ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.01.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 248/2010

HOTĂRÂRE
21.01.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 248/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 13 din 29 ianuarie

2009, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea reclamantului, ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî

astfel, instanța fondului a reținut că prin Hotărârea din 17 februarie 2007 s-a

dispus completarea statutului U.N.E.J. cu anexa privind cheltuieli de executare

silită, act prin care s-a urmărit uniformizarea anumitor tarife pentru actele îndeplinite

de membrii Organizației profesionale U.N.E.J., organizație care nu este o

autoritate publică, ci una profesională, cu rolul de a stabili reguli și norme

de conduită membrilor săi.

Or, un asemenea act

care stabilește niște limite valorice pentru taxarea unor acte specifice

profesiei de executor judecătoresc, nu este un act administrativ și, ca atare,

nu poate fi verificat în condițiile legii contenciosului administrativ.

Împotriva acestei

hotărâri judecătorești a formulat recurs S.A., criticând-o ca nelegală și

netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a prevederilor art. 2 lit.

b) și c) din Legea nr. 554/2004.

S-a precizat în

recurs că în mod eronat prima instanță a apreciat că în speță nu este vorba

despre un act administrativ și ca atare nu intră sub incidența Legii nr. 554/2004,

respingând acțiunea ca fiind inadmisibilă.

Recursul este

întemeiat și va fi admis.

Examinând motivele de

recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Recurentul-reclamant

a solicitat în contradictoriu cu U.N.E.J., anularea Hotărârii din 2007 adoptată

de congresul Extraordinar al U.N.E.J.

Conform Legii nr. 554/2004

art. 1 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori

interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ, se

poate adresa instanței de contencios administrativ competentă.

Prin act

administrativ, aceeași lege înțelege actul unilateral cu caracter individual

sau normativ emis de o autoritate publică în vederea executării ori a

organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi

juridice.

În speță U.N.E.J. este

fără posibilitate de tăgadă, o autoritate publică și în această calitate fără

dubiu hotărârile sale reprezintă acte administrative în interesul Legii nr. 554/2004.

Ordinul profesional

al acestui organism este învestit cu prerogative specifice autorității publice,

emitentul acestui act în calitate de autoritate publică, dispunând cu privire

la aplicarea unor taxe în activitatea executorilor judecătorești.

Este cert că pârâta

este o organizație profesională, dar care conform literaturii juridice

reprezintă „stabiliment de utilitate publică”, organisme abilitate să presteze

servicii publice în regim de putere publică.

Astfel, deciziile,

ordinele profesionale adoptate în exercitarea prerogativelor de putere publică

au caracter de acte administrative.

Așa fiind, instanța

fondului era datoare să cerceteze legalitatea actului administrativ dedus

judecății, fără să împiedice accesul la justiție al recurentului - reclamant

prin respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă pe calea Legii nr. 554/2004.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat

de S.A., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare,

aceleiași instanțe pentru soluționarea fondului.

Admite recursul

declarat de S.A. împotriva sentinței civile nr. 13 din 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-06-01
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2871/2010
e. Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază, ca nefondat, pentru următoarele considerente. Sentința atacată este legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 4 alin (1) din
ÎCCJ 2010-06-01
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2871/2010
următoarele considerente. Sentința atacată este legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, soluția respingerii ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate invocată fiind core
ÎCCJ 2010-06-24
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3347/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 252 din 3 decembrie.2009 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția
ÎCCJ 2010-02-04
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 587/2010
cios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul B.V. împotriva sentinței nr. 13 din 17 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fisc
ÎCCJ 2009-10-27
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2591/2009
anula cea din urmă hotărâre. Prin decizia nr. 1516 din 11 decembrie 2008, instanța de recurs a respins contestația în anulare declarată de O.I., revizuientul cererii de față, împotriva deciziei nr. 1341 din 5 decembrie 2008 prin care s-a an
Sursă