ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2435/2012

Asupra recursului de față: Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. I.1. Primul ciclu procesual. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P.I., constatarea calității acestuia de colaborator al Securității. Prin Sentința nr. 2240 din 27 mai 2009, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea de colaborator al Securității în privința pârâtului P.I. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că în cazul de față sunt îndeplinite, cumulativ, cele trei condiții, prevăzute de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, pentru ca o persoană să poată fi considerată colaborator al securității. În ceea ce privește prima condiție (furnizarea de informații indiferent sub ce formă, către lucrătorii Securității) s-a reținut că aceasta este îndeplinită. Pârâtul P.I. a furnizat lucrătorilor Securității informații, sub forma relatărilor verbale consemnate succint de aceștia din urmă și informărilor sau declarațiilor olografe, fapt dovedit cu înscrisurile prezentate de CNSAS, care se coroborează între ele, și cu depoziția lui V.G. Referitor la cea de-a doua condiție (prin acele informații să se fi denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist), Curtea a menționat faptul că, așa cum se arată și în preambulul O.U.G.

nr. 24/2008, regimul totalitar comunist a fost unul care a acționat "împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale". De asemenea, s-a reținut că exercitarea liberă de către cetățeni a drepturilor lor fundamentale, cu depășirea limitelor impuse de ideologia și propaganda comunistă a făcut parte, în perioada de referință, din categoria activităților sau atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist. Informând lucrătorii Securității, pe de o parte, cu privire la opiniile contrare propagandei și ideologiei comuniste, exprimate de V.G., iar pe de altă parte, referitor la relațiile întreținute de două colege cu doi ofițeri de marină străini, pârâtul P.I. era convins că a denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

În ceea ce privește cea de-a treia condiție (furnizarea informațiilor să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului), s-a reținut că și aceasta este îndeplinită, având în vedere că furnizarea informațiilor indicate anterior era de natură să determine sau, după caz, să accentueze urmărirea și intimidarea persoanelor la care se refereau, inclusiv stocarea de date personale ale acestora pe o perioadă lungă de timp, date care privesc domeniile cele mai intime ale activității, orientării ori convingerii acestor persoane. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, considerată netemeinică și nelegală, a declarat recurs P.I., invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 1 și 304 pct. 9 C. proc.

civ. Prin Decizia nr. 3220 din 17 iunie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat, ca nefondat, reținând, în esență, că este îndeplinită condiția referitoare la furnizarea de informații Securității pentru ca recurentul-pârât să fie considerat colaborator al Securității. De asemenea, sunt îndeplinite și celelalte condiții menționate anterior pentru ca, în ceea ce-l privește pe recurentul-pârât să fie constatată calitatea de colaborator al Securității. I.1. Cererea de revizuire formulată în cauză. Prin cererea introdusă sub nr. 1153512/2010 din data de 25 noiembrie 2010, revizuentul P.I.

a solicitat, în contradictoriu cu intimatul CNSAS, revizuirea Sentinței nr. 2240 din 27 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 25148/3/2008, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3220 din 17 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a arătat că, la data de 27 octombrie 2010 și respectiv la 10 octombrie 2010, a primit de la intimată două înscrisuri ce îndeplinesc cerințele art. 322 pct. 7 teza I C. proc. civ. Astfel înscrisul primit la data de 27 octombrie 2010 constituie un răspuns la cererea sa de deconspirare a colaboratorilor care au contribuit cu informații la întocmirea dosarului său, în care se arată că stabilirea identității acestora nu este posibilă pentru moment, din cauza insuficienței informațiilor disponibile.

Cel de-al doilea înscris este un răspuns adresat d-lui V.G. în care se arată că urmare verificărilor suplimentare efectuate nu s-a identificat nici un dosar întocmit pe numele acestuia. În aceste condiții, a susținut reclamantul, cererea de revizuire este admisibilă întrucât înscrisurile sunt doveditoare, sunt opozabile părții adverse, sunt prezentate de o parte din dosarul finalizat cu pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, au fost reținute de partea adversă, și în situația în care ar fi fost invocate în fața primei instanțe ar fi putut conduce la o altă soluție decât cea pronunțată. II.3. Hotărârea instanței de fond. Prin Sentința nr. 3514 din 17 mai 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de revizuire ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele considerente: Revizuentul și-a întemeiat cererea de revizuire pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Condițiile de admisibilitate pentru invocarea acestui motiv de revizuire sunt: partea înțelege să prezinte un înscris nou care nu a mai fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul să aibă forța probantă prin el însuși, fără a fi nevoie de a fi certificat prin alte mijloace de probă; înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul nu a putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, înscrisul să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.

