ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1268/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2015 la data de 27.05.2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Serviciul Român de Informații, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să realizeze toate actele juridice legale care se impun în temeiul Constituției și legilor Statului Român față de conținutul petiției pe care reclamantul a adresat-o Serviciului Român de Informații - Direcția Județeană Constanța prin Scrisoarea recomandată nr. x/12.11.2014 și prin plângerea prealabilă adresată structurii centrale a S.R.I. prin email și prin Poșta Română, conform facturii fiscale nr. x/08.01.2015, precum și să refacă răspunsurile pe care le-a primit de la SRI - structura centrală, adresele de răspuns având numerele x/25.11.2014 și x/20.03.2015, în acord cu realitatea faptelor și cu actele juridice ce trebuie să fie realizate în temeiul legii.

Prin sentința nr. 696 din 2 martie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informații, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., atât personal, cât și prin avocat B., desemnat din oficiu ca urmare a cererii de ajutor public judiciar formulată de recurent. Avocatul recurentului-reclamant a solicitat, totodată, repunerea în termenul de recurs.

Prin Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., Completul de filtru învestit cu soluționarea dosarului de față a apreciat că cererile de recurs nu îndeplinesc toate cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) și c) - e) și art. 486 alin. (2) C. proc. civ., după cum urmează:

- în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., s-a constatat că la memoriile de recurs depuse la dosar nu a fost atașată dovada achitării taxei de timbru în cuantumul datorat conform art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, respectiv 100 RON, recurentul formulând cerere de ajutor public judiciar sub forma asistenței prin avocat și respectiv sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru.

- în raport de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d), coroborate cu prevederile art. 486 alin. (3) din Noul C. proc. civ., s-a constatat că cererile de recurs nu cuprind motive de nelegalitate care pot fi încadrate în cele prevăzute de art. 488 din Noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 23 noiembrie 2017, completul a dispus comunicarea raportului întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., prin care s-a propus soluția de anulare a recursului.

Părțile nu au depus la dosar puncte de vedere față de raportul întocmit în cauză.

Examinând cererile de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, în raport cu soluția ce va fi pronunțată, cererea de ajutor public judiciar, astfel cum a fost formulată de recurentul-reclamant, a rămas fără obiect.

În speță, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, cererile de recurs nu îndeplinesc cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din același cod.

În cauză, deși recurentul-reclamant a indicat prin recursul formulat prin avocatul desemnat din oficiu faptul că motivele de casare pe care își întemeiază recursul sunt cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta nu a formulat motive de casare care să poată fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 din Noul C. proc. civ.

Astfel, se constată că din dezvoltarea motivelor de recurs nu se desprind critici ce ar putea fi încadrate într-unul din motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., partea exprimându-și doar nemulțumirea față de soluția primei instanțe.

Prin urmare, susținerile recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate ca fiind motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat.

Dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, prevăd că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5), coroborat cu art. 486 alin. (3), art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, constituită în Complet de filtru, va anula recursul formulat, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 696 din 2 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 martie 2018.