ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1622/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 8/C.A. din 9 ianuarie 2008,

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios,

administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta

SC I.E. SRL - Tulcea, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Tulcea, prin care solicita

suspendarea executării deciziei de impunere din 05 septembrie 2007 emisă de pârâtă,

până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii având ca obiect anularea respectivei

decizii de impunere.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada

existenței cerințelor prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ

nr. 554/2004, cu privire la existența unui caz bine justificat și a unei pagube

iminente.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta.

În motivarea cererii,

recurenta susține că instanța de fond avea obligația de a cerceta aparența de legalitate

a măsurilor dispuse de actul atacat, chiar dacă nu fusese investită cu soluționarea

fondului.

În acest scop, arată recurenta,

a învederat instanței erorile autorității pârâte, dar și sumele pe care societatea

le recunoaște ca datorate.

Susține recurenta că a

învederat instanței și colapsul financiar pe care l-ar suferi societatea ca urmare

a executării silite pentru creanța bugetară de 685.493 RON.

În fine, arată recurenta

că prejudiciul greu sau imposibil de înlăturat în cazul anulării actului, în sensul

pierderii facilităților la liniile de creditare în banca la care autoritatea a blocat

conturile recurentei, se încadrează definiției prejudiciului iminent din art. 2

alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Recursul nu se fondează.

Dispozițiile art. 14 din

Legea nr. 554/2004 condiționează luarea măsurii de suspendare a executării unui

act administrativ de existența, cumulativ, a celor două situații definite de

art. 2 alin. (1) lit. t) și ș) din Legea contenciosului administrativ.

Analizând cererea de suspendare

și probatoriul sub incidența art. 14, instanța de fond a făcut o corectă aplicare

a legii, constatând că reclamanta nu a dovedit existența celor două condiții.

Într-adevăr, se observă

că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, a proba un „caz bine

justificat” nu presupune a exprima doar nemulțumirea asupra constatărilor actului

administrativ, ci a dovedi împrejurări anume, legate de starea de fapt și de drept

a cauzei și apte să creeze instanței o îndoială serioasă asupra legalității actului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC I.E. SRL - Tulcea împotriva sentinței nr. 8/C.A. din 9 ianuarie

2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 aprilie 2008.