Reținând că, în cauză înscrisurile invocate reprezintă înscrisuri ce nu existau la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită și că cerințele menționate prin art. 322 pct. 5 C. proc. civ. trebuie îndeplinite cumulativ, Curtea de Apel București a respins cererea de revizuire ca neîntemeiată. 1. A. Recursul exercitat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuentul P.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentul a susținut, în esență că, este real că înscrisurile depuse - adeverința eliberată de CNSAS cu nr. P5075 din 06 aprilie 2010 și adeverința nr. P/2559 din 25 octombrie 2010 poartă date ulterioare hotărârii atacate, cu toate acestea primul înscris a fost eliberat d-lui V.G.

urmare a unei cereri formulată în anul 2006 - deci anterior pronunțării hotărârii de prima instanță și a revenirii făcută de acesta la data de 19 octombrie 2010, iar al doilea înscris este răspunsul primit de pârât ca urmare a unei cereri depusă la 19 octombrie 2009, după pronunțarea hotărârii în prima instanță. Ca atare, cum în jurisprudență s-a statuat că înscrisul poate fi considerat nou atunci când din conținutul actului invocat se desprind referiri la situații atestate de alte înscrisuri preexistente, este fără dubiu că actul eliberat d-lui V.G., adeverința nr. P5075 din 06 aprilie 2010 se referă la o situație atestată de înscrisul nr. 5075 din 06 din 17 iunie 2008, astfel că ar fi trebuit luat în considerare de către prima instanță.

De asemenea, și în ceea ce privește adeverința nr. P/2559 din 25 octombrie 2010, deși poartă o dată ulterioară atestă o situație constatată în scris, la o dată anterioară pronunțării hotărârii de instanța de fond, astfel că și referitor la acest înscris, Curtea a făcut o apreciere greșită a acestuia. În fine, recurentul a mai precizat că înscrisurile prezentate, dacă ar fi fost invocate în fața primei instanțe, ar fi putut conduce la o altă soluție decât cea dată de instanță. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin cererea formulată pe rolul Curții de Apel București, la data de 25 noiembrie 2010, revizuentul P.I. a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea Sentinței nr. 2240 din 27 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 25148/3/2008, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3220 din 17 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

În conformitate cu prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere "dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a revizuit hotărârea unei instanțe penale sau administrative pe care ea s-a întemeiat". Rezultă, așadar din prevederile sus-menționate că pentru a fi îndeplinite condițiile prevăzute de pct. 5 art. 322 C. proc.

civ., este necesar ca: - înscrisul invocat să fi fost descoperit după darea hotărârii, adică este vorba de un înscris nou, care să fi existat la data pronunțării hotărârii, deci să nu fie ulterior constituit; înscrisul nu a putut fi înfățișat în procesul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere, fie că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții; înscrisul să fie determinant, în sensul că ar duce la pronunțarea unei alte soluții. În speță, revizuentul a invocat în cererea de revizuire, adeverința eliberată de CNSAS cu nr. P5075 din 06 aprilie 2010 și adeverința nr. P/2559 din 25 octombrie 2010, care poartă date ulterioare hotărârii atacate.

Despre aceste înscrisuri nu se poate susține că nu au putut fi înfățișate în procesul de recurs pentru că ar fi fost reținut de partea adversă sau dintr-o împrejurare mai presus de voința părții. Așa fiind, Înalta Curte apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că cerințele prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. trebuie îndeplinite cumulativ și că, în speță, cerința referitoare la existența înscrisurilor la momentul pronunțării hotărârii atacate, nu este îndeplinită. Înalta Curte nu poate primi susținerile revizuentului întrucât acesta trebuia să-și facă, în timp util, probatoriile, nu după soluționarea cererii de recurs și rămânerea irevocabilă a hotărârii. Așa fiind și cum în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., cererea de revizuire va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.I. împotriva Sentinței nr. 3514 din 17 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2012. Procesat de GGC - NN