ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 70/2019

Examinând contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 213/F din 23 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, reține următoarele:

Prin Sentința penală nr. 213/F din 23 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2017***, în baza art. 585 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a admis cererea de modificare a pedepsei formulată de petentul condamnat A. și, în consecință:

În baza art. 140

1

alin. (2) și (2

1

) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală s-a dispus: recunoașterea sentinței penale străine numărul 501 pronunțată la data de 21.12.2012 de Judecătoria penală nr. 17 din Barcelona, definitivă la data de 12.06.2013, prin care s-a aplicat petentului condamnat pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea la data de 06.02.2012, a infracțiunii de furt; recunoașterea sentinței penale străine numărul 442 pronunțată la data de 02.05.2013 de Judecătoria penală nr. 18 din Barcelona, definitivă la data de 02.05.2013 prin care s-a aplicat petentului condamnat pedeapsa de 3 luni și 1 zi închisoare pentru săvârșirea la data de 16.09.2012, a infracțiunii de furt; recunoașterea sentinței penale străine numărul 453 pronunțată la data de 14.06.2013 de Judecătoria penală nr. 1 din Barcelona, definitivă la data de 02.10.2013 prin care s-a aplicat petentului condamnat pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea la data de 04.10.2012, a infracțiunii de furt; recunoașterea sentinței penale străine numărul 83 pronunțată la data de 23.02.2015 de Judecătoria penală nr. 21 din Barcelona, definitivă și modificată la data de 29.05.2015 prin decizia secției a VII-a, a Audienței Provinciale din Barcelona, prin care s-a aplicat petentului condamnat pedeapsa de 14 luni închisoare pentru săvârșirea în perioadă 13.10.2012 - 07.12.2012 a infracțiunii de furt în formă continuată.

S-a constatat că infracțiunile pentru care petentul A. a fost condamnat în Spania sunt concurente cu infracțiunea pentru care acesta a fost condamnat prin Sentința penală nr. 671/03.07.2013 a Judecătoriei sectorului 1 București definitivă prin neapelare la 22.07.2013 și în stare de recidivă postcondamnatorie față de infracțiunea pentru care acesta a fost condamnat prin Sentința penală nr. 129/02.02.2011 a Judecătoriei sectorului 5 definitivă prin nerecurare la 17.02.2011.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată condamnatului prin Sentința penală nr. 671/03.07.2013 a Judecătoriei sectorului 1 București definitivă prin neapelare la 22.07.2013, în următoarele pedepse componente: pedeapsa 3 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală 129/02.02.2011 a Judecătoriei Sectorului 5 definitivă prin nerecurare la 17.02.2011 pentru care s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei; pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată condamnatului pentru fapta dedusă judecății.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 raportat la art. 36 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen., s-au contopit: pedeapsa 3 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală 129/02.02.2011 a Judecătoriei Sectorului 5 definitivă prin nerecurare la 17.02.2011 cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 671/03.07.2013 a Judecătoriei sectorului 1 București definitivă prin neapelare la 22.07.2013, urmând să fie aplicată petentului, pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare și care reprezintă rezultanta 1.

În baza art. 37 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969, art. 39 alin. (1) din C. pen. din 1969 și art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969, art. 5 din C. pen. s-au contopit: pedeapsa rezultantă 1 de 8 ani închisoare obținută mai sus, cu următoarele pedepse aplicate condamnatului de instanțele judiciare spaniole: 6 luni închisoare pentru săvârșirea la data de 06.02.2012, a infracțiunii de furt aplicată prin sentința penală numărul 501 pronunțată la data de 21.12.2012 de Judecătoria penală nr. 17 din Barcelona, definitivă la data de 12.06.2013; 3 luni și 1 zi închisoare pentru săvârșirea la data de 16.09.2012, a infracțiunii de furt aplicată prin sentința penală numărul 442 pronunțată la data de 02.05.2013 de Judecătoria penală nr. 18 din Barcelona, definitivă la data de 02.05.2013; 3 luni închisoare pentru săvârșirea la data de 04.10.2012, a infracțiunii de furt aplicată prin sentința penală numărul 453 pronunțată la data de 14.06.2013 de Judecătoria penală nr. 1 din Barcelona, definitivă la data de 02.10.2013; 14 luni închisoare pentru săvârșirea în perioadă 13.10.2012 - 07.12.2012, a infracțiunii de furt în formă continuată aplicată prin sentința penală numărul 83 pronunțată la data de 23.02.2015 de Judecătoria penală nr. 21 din Barcelona, definitivă și modificată la data de 29.05.2015 prin decizia secției a VII-a, a Audienței Provinciale din Barcelona, urmând ca petentul condamnat să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare la care s-a adăugat un spor în cuantum de 8 luni închisoare, pedeapsa finală fiind 8 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 36 alin. (3) din C. pen. din 1969, s-a dedus din pedeapsa aplicată prin hotărâre, perioadele în care condamnatul a fost reținut în Spania de la 06.02.2012 la 08.02.2012, de la 16.09.2012 la 17.09.2012 și de la 04.10.2012 la 05.10.2012, perioada în care a fost arestat în vederea executării mandatului european de arestare emis pe numele său de la 24.02.2015 la 06.03. 2015 și următoarele perioade deja executate: - de la data de 10.09.2013 la data de 07.12. 2013 inclusiv - de la data de 26.04.2014 la data de 22.07.2014, inclusiv; de la data de 07.08.2014 la data de 24.02.2015, inclusiv; de la data de 06.03.2015 la zi.

