ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 519 din data de 27 iunie 2018, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în temeiul art. 396 alin. (2) și (10) din C. proc. pen. raportat la art. 228 alin. (1) din C. pen., printre altele, s-a dispus condamnarea inculpatei A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt, la data de 22 noiembrie 2017.

În temeiul art. 396 alin. (2) și (10) din C. proc. pen. raportat la art. 228 alin. (1) din C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt, la data de 9 ianuarie 2018.

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a) și b) raportat la art. 67 din C. pen., s-a aplicat inculpatei A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 ani, după rămânerea definitivă a sentinței.

În temeiul art. 38 și al art. 44 alin. (2) din C. pen., s-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente cu infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 5, cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen., pentru care inculpatei i s-a aplicat pedeapsa de 1 an închisoare, prin Sentința penală nr. 488 din 2 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă la 24 octombrie 2014, prin neapelare.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a fost stabilită inculpatei A. pedeapsa cea mai mare, de 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare.

S-a aplicat inculpatei A. pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare.

În temeiul art. 91 și art. 92 din C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, care curge de la data rămânerii definitive a sentinței.

A fost încredințată supravegherea inculpatei Serviciului de Probațiune București.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatei să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) din C. pen., s-a impus inculpatei respectarea următoarelor obligații: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

S-a atras atenția inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei prevăzute de art. 96 alin. (2) și (4) din C. pen., în sensul că nerespectarea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor stabilite ori săvârșirea cu intenție a unei alte infracțiuni în cursul termenului de supraveghere de 3 ani stabilit atrage revocarea suspendării și executarea efectivă a pedepsei de 1 an și 4 luni aplicate.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., inculpata a fost obligată să presteze muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, la Administrația Domeniului Public Sector 1 București.

În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa pronunțată perioada reținerii preventive din 9 ianuarie 2018 și a arestării preventive în cauză din 17 februarie 2018 la zi și a perioadei deja executate din 3 februarie 2015 la data de 2 februarie 2016.

În temeiul art. 399 alin. (3) lit. b) din C. proc. pen., a fost revocată arestarea preventivă și s-a dispus punerea în libertate de îndată a inculpatei A., arestată în cauză.

În temeiul art. 1357 și art. 1381 din C. civ., a fost admisă acțiunea civilă, ca întemeiată și a fost obligată inculpata, în solidar cu ceilalți inculpați, la plata sumei de 2.500 RON, cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă B..

În temeiul art. 272 raportat la art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 800 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 450 RON cheltuieli stabilite prin rechizitoriu.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata A..

Prin Decizia penală nr. 239/A din 25 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpata A. împotriva Sentinței penale nr. 519 din 27 iunie 2018 a Judecătoriei Sectorului 3 București, secția penală, pronunțate în Dosarul nr. x/2018, s-a desființat, în parte, sentința penală apelată și, în rejudecare:

S-au redus pedepsele aplicate inculpatei de prima instanță, de la 9 luni închisoare la 6 (șase) luni închisoare, respectiv de la 6 luni închisoare la 3 (trei) luni închisoare.

S-a înlăturat pedeapsa complementă a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., aplicată de prima instanță.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente și s-a înlăturat din pluralitatea de infracțiuni fapta pentru care inculpata a fost condamnată prin Sentința penală nr. 488 din 2 octombrie 2014 a Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin neapelare la 24 octombrie 2014, inclusiv reținerea dispozițiilor art. 44 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus contopirea celor două pedepse, s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din pedeapsa de 3 luni închisoare (1 lună), urmând ca inculpata să execute în final 7 (șapte) luni închisoare.

S-a menținut modalitatea de individualizare a executării pedepsei de 7 luni închisoare aplicată de prima instanță, respectiv suspendarea sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 3 ani, calculat de la data rămânerii definitive (art. 91 și art. 92 din C. pen.).

