privind răspunderea materială a militarilor.

În conformitate cu prevederile art. 23 alin. (1) din Instrucțiunile nr. 830/1999 privind răspunderea materială a militarilor pentru pagubele produse, termenul legal pentru efectuarea cercetării administrative este de cel mult 60 de zile de la data când comandantul sau șeful unității a constatat sau a luat la cunoștință de producerea pagubei.

Pe de altă parte, potrivit pct. 81 din I.M.I. nr. 830/1999, "prin data constatării existentei pagubei se înțelege .data ordinului în rezoluție de pe actele prin care i se sesizează existenta pagubei"

Este necontestat, în cauză, faptul că dispoziția privind numirea comisiei de cercetare administrativă a fost emisă ulterior momentului constatării pagubei.

Recurenții susțin că reclamantul, în calitate de consilier juridic, membru în comisia de cercetare administrativă, avea obligația să aducă la cunoștință comandantului termenul de efectuare a cercetării administrative.

Contrar acestor susțineri, anterior numirii sale în cadrul comisiei de cercetare administrativă, reclamantul intimat nu a fost consultat și nu a avizat din punct de vedere al legalității nici un document referitor la această cercetare.

În calitate de membru în comisia de cercetare administrativă, mandatul său, reglementat de pct. 90 din IMI 830/1999, începea după data luării la cunoștință a nominalizării în aceasta comisie, aspectele legate de data luării la cunoștință de către șeful unității despre existența unei pagube în patrimoniul unității excedând atribuțiilor acestei comisii. Astfel, potrivit pct. 85 coroborat cu pct. 88 din I.M.I. nr. 830/1999, stabilirea termenului până la care trebuie executată cercetarea administrativă este atributul exclusiv comandantului unității și nu al comisiei de cercetare administrativă.

Corect reține instanța de fond faptul că, deși pârâții reproșează reclamantului că trebuia să cunoască termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor pentru pagubele produse în lipsa unui termen indicat în Dispoziția de zi 153/07.08.2012 și că nimeni nu poate invoca necunoașterea legii, în fapt, nu i se poate imputa părții reclamante neefectuarea cercetării administrative în termenul de 60 de zile prevăzut de O.G. nr. 121/2008. Rațiunea pentru care este obligatoriu ca în actul de numire al comisiei să se indice și termenul pentru efectuarea cercetării administrative este aceea că numai comandantul a luat la cunoștință sau a constatat producerea pagubei, iar în raport de acea dată trebuie să stabilească și termenul pentru finalizarea cercetării administrative.

În ceea ce privește depășirea termenului de efectuare a cercetării administrative de către comisie, după finalizarea cercetării s-a încheiat procesul-verbal de cercetare ce a fost adus la cunoștința persoanelor găsite vinovate de producerea prejudiciului.

Nici obiecțiunile formulate împotriva procesului-verbal și nici contestațiile privitoare la deciziile de impunere nu au avut în vedere aspecte privind tardivitatea cercetării.

În baza art. art. 31 din O.G. nr. 121/1998, cele 4 persoane au formulat individual plângere către Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Astfel prin Hotărârea nr. 28/28.02.2013, C.J.I. din cadrul M.A.I. a anulat decizia de imputare emisă pe numele F. și a stabilit efectuarea unei noi cercetări de către specialiști din cadrul I.G.P.F. pentru paguba de 15.404 RON, întrucât fusese efectuată o cercetare administrativă incompletă, cu referire expresă la stabilirea persoanelor vinovate.

Prin Hotărârea nr. 58/15.04.2013, C.J.I. din cadrul M.A.I. a anulat deciziile de imputare emise pe numele G., H. și I. și a stabilit efectuarea unei noi cercetări de către specialiști din cadrul I.G.P.F. în vederea stabilirii împrejurărilor și persoanelor vinovate de neefectuarea în termen a cercetării administrative.

În mod corect a stabilit astfel instanța de fond faptul că hotărârea nr. 58/15.04.2013 este actul de la care se pornește cercetarea administrativă împotriva reclamantului, ajungându-se la emiterea actului vătămător (Decizia de Imputare nr. 373405/23.04.2015).

În fapt, C.J.I. din cadrul M.A.I. a stabilit faptul că, potrivit sentinței civile numărul 1974 din 12.12.2012 a Tribunalului Olt, domnul E. a fost reîncadrat pe funcția deținută anterior concedierii și că i s-au plătit drepturile salariale și celelalte drepturi prin Ordinele de Plată nr. x/15.06.2012, nr. x/27.06.2012 și nr. x/27.06.2012, data de 27.06.2012 devenind data constatării existenței pagubei, respectiv termenul de la care curge termenul legal de efectuare a cercetării de 60 de zile. Astfel, fără a se invoca de către persoanele interesate, pe parcursul procedurilor administrative, C.J.I. din cadrul M.A.I. apreciază că termenul de efectuare a cercetării administrative a fost depășit.

În realitate, prin 5 Ordine de Plată s-au achitat către reclamant despăgubirile egale cu salariile și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, actualizarea cu rata inflației a despăgubirilor egale cu salariile și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul fiind realizată prin plata făcută la 24.08.2012, prin OP x.

Aceasta este data achitării tuturor despăgubirilor dispuse de instanța de judecată iar Comisia de cercetare administrativă din care a făcut parte reclamantul a stabilit cuantumul valoric al pagubei pe baza Notei Raport nr. x din 06.08 2012 a compartimentului financiar din cadrul I.T.P.F. Giurgiu ca fiind suma de 15.404 RON, inclusiv suma de 154 RON înscrisă în O.P. nr. x/24.08.2012.

Astfel, comisia de cercetare administrativă din care a făcut parte reclamantul a efectuat și finalizat cercetarea în termenul legal, potrivit mandatului acestei comisii, de la data nominalizării acestei comisii în D.Z.U. nr. 153 din 07.08.2012, având ca act de sesizare Nota Raport nr. x din 06.08.2012.

În raport de aceste argumente, reține instanța de control judiciar că a fost răsturnată prezumția de legalitate de care se bucură actele administrative contestate în cauză, fiind neîntemeiate criticile formulate de recurenți asupra soluției pronunțată de prima instanță, judecătorul fondului pronunțând o soluție cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material, fapt ce exclude incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Având în vedere soluționarea definitivă a cauzei, nu se mai impun a fi analizate aspectele legate de suspendarea actelor administrative.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., va respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Generală Juridică și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră împotriva sentinței nr. 518 din 22 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Generală Juridică și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră împotriva sentinței nr. 518 din 22 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 iunie 2018