S-au menținut dispozițiile privind confiscarea și interzicerea exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) din C. pen. pe durata executării pedepsei principale dispuse prin Sentința penală nr. 671/03.07.2013 a Judecătoriei sectorului 1 București definitivă prin neapelare la 22.07.2013.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis pe numele condamnatului în baza Sentinței penale nr. 671/03.07.2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București definitivă prin neapelare la 22.07.2013 și s-a dispus emiterea unui nou mandat corespunzător pedepsei stabilite prin prezenta hotărâre.

Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că petentul condamnat A. se află încarcerat în Penitenciarul Spital București Jilava în executarea unei pedepse de 8 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 671/03.07.2013 a Judecătorii Sector 1 București definitivă prin neapelare la 22.07.2013. În esență, prin contestația la executare formulată, condamnatul a solicitat recunoașterea unor hotărâri penale străine, pronunțate de autoritățile spaniole, contopirea pedepselor aplicate în Spania cu pedepsele aplicate în România și deducerea perioadelor deja executate din pedeapsa rezultantă.

Analizând fișa de cazier național a condamnatului, s-a reținut că petentul A. a fost inițial condamnat pentru comiterea unei infracțiuni de tâlhărie la data de 04.04.2010 la pedeapsa 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală 129/02.02.2011 a Judecătoriei Sectorului 5 definitivă prin nerecurare la 17.02.2011 pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei. Ulterior, prin Sentința penală nr. 671/03.07.2013 a Judecătoriei sectorului 1 București definitivă prin neapelare la 22.07.2013 s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 8 ani, tot pentru comiterea unei infracțiuni de tâlhărie la data de 02.03.2010, anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală 129/02.02.2011 a Judecătoriei Sectorului 5 definitivă prin nerecurare la 17.02.2011 și contopirea celor două pedepse urmând ca inculpatul să execute 8 ani închisoare. S-a dedus din pedeapsa de 8 ani închisoare reținerea și arestarea preventivă de la 06.04.2010 la 02.02.2011(perioadă aferentă condamnării aplicate prin sentința penală 129/02.02.2011 a Judecătoriei Sectorului 5). A fost emis MEPI nr. 1158/22.07.2013, iar la data de 18.11.2013 s-a emis mandatul european de arestare preventivă și mandatul de urmărire internațională. Inculpatul a fost arestat în Spania la data de 24.02.2015 și predat autorităților din România în vederea executării mandatului european de arestare la data de 06.03.2015 (Dosar nr. x/2015 al Judecătoriei Sectorului 5 București vol. I și Dosar nr. x/2/201*** al Curții de Apel București). Inculpatul nu a fost prezent la judecată aspect care rezultă din considerentele Sentinței penale nr. 671/03.07.2013 a Judecătoriei sectorului 1 București (Dosar nr. x/2015 al Judecătoriei Sectorului 5 București vol. I)

S-a reținut că din registrul de condamnări aflat la fila x din volumul 2 dosar x/2015 al Judecătoriei Sectorului 5 București, dar și din fișa de cazier a condamnatului rezultă că în perioada 06.02.2012-07.12.2012, A. a comis infracțiuni de furt pe teritoriul Spaniei pentru care a fost condamnat, sentințele penale fiind depuse la dosar și traduse.