S-a atras atenția inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei prevăzute de art. 96 alin. (2) și (4) din C. pen., în sensul că nerespectarea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere sau obligațiilor stabilite ori săvârșirea cu intenție a unei alte infracțiuni în cursul termenului de supraveghere de 3 ani stabilit atrage revocarea suspendării și executarea efectivă a pedepsei de 7 luni închisoare aplicate.

În baza art. 422, art. 424 alin. (3) din C. proc. pen. și a art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii reținerea din 9 ianuarie 2018 și arestarea preventivă de la 17 februarie 2018 la 27 iunie 2018.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu sunt contrare acestei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au fost reținute în sarcina acestuia.

Împotriva Deciziei penale nr. 239/A din 25 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În motivarea cererii de recurs în casație a susținut că instanța de apel a aplicat inculpatei A. o pedeapsă nelegală, de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prevăzute de dispozițiile art. 228 alin. (1) din C. pen. raportate la dispozițiile art. 396 alin. (2) și (10) din C. proc. pen., sub minimul special de 4 luni închisoare.

A precizat că infracțiunea de furt prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. se sancționează cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, iar prin reținerea dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., limitele de pedeapsă se reduc cu o treime, astfel încât pedeapsa trebuie să se situeze între 4 luni și 2 ani de închisoare.

A considerat, având în vedere că înlăturarea nelegalității menționate presupune o apreciere asupra individualizării pedepsei care se impune a fi aplicată inculpatei A. (observând că cealaltă infracțiune de furt reținută în sarcina acesteia nu a fost sancționată cu pedeapsa minimă prevăzută de lege), că se impune trimiterea cauzei la Curtea de Apel București, pentru rejudecarea apelului declarat de către inculpata A..

Prin încheierea din data de 29 octombrie 2019 a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În ședința publică din data de 26 noiembrie 2019, procurorul a menționat că, subsecvent cererii de admitere a recursului în casație pentru motivele anterior menționate, nu susține cererea scrisă de trimitere a cauzei la Curtea de Apel București pentru rejudecarea apelului, ci solicită majorarea pedepsei aplicate inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prevăzute de dispozițiile art. 228 alin. (1) din C. pen. raportate la dispozițiile art. 396 alin. (2) și (10) din C. proc. pen., la minimul special prevăzut de lege, de 4 luni închisoare și, în consecință, majorarea cu 10 zile închisoare a pedepsei rezultante, aplicate în urma reținerii concursului de infracțiuni.

Examinând pe fond recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., o hotărâre este supusă casării în situația în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută/menținută prin hotărârea atacată, instanța de recurs nefiind abilitată de lege să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei, datorită limitării erorilor de drept ce pot fi corectate în calea extraordinară de atac a recursului în casație.

O pedeapsă depășește, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de norma de incriminare pentru o anumită infracțiune. Există însă situații în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reținerii unor împrejurări care au drept consecință reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă.

Aceste împrejurări țin de individualizarea legală a pedepsei și pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanțele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracțiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare, etc.), dar pot fi și de natură procesuală (cum ar fi judecarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii).

Astfel, se reține că inculpata A. a fost condamnată, în procedura recunoașterii învinuirii, pentru săvârșirea în concurs, la datele de 22 noiembrie 2017 și 9 ianuarie 2018, a două infracțiuni de furt, prevăzute de dispozițiile art. 228 alin. (1) din C. pen., la pedepsele de 6 luni, respectiv de 3 luni închisoare, pedepse ce au fost contopite în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., dispunându-se ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 7 luni închisoare.

Totodată, se observă că, în conformitate cu dispozițiile art. 228 alin. (1) din C. pen., infracțiunea de furt se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă.

Însă, în speță, instanța de apel a constatat că inculpata a solicitat judecarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii, reținând incidența dispozițiilor art. 396 alin. (2) și (10) din C. proc. pen., ceea ce atrage recucerea limitelor de pedeapsă cu o treime, fără a reține și alte cauze de reducere a pedepsei, cum sugerează apărarea, în cuprinsul deciziei nefăcându-se vreo referire la reținerea vreunei circumstanțe atenuante în favoarea inculpatei, pentru a se constata că încadrarea juridică ar fi rezultatul unei erori materiale. Prin urmare, instanța de apel putea individualiza pedepsele aplicate inculpatei doar în cuprinsul limitelor speciale ale pedepsei cu închisoarea pentru infracțiunea de furt prevăzută de dispozițiile art. 228 alin. (1) din C. pen., reduse cu o treime, respectiv între 4 luni și 2 ani închisoare.

În acest context, pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată inculpatei A. pentru infracțiunea de furt săvârșită la data de 9 ianuarie 2019 este nelegală, cuantumul acesteia fiind sub limita minimă prevăzută de lege, de 4 luni închisoare.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel fondat, urmând să înlăture greșita aplicare a legii, prin majorarea pedepsei aplicate inculpatei A. pentru infracțiunea de furt săvârșită la data de 9 ianuarie 2019 la minimul prevăzut de lege, de 4 luni închisoare și, pe cale de consecință, stabilirea pedepsei rezultante ca urmare a reținerii concursului de infracțiuni.

Totodată subliniază că, în raport de soluțiile ce pot fi pronunțate în calea de atac a recursului în casație și de limitarea judecății exclusiv la probleme de drept, Înalta Curte nu poate proceda la o reindividualizare a pedepsei nelegal stabilite de către instanța de apel și nici nu îi poate trimite cauza spre rejudecare în acest scop, așa cum se solicită prin cererea de recurs în casație, întrucât aceasta implică o analiză pe fond a cauzei, inadmisibilă în această procedură.

Față de aceste considerente, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 239 din data de 25 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2018, privind pe intimata-inculpată A..

Va casa, în parte, decizia penală recurată și rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 7 (șapte) luni închisoare aplicată intimatei-inculpate A. în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, respectiv pedepsele de 6 luni închisoare și 3 luni închisoare.

Va înlătura sporul de o lună închisoare aplicat intimatei-inculpate A..

Va înlătura nelegalitatea privind cuantumul pedepsei, în sensul că va majora pedeapsa aplicată inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt (săvârșită la data de 9 ianuarie 2018), prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 396 alin. (2) și (10) din C. proc. pen., de la 3 (trei) luni închisoare la 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 38 și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., va contopi cele două pedepse, urmând ca inculpata A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 (șase) luni închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare (1 lună și 10 zile), inculpata urmând să execute în final pedeapsa de 7 (șapte) luni și 10 zile închisoare.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.

Va dispune anularea formelor de executare emise în baza Sentinței penale nr. 519 din 27 iunie 2018 a Judecătoriei Sectorului 3 București, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia susmenționată, cu privire la inculpata A. și emiterea unor noi forme de executare, conform prezentei decizii.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (3) și (6) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 239 din data de 25 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2018, privind pe intimata-inculpată A..

Casează, în parte, decizia penală recurată și rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 7 (șapte) luni închisoare aplicată intimatei-inculpate A. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, respectiv pedepsele de 6 luni închisoare și 3 luni închisoare

Înlătură sporul de o lună închisoare aplicat intimatei-inculpate A..

Înlătură nelegalitatea privind cuantumul pedepsei, în sensul că majorează pedeapsa aplicată inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt (săvârșită la data de 9 ianuarie 2018), prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 396 alin. (2) și (10) din C. proc. pen., de la 3 (trei) luni închisoare la 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 38 și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., contopește cele două pedepse, urmând ca inculpata A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 (șase) luni închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare (o lună și 10 zile), inculpata executând în final pedeapsa de 7 (șapte) luni și 10 zile închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.

Dispune anularea formelor de executare emise în baza Sentinței penale nr. 519 din 27 iunie 2018 a Judecătoriei Sectorului 3 București, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia susmenționată, cu privire la inculpata A. și emiterea unor noi forme de executare, conform prezentei decizii.

Cheltuielile ocazionate cu soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata-inculpată A., în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - MM