ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1622/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 8/C.A. din 9 ianuarie 2008, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios, administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta SC I.E. SRL - Tulcea, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Tulcea, prin care solicita suspendarea executării deciziei de impunere din 05 septembrie 2007 emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii având ca obiect anularea respectivei decizii de impunere. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada existenței cerințelor prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu privire la existența unui caz bine justificat și a unei pagube iminente.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta. În motivarea cererii, recurenta susține că instanța de fond avea obligația de a cerceta aparența de legalitate a măsurilor dispuse de actul atacat, chiar dacă nu fusese investită cu soluționarea fondului. În acest scop, arată recurenta, a învederat instanței erorile autorității pârâte, dar și sumele pe care societatea le recunoaște ca datorate. Susține recurenta că a învederat instanței și colapsul financiar pe care l-ar suferi societatea ca urmare a executării silite pentru creanța bugetară de 685.493 RON. În fine, arată recurenta că prejudiciul greu sau imposibil de înlăturat în cazul anulării actului, în sensul pierderii facilităților la liniile de creditare în banca la care autoritatea a blocat conturile recurentei, se încadrează definiției prejudiciului iminent din art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Recursul nu se fondează. Dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 condiționează luarea măsurii de suspendare a executării unui act administrativ de existența, cumulativ, a celor două situații definite de art. 2 alin. (1) lit. t) și ș) din Legea contenciosului administrativ. Analizând cererea de suspendare și probatoriul sub incidența art. 14, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii, constatând că reclamanta nu a dovedit existența celor două condiții. Într-adevăr, se observă că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, a proba un „caz bine justificat” nu presupune a exprima doar nemulțumirea asupra constatărilor actului administrativ, ci a dovedi împrejurări anume, legate de starea de fapt și de drept a cauzei și apte să creeze instanței o îndoială serioasă asupra legalității actului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC I.E. SRL - Tulcea împotriva sentinței nr. 8/C.A. din 9 ianuarie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2008.