În acest sens, s-a menționat că relevante sunt: sentința penală străină numărul 501 pronunțată la data de 21.12.2012 de Judecătoria penală nr. 17 din Barcelona, definitivă la data de 12.06.2013, prin care s-a aplicat petentului condamnat pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea la data de 06.02.2012, a infracțiunii de furt; sentința penală străină numărul 442 pronunțată la data de 02.05.2013 de Judecătoria penală nr. 18 din Barcelona, definitivă la data de 02.05.2013 prin care s-a aplicat petentului condamnat pedeapsa de 3 luni și 1 zi închisoare pentru săvârșirea la data de 16.09.2012, a infracțiunii de furt; sentința penală străină numărul 453 pronunțată la data de 14.06.2013 de Judecătoria penală nr. 1 din Barcelona, definitivă la data de 02.10.2013 prin care s-a aplicat petentului condamnat pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea la data de 04.10.2012, a infracțiunii de furt; sentința penală străină numărul 83 pronunțată la data de 23.02.2015 de Judecătoria penală nr. 21 din Barcelona, definitivă și modificată la data de 29.05.2015 prin decizia secției a VII-a, a Audienței Provinciale din Barcelona, prin care s-a aplicat petentului condamnat pedeapsa de 14 luni închisoare pentru săvârșirea în perioadă 13.10.2012 - 07.12.2012 a infracțiunii de furt în formă continuată.

Având în vedere datele la care au fost comise infracțiunile mai sus prezentate și datele la care au rămas definitive a sentințelor de condamnare, Curtea a constatat că infracțiunile pentru care petentul A. a fost condamnat în Spania sunt concurente cu infracțiunea pentru care acesta a fost condamnat prin Sentința penală nr. 671/03.07.2013 a Judecătoriei sectorului 1 București definitivă prin neapelare la 22.07.2013 și în stare de recidivă postcondamnatorie față de infracțiunea pentru care acesta a fost condamnat prin Sentința penală nr. 129/02.02.2011 a Judecătoriei sectorului 5 definitivă prin nerecurare la 17.02.2011.

În aceste condiții, s-a precizat că în cauză devine aplicabilă Decizia nr. 42/13.10.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii publicată în Monitorul Oficial al României, potrivit căreia, în cazul în care instanța este învestită prin același act de sesizare cu judecarea a doua infracțiuni intenționate, săvârșite de același inculpat, dintre care una anterior și cealaltă ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, sunt aplicabile exclusiv dispozițiile art. 85 din C. pen. Pedeapsa ce va fi executata urmează a fi determinată astfel:- se vor aplica pedepse pentru fiecare dintre cele doua infracțiuni deduse judecății;- se va dispune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei pronunțate anterior; - se va contopi, potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni, pedeapsa a cărei executare a fost inițial suspendată condiționat cu pedeapsa care a atras anularea acesteia, putându-se adăuga un spor de pedeapsă;- pedeapsa rezultantă, astfel determinată, se va contopi, după caz, conform regulilor prevăzute la recidiva postcondamnatorie sau pluralitatea intermediară, cu cea stabilită pentru fapta săvârșită în termenul de încercare, putându-se adăuga un spor de pedeapsă.

Având în vedere toate aceste argumente teoretice, în raport de situația juridică concretă a condamnatului, instanța a constatat că cererea acestuia de modificare a pedepsei este admisibilă și fondată, motiv pentru care în baza art. 585 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a dispus admiterea acesteia conform dispozitivului mai sus menționat.

Împotriva Sentinței penale nr. 231/F din 23 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, în termen legal, a formulat contestație condamnatul A. și, în esență, a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței și deducerea perioadei arestării preventive din 06.02.2012 la 07.12.2012, precizând, totodată, că sporul de 8 luni închisoare aplicat este mult prea mare.

Analizând contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 213/F din data de 23 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea formulată de condamnatul A. acesta a solicitat instanței contopirea pedepselor aplicate de Judecătoria Sectorului 1 și de autoritățile judiciare străine din Spania, precum și deducerea perioadelor executate, arătând în motivarea cererii că sunt incidente dispozițiile art. 585 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

În prealabil, Înalta Curte reține că în mod corect a constatat prima instanță că se impune aplicarea dispozițiilor art. 585 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. față de condamnările suferite de contestator atât în țară, cât și în străinătate.

Deși în mod just au fost identificate hotărârile judecătorești prin care condamnatului i-au fost aplicate pedepse privative de libertate, cât și regimul sancționator aplicabil, prima instanță a omis să precizeze în considerente actele și lucrările avute în vedere atunci când a dispus deducerea din perioada rezultantă stabilită a perioadelor considerate executate.

