ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3272/2017

Cererea de chemare în judecată. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată la data de 28.07.2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D. și E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale și Curtea Militară de Apel București: - obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naționale la modificarea statului de organizare al Curții Militare de Apel București, potrivit dispozițiilor prevăzute în art. 2 din Ordinul comun al Ministrului Justiției și al Ministrului Apărării Naționale nr. 73/C din 13.01.2014 și nr. M7 din 16.01.2014 și dispozițiilor din Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. MS 77 din 16.07.2012, în sensul ca gradul militar al funcțiilor de judecător din statul de organizare al Curții Militare de Apel București să facă parte din categoria prevăzută la art. 2 lit. "C" lit. c) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, respectiv cel de general, - anularea Hotărârii nr. 8 din 14.04.2014, adoptată de Colegiul de conducere al Curții Militare de Apel București.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1290 din 7 mai 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de către reclamanții A., B., C., D. și E., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale și Curtea Militară de Apel București, ca nefondată.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate Împotriva sentinței civile nr. 1290 din 7 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în termen legal au declarat recurs reclamanții A., B., C., D. și E., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din Noul C. proc. civ. În esență, prin motivele de recurs dezvoltate au fost înfățișate următoarele critici față de hotărârea primei instanțe: - prin hotărârea pronunțată au fost încălcate reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488. pct. 5 C. proc. civ. instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 7 din C. proc. civ., iar încălcarea rezidă în aceea că, deși in cadrul probei cu înscrisuri a încuviințat administrarea înscrisului denumit Nomenclatorul funcțiilor de general și amiral din armata României, precum și înscrisurile întocmite pentru alocarea gradului de general pentru funcția de director adjunct din statul de funcții al Direcției instanțelor militare, ca urmare a reducerii gradului de general pentru funcția de vicepreședinte din statul de funcții al Curții Militare de Apel, la gradul de colonel, cauza a fost soluționată fără să mai fie administrate aceste probe, deși nu au fost aplicate dispozițiile art. 259 C. proc. civ., și cu toate acestea instanța de fond, în considerentele hotărârii atacate, a reținut că funcțiile militare prevăzute cu grade de general și amiral sunt stabilite prin acest nomenclator; - instanța a încălcat astfel dispozițiile art. 13 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. cu referire la art. 6 din CEDO, și prin respingerea cererii de administrare a probei cu interogatoriul propus de reclamanți și întrucât nu a răspuns prin considerente la apărările esențiale invocate în acțiune; - instanța de fond a pronunțat sentința pe baza unor motive contradictorii și străine de natura pricinii, cu referire specială la soluționarea cauzelor penale care privesc inculpați ce au calitatea de militar activ și gradul militar de general ori similar, invocarea unui statut profesional diferit pentru judecătorii militari față de statutul judecătorilor civili și a unor dispoziții de lege ferenda; - instanța de fond a pronunțat sentința cu încălcarea legii sau aplicarea greșită a legii, fiind incident și motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, pentru că a calificat refuzul pârâtului Ministerul Apărării Naționale de a soluționa cererea reclamaților ca fiind un act care nu a fost exercitat cu exces de putere, deoarece stabilirea gradului militar al funcției de judecător intră în marja de apreciere a acestui pârât; - pârâtului Ministerul Apărării Naționale îi incumbă obligația de a lua măsurile necesare pentru a se asigura punerea în aplicare a dispozițiilor art. 39 din C. proc. pen., art. 11, art. 53 și a art. 58 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, iar aducerea la îndeplinire a acestei obligații nu intră în marja de apreciere a acestui pârât pentru că aplicarea unor norme juridice cu caracter imperativ nu poate reprezenta chestiune de oportunitate asupra căreia pârâtul să se poată manifesta arbitrar; - referitor la capătul de cerere formulat în contradictoriu cu pârâta Curtea Militară de Apel București, instanța de fond a încălcat și a aplicat greșit art. 53 și art. 58 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 precum și art. 98 alin. (2) și (3) din Hotărârea nr. 387/2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii atacate, apreciată ca fiind temeinică și legală.

Procedura derulată în recurs În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 2 februarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului cu mențiunea că părțile pot formula în scris un punct de vedere, în termen de 10 zile de la comunicare. Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 11 mai 2017, a fost admis în principiu recursul iar față de obiectul și circumstanțele cauzei, s-a apreciat de către toți membrii completului de filtru că se impune soluționarea recursului potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., motiv pentru care s-a fixat termen în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma criticilor formulate de recurenții-reclamanți, dar și a apărărilor înfățișate în întâmpinarea intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale, Înalta Curte, în urma propriei evaluări a probatoriului administrat în cauză, prin raportare și la prevederile legale incidente apreciază că recursul de față este nefondat, în considerarea celor în continuare expuse. Printr-un prim set de critici, recurenții reclamanți au susținut nelegalitatea sentinței primei instanțe din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., ce vizează încălcarea de către instanță a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Recurenții au invocat în acest sens prevederile art. 7 din C. proc. civ., ce vizează îndatorirea judecătorului de a asigura respectarea dispozițiilor legii privind realizarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părților din proces în legătură cu modalitatea de încuviințare și administrare a probatoriilor solicitate în cauză. Înalta Curte apreciază că nu sunt întemeiate aceste critici și ca atare nu pot fi primite. Reverificarea tuturor încheierilor de ședință aflate la dosar, demonstrează, cu evidență, că judecătorul fondului a respectat întocmai, în prezenta cauză, nu doar principiile fundamentale ale procesului civil enunțate în cuprinsul Capitolului II din C. proc. civ., dar și dispozițiile legale vizând admisibilitatea și, respectiv, administrarea probatoriilor, încuviințând sau, respingând, după caz, motivat, probele solicitate. În ceea ce privește înscrisurile la care fac referire expresă recurenții, pretins a nu fi fost examinate de către judecătorul fondului, instanța de recurs reține dispozițiile cuprinse în încheierile de ședință din datele de 22 ianuarie 2015 și respectiv 5 martie 2015, în cuprinsul cărora, fără echivoc, instanța a pus în vedere reprezentantului intimatului pârât Ministerul Apărării Naționale să depună la compartimentul informații clasificate al Curții de Apel București extrase cu privire la statele de funcții prin care se stabilesc gradele forțelor militare pentru magistrații militari la nivelul Curții Militare de Apel București, împreună cu înscrisurile ce-au stat la baza modificărilor operate înainte și după intrarea vigoare a C. proc. civ. Prin adresa aflată la dosar s-a adus la cunoștința completului depunerea înscrisurilor cu caracter "secret" și respectiv "secret de serviciu", și în fine, în chiar cuprinsul sentinței atacate se face referire expresă la examinarea de către judecătorul fondului a tuturor acestor înscrisuri, cu respectarea dispozițiilor legale ce le sunt aplicabile. Nefondate sunt criticile recurenții lor și în ceea ce privește modalitatea în care prima instanță a hotărât asupra administrării probei cu interogatoriu, în condițiile în care în cuprinsul încheierii de ședință din data de 23 aprilie 2015, respingerea acestei probe solicitate ca nefiind utilă soluționării cauzei s-a făcut deplin motivat, instanța arătând, în concret, aspectele ce au antrenat lipsa de relevanță a întrebărilor propuse, în raport de obiectul prezentei cauze. Concluzionând așadar pe acest prim aspect, Înalta Curte constată că niciuna dintre ipotezele motivului de nelegalitate reglementat în cuprinsul art. 488 pct. 5 C. proc. civ. nu este incident în cauză. Nefondate sunt în opinia instanței de control judiciar și criticile subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. în condițiile în care în cuprinsul hotărârii recurate nu se regăsesc nici considerente contradictorii și nici considerente străine de natura pricinii, astfel cum se susține prin cererea de recurs. Înalta Curte apreciază, raportat la considerentele sentinței atacate, respectiv la argumentația primei instanțe în susținerea soluției adoptate, că judecătorul fondului a avut în vedere ansamblul criticilor și susținerilor înfățișate de recurenții-reclamanți prin acțiunea introductivă, cărora le-a răspuns printr-o motivare structurată, coerentă și cuprinzătoare, ce răspunde întocmai cerințelor și exigențelor art. 425 C. proc. civ. Împrejurarea că judecătorul fondului a făcut trimiteri și la dispoziții de lege ferenda, astfel cum s-a sustinut, nu este nicicum de natură a atrage incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., în condițiile în care, respectivele considerațiuni erau parte integrantă a raționamentului înfățișat, în susținerea soluției adoptate. Astfel, în mod corect și-n opinia instanței de control judiciar, prima instanța a constatat, cu titlu subsidiar și ca argument suplimentar față de cele deja expuse în motivare, prin raportare la dispozițiile legale analizate, că aspectele invocate de către reclamanți în acțiunea de față țin mai degrabă de oportunitatea modificării sau abrogării dispozițiilor art. 58 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, reținându-se totodată că o astfel de propunere de abrogare a fost deja transmisă Consiliului Superior al Magistraturii. În fine, cu referire la susținerea recurenților în sensul că nu s-ar fi răspuns prin considerentele hotărârii tuturor apărărilor sau apărărilor esențiale invocate în acțiunea introductivă, Înalta Curte arată că în chiar ipoteza în care, s-ar putea sustine că în cuprinsul sentinței nu se fac referiri exprese la toate argumentele învederate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, o atare împrejurare nu demonstrează, că, aspectele indicate nu ar fi fost avute în vedere în analiza globală a instanței În doctrina de specialitate, dar și în jurisprudența dezvoltată în materie, în mod constant s-a stabilit în sensul că, pentru ca hotărârea să fie considerată motivată, judecătorul nu trebuie să răspundă în concret și în parte fiecăruia dintre argumentele invocate de părți, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns acestora chiar în mod implicit, judecătorul având așadar și posibilitatea de a grupa și examina aspectele invocate, în raport cu relevanța pe care o au în adoptarea soluției judiciare. Nefondate sunt în opinia instanței de control judiciar și toate celelalte critici ale recurenților - reclamanți subsumate motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. Au susținut recurenții că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, pentru că a calificat refuzul pârâtului Ministerul Apărării Naționale de a soluționa cererea reclamaților ca fiind un act care nu a fost exercitat cu exces de putere, deoarece stabilirea gradului militar al funcției de judecător intră în marja de apreciere a acestui pârât. Contrar susținerilor recurenților și în acord cu linia argumentativă înfățișată de judecătorul fondului, instanța de control judiciar apreciază, în prezenta cauză, prin raportare la dispozițiile legale invocate, că pârâtul-intimat, prin răspunsul comunicat reclamanților, în adevăr, nu a acționat cu exces de putere atunci când a înfățișat explicațiile raționale în sensul că materializarea propunerii de alocare a gradului de general pentru funcțiile militare de judecător, prevăzute în statul de organizare al Curții Militare de Apel București cu gradul de colonel, ar determina creșterea numărului funcțiilor de general din Armata României, în condițiile în care, începând cu anul 2006, numărul acestora s-a redus succesiv, făcându-se referiri concrete și la statul de organizare al Curții de Apel Militare și la eventualele consecințe asupra structurii acestuia. În opinia Înaltei Curți, judecătorul fondului a argumentat corect dar și convingător din perspectivă juridică, raportat la prevederile Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare ca și a Legii nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale în cuprinsul căreia se prevede că nomenclatorul funcțiilor de general din Armata României se aprobă de către Consiliul Suprem de Apărare al Tării (art. 36 alin. (2) în sensul că incidența și aplicabilitatea dispozițiilor art. 39 lit. d) din C. proc. pen., nu poate constitui un temei valabil pentru acordarea gradului de general tuturor judecătorilor din cadrul Curții Militare de Apel București, cu atât mai mult cu cât legea de procedură penală și regulamentul de organizare și de funcționare a instanțelor cuprind soluții pentru situația în care se ivesc cazurile de incompatibilitate chiar a tuturor judecătorilor din cadrul unei anume instanțe. Rezultă, așadar, că intimatul pârât și-a justificat și argumentat opțiunea, exercitându-și competențele în mod adecvat, cu respectarea principiului proporționalității care impune respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea are obligația să-l îndeplinească și drepturile sau interesele legitime private ce ar putea fi lezate prin conduita autorității. Nu se poate reține ca fiind întemeiată nici susținerea recurenților în sensul că autoritatea pârâtă, în contextul legislativ actual, avea obligația de a aduce la îndeplinire solicitarea recurenților în sensul arătat. Astfel, Înalta Curte apreciază că nici apărările, respectiv susținerile înfățișate de recurenți și prin cererea de recurs, referitoare la competența exclusivă a Curții Militare de Apel de a judeca în primă instanță, nu sunt apte de a antrena reformarea hotărârii în condițiile în care, în contextul normelor legale în vigoare după repartizarea aleatorie, în cazul apariției unui incident procedural derivat din conținutul dispozițiilor art. 58 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, în sensul că niciun membru al completului de judecată nu ar avea grad de general, incidentul respectiv urmează a fi soluționat potrivit procedurii descrise în art. 98 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, relevanță prezentând în acest sens și susținerea intimatului pârât în sensul că, într-un atare context, particular, ceea ce interesează în mod esențial este nu ca doar o anumită instanță să poată soluționa cauza, ci măsura în care cauza să poată fi soluționată potrivit legii. În fine, nefondate sunt și criticile vizând modalitatea de soluționare a cererii reclamanților de anulare a Hotărârii nr. 8/14.04.2014, adoptată de colegiul de conducere al Curții Militare de Apel București, în condițiile în care, în mod corect s-a reținut că nu poate fi primită susținerea în sensul încălcării repartizării aleatorii, tocmai dată fiind împrejurarea că în planificarea judecătorilor de permanență au fost desemnați cei doi magistrați "care judecă în aceeași materie", stabilindu-se că aceștia vor intra alternativ, în succesiunea arătată chiar în cuprinsul hotărârii, fiind astfel respectate și dispozițiile art. 98 alin. (2) din Hotărârea nr. 387/2005 a Plenului CSM. Prin urmare, față de toate considerentele sus arătate ce demonstrează caracterul nefondat al criticilor recurenților-reclamanți, confirmând totodată legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de prima instanță, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 496 C. proc. civ., cu referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, republicată cu modificări, să respingă ca nefondat recursul de față.