ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3577/2017

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 3 martie 2015 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu Statul Major General, Statul Major al Forțelor Terestre și Ministerul Apărării Naționale a solicitat instanței să dispună suspendarea executării Ordinului FTSP 45 din 04.02.2015, până la soluționarea cererii în anulare, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 265/2015 din 6 mai 2015, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naționale, Statul Major al Forțelor Terestre și Statul Major General și, în consecință, a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 45 din 04.02.2015, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea aceluiași act administrativ.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 1.2 a declarat recurs pârâtul Ministerul Apărării Naționale, în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al Statului Major General și al Statului Major al Forțelor Terestre, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate. În motivarea recursului, se susține că instanța de fond în mod greșit a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a dispune măsura de suspendare a executării actului administrativ. Arată că prin sentința penală nr. 47/2014, reclamantul-intimat a fost condamnat de către Tribunalul Militar Cluj la o pedeapsă de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, dispunând amânarea aplicării pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii. Astfel, în temeiul art. 87 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, luând act de sentința penală de condamnare, Șeful Statului Major al Forțelor Terestre, a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege anterior arătat și a emis ordinul de trecere în rezervă a reclamantului, având în vedere că menținerea în activitate reprezintă un atribut exclusiv al conducătorului instituției recurente, iar măsura este lăsată de legiuitor numai la aprecierea acestuia, în situația îndeplinirii ipotezei normei juridice. De asemenea, arată că la baza deciziei au stat și prevederile art. 30 din Legea nr. 80/1995, potrivit cărora ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate au obligația de a nu efectua activități care contravin demnității, prestigiului și normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre militare, ori prin săvârșirea unei infracțiuni, indiferent de felul, caracterul sau gravitatea acesteia, se încalcă tocmai această obligație. Recurentul-pârât consideră că prima instanță nu a dat relevanță infracțiunii ce a constituit motivul trecerii în rezervă a reclamantului, ignorând aceste aspecte. Referitor la susținerea primei instanțe, în sensul că neconcordanța dintre data de 31.01.2015, începând de la care s-a dispus trecerea în rezervă a reclamantului și data emiterii ordinului a cărui suspendare s-a solicitat, respectiv 04.02.2015, ar fi în măsură să releve un caz bine justificat, recurentul-pârât consideră că acest aspect ar putea să pună în discuție doar data de când actul produce efecte, având în vedere că reclamantului i s-au achitat drepturile salariale cel puțin până la data luării la cunoștință, și anume 11.02.2015. Consideră că acest aspect poate fi tranșat doar pe fondul cauzei și nu poate pune la îndoială legalitatea actului. Recurentul-pârât mai arată că intimatul-reclamant nu a probat un prejudiciu material viitor și previzibil care să justifice o pagubă iminentă și că de la data trecerii în rezervă, acesta nu mai are calitatea de cadru militar și nu mai este supus rigorilor acestui statut, astfel că incompatibilitatea invocată nu există. Totodată, arată că deși reclamantul-intimat a invocat lipsa oricărui venit și imposibilitatea de a-și asigura existența, acesta a rămas în pasivitate și nu a făcut dovada faptului că ar fi participat la concursuri sau interviuri pentru ocuparea unui alt post.

Apărările intimatului-reclamant Deși a fost legal citat, reclamantul-intimat A. nu a formulat întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 martie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. Prin aceeași încheiere s-a dispus rectificarea citativului, în sensul menționării în calitate de recurenți-pârâți a Ministerului Apărării Naționale, Statului Major General reprezentat prin Ministerul Apărării Naționale și Statul Major al Forțelor Terestre reprezentat prin Ministerul Apărării Naționale. La data de 10 mai 2017, recurentul Ministerul Apărării Naționale a transmis, prin fax, un punct de vedere cu privire la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin încheierea din data de 04 octombrie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul Ministerului Apărării Naționale, Statului Major General reprezentat prin Ministerul Apărării Naționale și Statul Major al Forțelor Terestre reprezentat prin Ministerul Apărării Naționale, ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecarea lui pe fond. II. Soluția instanței de recurs Analizând sentința recurată prin prisma motivului de recurs invocat, circumscris prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul de față este nefondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimatul-reclamant A. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu cerere de suspendare a executării Ordinului FTSP 45 din 04.02.2015, emis de Șeful Statului Major al Forțelor Terestre, întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Prin Ordinul FTSP nr. 45/04.02.2015 al Șefulului Statului Major al Forțelor Terestre s-a dispus trecerea în rezervă a reclamantului și suportarea de către acesta a cheltuielilor de întreținere și instruire pe timpul școlarizării, apreciindu-se că sunt incidente dispozițiile art. 87 alin. (3) din Legea nr. 80/1995, întrucât prin sentința penală nr. 47/2014 reclamantul a fost condamnat de către Tribunalul Militar Cluj la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe. Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 265/2015 din 6 mai 2015 a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naționale, Statul Major al Forțelor Terestre și Statul Major General și a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 45 din 04.02.2015, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anulare. Măsura suspendării executării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă se pronunță asupra legalității actului. În cadrul procedurii sumare a suspendării executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul cauzei, motiv pentru care, nici probatoriului administrat pentru stabilirea existenței unor indicii de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, nici analizei efectuate de instanță nu li se poate pretinde amploarea și profunzimea probelor și raționamentelor pe care se fundamentează o soluție pronunțată cu privire la acțiunea în anularea actului. Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. x: "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond". Astfel, pentru a se dispune măsura de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune două condiții cumulative, și anume: (1) cazul bine justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, care rezidă în anumite împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege, ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Înalta Curte apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că în speță, având în vedere circumstanțele de fapt ale cauzei, sunt îndeplinite atât condiția cazului bine justificat, cât și condiția referitoare la paguba iminentă. În ceea ce privește condiția cazului bine justificat, Înalta Curte apreciază că există elemente care conturează îndeplinirea acestei condiții cazului, sens în care va fi avută în vedere și jurisprudența europeană în materie, respectiv cauza T-184/01 R, IMS Health Inc. și Comisia CE, prin care s-a reținut că cerința cazului bine justificat este îndeplinită atunci când se relevă existența "cel puțin a unei dispute serioase cu privire la corectitudinea fundamentul legal al deciziei atacate". Prin urmare, Înalta Curte are în vedere că, în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Statul Major General, Statul Major al Forțelor Terestre și Ministerul Apărării Naționale și a dispus anularea Ordinului Șefului Statului Major al Forțelor Terestre nr. FTSP45 din 04.02.2015 și reîncadrarea reclamantului în postul deținut anterior, precum și acordarea tuturor drepturilor de la data trecerii în rezervă și până la data reîncadrării. Chiar dacă această sentință nu are caracter definitiv (împotriva sa fiind exercitată calea de atac a recursului de către Ministerul Apărării Naționale, în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al Statului Major General și al Statului Major al Forțelor Terestre), soluția pronunțată constituie un criteriu în verificarea cazului bine justificat, întrucât generează îndoieli serioase și rezonabile cu privire la legalitatea actelor administrative. În aceste circumstanțe, Înalta Curte apreciază că, în cauză, este îndeplinită condiția cazului bine justificat, pentru a opera suspendarea executării actelor administrative atacate, criticile formulate în cererea de recurs fiind nefondate. Și condiția referitoare la prevenirea unei pagube iminente este îndeplinită în speță, fiind evident prejudiciul încercat de intimatul-reclamant, având în vedere că activitatea profesională reprezintă, pentru reclamant, sursa asigurării mijloacelor sale de existență. 3.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâții Ministerul Apărării Naționale, Statul Major General, reprezentat prin Ministerul Apărării Naționale și Statul Major al Forțelor Terestre, reprezentat prin Ministerul Apărării Naționale, împotriva sentinței civile nr. 265 din 6 mai 2015 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.