ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2912/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamanta B. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări De Sănătate, anularea notificării nr. x/30.10.2014 prin care pârâta i-a comunicat datele în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferente trimestrului III al anului 2014 și anularea adresei nr. x/02.12.2014 prin care pârâta a răspuns contestației administrative formulate de reclamantă.

Prin sentința civilă nr. 2489 din 06.10.2015 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta B. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate și, pe cale de consecință, a anulat notificarea nr. x/30.10.2014 și adresa nr. x/2.12.2014.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că instanța de fond a reținut în mod greșit argumentele invocate de intimata-reclamantă și a făcut o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor legale speciale aplicabile în cauza de față.

Deși instanța de fond a reținut că notificarea și soluția la plângerea prealabilă atacate nu conțin o motivare corespunzătoare, s-a arătat de către recurentă că în preambulul Notificării nr. x/30.10.2014 este menționat temeiul de drept, respectiv dispozițiile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, precum și O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, prin notificarea s-a adus la cunoștință procentul de contribuție pentru trimestrul III 2014, precum și consumul de medicamente în vederea stabilirii contribuției claw-back aferente trimestrului III 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (3) și art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011.

Recurenta mai susține că instanța de fond în mod greșit a reținut că notificarea este motivată necorespunzător, întrucât CNAS, nu a fost în măsură să prezinte actele primare avute în vedere la stabilirea procentului,,p"și la calcularea valorii consumului de medicamente, deoarece aspectele reținute de instanța de fond nu ar reprezenta în realitate o motivare corespunzătoare a actului contestat, ci ar avea ca efect comunicarea unor date suplimentare, respectiv raportările făcute de casele județene de asigurări de sănătate, date la care O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările și completările ulterioare nu obligă CNAS a le comunica.

Se mai arată că prin Notificarea transmisă reclamantei-intimate de CNAS au fost comunicate toate datele necesare acestora pentru a calcula contribuția trimestrială aferentă trimestrului III 2014, cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 77/2011, notificarea fiind suficient motivată raportat la dispozițiile legale care au instituit-o.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este întemeiat, și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o greșită interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Controlul judiciar declanșat de reclamantă are ca obiect verificarea legalității notificării nr. x/30.10.2014 prin care pârâta CNAS i-a comunicat datele în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferente trimestrului III al anului 2014 și anularea adresei nr. x/02.12.2014 prin care pârâta CNAS a răspuns contestației administrative formulate de reclamantă.

Judecătorul fondului a reținut că actele atacate nu conțin o motivare corespunzătoare care să permită exercitarea unui control de legalitate.

Procedând astfel instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică.

Instanța de control judiciar reține că un act administrativ este motivat atunci când el enunță motivele de fapt și de drept pentru care autorul său îl consideră justificat.

Motivarea reprezintă o condiție generală, aplicabilă oricărui act administrativ.

Altfel spus, motivarea este o condiție de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale. Obiectivul său este prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului instituției emitente a actului.

Așadar, motivarea este o formalitate substanțială a cărei absență sau insuficiență antrenează invaliditatea actului.

Motivarea urmărește o dublă finalitate, și anume: îndeplinește o funcție de transparență a procedurilor administrative în profitul cetățenilor care vor putea astfel să verifice dacă actul este sau nu întemeiat și permite autorității judiciare să exercite controlul de legalitate asupra acestuia.

De asemenea, motivarea trebuie să indice în mod expres baza juridică a actului adoptat.

Este adevărat că o motivare insuficientă sau greșită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actului administrativ, iar aceasta atrage nulitatea sau nevalabilitatea lui.

Într-o atare situație, actul administrativ este lipsit de previzibilitate și coerență, iar vătămarea există.

Înalta Curte apreciază că, în cauza de față nu ne aflam în această situație.

Din examinarea actelor administrative contestate, Înalta Curte constată că în preambulul Notificării nr. x/30.10.2014 este menționat temeiul de drept, respectiv dispozițiile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, precum și O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, prin notificare s-a adus la cunoștință procentul de contribuție pentru trimestrul III 2014, precum și consumul de medicamente în vederea stabilirii contribuției claw-back aferente trimestrului III 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (3) și art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011.

Deși instanța de fond a reținut faptul că notificarea și răspunsul la plângerea prealabilă nu conțin o motivare corespunzătoare ( . . . . . . . . . .),la pronunțarea hotărârii, instanța nu a avut în vedere că procedura de raportare și stabilire a contribuției trimestriale a fost stabilită în mod expres de legiuitor prin O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, legiuitorul stabilind în sarcina CNAS doar obligația de a transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Or, prin Notificarea transmisă reclamantei-intimate de CNAS au fost comunicate toate datele necesare acestora pentru a calcula contribuția trimestrială aferentă trimestrului III 2014, cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 77/2011.

Judecătorul fondului a analizat legalitatea actelor contestate doar din prisma motivului privind nemotivarea corespunzătoare.

Înalta Curte constată că actele administrative contestate îndeplinesc condițiile de fond și formă, fiind motivate în fapt și în drept, astfel că pentru respectarea nu doar formală ci efectivă a accesului la dublu grad de jurisdicție se impune analizarea celorlalte motive de nelegalitate invocate de reclamantă.

Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere faptul că dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, dreptul aflat în discuție nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată.

Cu alte cuvinte, art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

În fine, instanța de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlaltor motive de recurs invocate în cauză, în raport de soluția pronunțată.

La rejudecare, instanța de fond va analiza fiecare dintre motivele de nelegalitate invocate de reclamantă și va prezenta argumentele sale în sprijinul soluției ce va fi adoptată.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 2489 din 06 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2018.