Comparând perioadele deduse cu mențiunile din cazierul judiciar, aflat la Dosar nr. x/2017** al Curții de Apel, secția I penală, dar și din actele comunicate de instanțele străine, aflate la Dosarul nr. x/2017*** al Curții de Apel București, secția I penală, Înalta Curte constată o necorelare între acestea.

Astfel, nu reiese ce acte au stat la baza deducerii următoarelor perioade: 26.04.2014 - 22.07.2017, precum și 07.08.2014 - 24.02.2015.

Mai mult, din certificatul de liberare definitivă emis de Direcția Generală a Serviciilor Penitenciare Centrul Penitenciar pentru Bărbați din Barcelona, aflat la dosarul Curții de Apel București, reiese că petentul contestator ar fi fost liberat condiționat la 06.08.2014 din pedeapsa de 6 luni și 1 zi, a cărei executare a început la 28.04.2013, perioada 28.04.2013 - 06.08.2014 nefiind scăzută din durata pedepsei.

Având în vedere toate aceste necorelări, cât și lipsa oricărei motivări care să permită o analiză a hotărârii pronunțate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată imposibilitatea exercitării controlului judiciar în calea de atac a contestației, motiv pentru care se impune admiterea contestației, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Astfel, deși lipsa clarificării situației juridice a condamnatului atât prin solicitarea de informații suplimentare autorităților de condamnare, cât și prin lipsa oricărei motivări cu privire la perioadele considerate executate nu se încadrează ca atare printre motivele care pot atrage desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în conformitate cu art. 425 indice 1 alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că soluția se impune pentru a garanta respectarea drepturilor procesuale al contestatorului, în contextul în care această omisiune echivalează cu lipsa judecății în primă instanță, iar efectuarea acesteia pentru prima oară în contestație privează partea de calea de atac. Pe de altă parte, deși contestația are efect devolutiv, această caracteristică nu presupune statuarea în primă și ultimă instanță asupra aspectelor deduse judecății, deoarece constituie, în principal, o cale de atac și presupune în mod necesar realizarea controlului judiciar, control judiciar ce nu poate fi realizat în concret în lipsa unei judecăți efective în primă instanță.

În rejudecare, în vederea justei soluționări a cauzei, instanța de fond urmează să aibă în vedere necesitatea solicitării informațiilor suplimentare pentru deducerea corectă a perioadelor executate de condamnatul A. din pedepsele privative de libertate ce vor fi avute în vedere în cadrul procedurii de modificare a pedepsei.

În ceea ce privește instanța competentă să soluționeze cauza urmare a trimiterii spre rejudecare, Înalta Curte reține că prin Decizia nr. 1 din 22 ianuarie 2018 publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 239/19.03.2018, s-a admis recursul în interesul legii și, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 140

1

alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a stabilit că cererea de recunoaștere a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii pronunțată de o instanță străină, formulată de persoana condamnată, aflată în România, în vederea contopirii cu pedepse aplicate de instanțele române și deducerii duratei executate în străinătate, este o cerere incidentală de competența instanței învestite cu soluționarea cererii de contopire.

În considerentele deciziei amintite, s-a precizat că potrivit Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, curtea de apel dobândește atribuții specifice instanței de executare, respectiv de modificare a pedepsei, numai dacă ulterior recunoașterii unei hotărâri judecătorești străine același stat emitent transmite o nouă cerere de recunoaștere a unei hotărâri privind aceeași persoană, potrivit art. 160 alin. (7) coroborat cu art. 154 alin. (13) lit. b), ceea ce înseamnă, per a contrario, că pentru celelalte situații caracteristice materiei executării competența se va stabili potrivit normelor de drept comun în materie.

Or, dispozițiile art. 585 alin. (2) din Codul de procedură statuează în sensul că instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se afla în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Ca atare, având în vedere că la momentul formulării cererii condamnatul A. se afla în stare deținere în Penitenciarul Rahova, Dosar nr. x/2015 al Judecătoriei Sectorului 5, instanța corespunzătoare circumscripției locului de detenție este Judecătoria Sectorului 5.

Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., se va admite contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 213/F din data de 23 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Se va desființa sentința penală atacată și se va trimite cauza, spre rejudecare, la Judecătoria Sectorului 5 București.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația declarată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 213/F din data de 23 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Desființează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Sector 5 București.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV