ÎCCJ, Decizia nr. 232/2019

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 42/22.01.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2017 a fost respinsă ca inadmisibilă calea de atac formulată de A. împotriva Deciziei penale nr. 1276 din data de 06 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Împotriva acestei decizii a declarat apel A.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că apelul este inadmisibil pentru cele ce se vor arăta:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Căile ordinare de atac reglementate de actualul C. proc. pen. sunt apelul(art. 408 - art. 425) și contestația(art. 425

1

).

În speță, se constată că s-a formulat apel împotriva Deciziei penale nr. 42 din data de 22 ianuarie 2019 a Înaltei Curți, secția penală, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac promovată de A. împotriva unei decizii prin care s-a respins apelul declarat împotriva încheierii prin care a fost admisă o cerere de revizuire.

Se constată că Decizia penală nr. 42 din data de 22 ianuarie 2019 este definitivă, astfel că împotriva acesteia, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.

Astfel, dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac, consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil. Inadmisibilitatea ca sancțiune procesual penală constă în lipsirea de efecte a unui act procedural pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și a unui act prin care a fost exercitat sau se încearcă exercitarea unui drept procesual exercitat și epuizat anterior. Inadmisibilitatea operează automat și inevitabil, ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.

Față de cele ce preced, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători va respinge ca inadmisibil, apelul declarat de A. împotriva Deciziei penale nr. 42 din data de 22 ianuarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2017, și va obliga apelantul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de A. împotriva Deciziei penale nr. 42 din data de 22 ianuarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă pe A. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2019.

Procesat de GGC - NN