ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3166/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 17.03.2015 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României - Comisia Comună Permanentă a Camerei Deputaților și Senatului României pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații, obligarea pârâtului să sesizeze organele de urmărire penală competente ca urmare a conținutului petiției adresate Comisiei comune, prin care a solicitat să se examineze și să clarifice unele încălcări ale prevederilor constituționale și ale unor fapte penale săvârșite în activitatea Serviciului Român de Informații.

Prin sentința nr. 2202 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității, invocate prin întâmpinare, ca neîntemeiate; s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României - Senatul României și Parlamentul României - Camera Deputaților, ca neîntemeiată.

Reclamantul a formulat recurs la data de 28 aprilie 2015, anterior soluționării dosarului de fond, acesta fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2015.

Reclamantul a formulat recurs împotriva sentinței nr. 2202 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 6 ianuarie 2016, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând că instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În susținerea recursului, recurentul a susținut, în esență, încălcarea de către judecătorul fondului a dispozițiilor art. 22 din C. proc. civ., referitoare la rolul judecătorului în aflarea adevărului, argumentele invocate de recurent constând în neintroducerea în cauză a Serviciului Român de Informații și neinvocarea din oficiu de către instanța de fond a excepției de neconstituționalitate a art. 17 lit. f) și g) din Legea nr. 182/2002 prin raportare la art. 40 alin. (4), art. 1 alin. (3) din Constituție, art. 13 din Legea nr. 544/2004 și art. 16 alin. (1) și (2) din legea nr. 51/1991.

De asemenea, instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare greșită a prevederilor legale aplicabile în speță, invocate de reclamantul-recurent în susținerea cererii sale, pronunțând astfel o soluție nelegală.

Intimatul a depus întâmpinare la data de 22.06.2015, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 29.11.2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 26.04.2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:

Obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ este reglementat prin art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit acestui text de lege, persoana vătămată în vreun drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual reparații pentru daune morale.

De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii.

Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată deduse judecății îl reprezintă obligarea pârâților Parlamentul României - Senatul României și Parlamentul României - Camera Deputaților la soluționarea sesizării reclamantului referitoare la exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații, cu consecința sesizării organelor de urmărire penală competente ca urmare a conținutului petiției adresate Comisiei comune.

În cauza de față, însă, recurentul-reclamant nu a dovedit existența refuzului nejustificat din partea autorității pârâte de a răspunde sau a soluționa sesizarea, deoarece răspunsul transmis de autoritatea pârâtă sesizată nu echivalează cu un refuz nejustificat, în sensul prevederilor legale.

În conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin refuzul nejustificat de a soluționa o cerere se înțelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Definiția excesului de putere este dată de art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, constând în exercitarea dreptului de apreciere, aparținând administrației publice, prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor:

"Prezenta ordonanță are ca obiect reglementarea modului de exercitare de către cetățeni a dreptului de a adresa autorităților și instituțiilor publice petiții formulate în nume propriu, precum și modul de soluționare a acestora."

Potrivit dispozițiilor art. 8 din O.G. nr. 27/2002:

"(1)Autoritățile și instituțiile publice sesizate au obligația să comunice petiționarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiției, răspunsul, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă.

(2) Pentru soluționarea petițiilor transmise, potrivit art. 6

1

, de la alte autorități sau instituții publice, termenul de 30 de zile curge de la data înregistrării petiției la autoritatea sau instituția publică competentă."

Procedura de soluționare a petițiilor este detaliată în conținutul art. 6 și art. 6

1

din același act normativ, după cum urmează:

"Art. 6 - (1) Autoritățile și instituțiile publice prevăzute la art. 2 sunt obligate să organizeze un compartiment distinct pentru relații cu publicul, care să primească, să înregistreze, să se îngrijească de rezolvarea petițiilor și să expedieze răspunsurile către petiționari.

(2) Compartimentul prevăzut la alin. (1) înaintează petițiile înregistrate către compartimentele de specialitate, în funcție de obiectul acestora, cu precizarea termenului de trimitere a răspunsului.

(3) Compartimentul prevăzut la alin. (1) este obligat să urmărească soluționarea și redactarea în termen a răspunsului.

(4) Expedierea răspunsului către petiționar se face numai de către compartimentul pentru relații cu publicul, care se îngrijește și de clasarea și arhivarea petițiilor.

Art. 6

1

- Petițiile greșit îndreptate vor fi trimise în termen de 5 zile de la înregistrare de către compartimentul prevăzut la art. 6 alin. (1) autorităților sau instituțiilor publice care au ca atribuții rezolvarea problemelor sesizate, urmând ca petiționarul să fie înștiințat despre aceasta."

Înalta Curte reține că, urmare a memoriului adresat de reclamant, Parlamentul României - Comisia comună permanentă a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații, prin adresele nr. x/01.08.2014 și nr. x/30.09.2014 i-a comunicat petiționarului A. faptul că a verificat aspectele semnalate de acesta și a constatat că acestea nu au nicio legătură cu activitatea Serviciului Român de Informații.

Astfel, se constată că autoritățile publice pârâte nu au încălcat obligațiile instituite prin O.G. nr. 27/2007 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, iar refuzul nejustificat nu poate fi reținut prin prisma faptului că rezolvarea nefavorabilă a cererii îl nemulțumește pe petent, întrucât autoritatea este obligată doar să răspundă cererii, nu să dea un curs favorabil acesteia.

În ce privește solicitarea petiționarului privind sesizarea organelor de urmărire penală competente ca urmare a conținutului petiției adresate Comisiei comune, în mod corect a apreciat instanța de fond că aceasta se încadrează în marja de apreciere a indiciilor în funcție de care se determină competența alte autorități sau instituții publice.

De altfel, rezultă din probele administrate în cauză, că reclamantul a sesizat, pe cale separată, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu plângere penală având conținut asemănător, plângere ce a fost restituită pe motivul neîndeplinirii condițiilor de formă și neclaritatea descrierii faptelor.

Prin urmare, împrejurarea că răspunsul autorității publice pârâte nu este de natură a satisface așteptările petentului, nu constituie un refuz nejustificat de soluționare a cererii ori un exces de putere în sensul dispozițiilor citate din Legea nr. 554/2004, întrucât stabilirea conținutului răspunsului constituie o prerogativă a autorității publice exercitată, în speță, cu respectarea dispozițiilor legale, iar dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă, așadar, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 2202 din 11 septembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 octombrie 2017.