ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3975/2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 06.03.2014 sub nr. x/2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate anularea notificării nr. x/31.10.2013 transmisă de pârâtă prin care i-au fost comunicate datele necesare în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferente trimestrului III al anului 2013.

Prin Sentința nr. 2767 pronunțată în data de 28 octombrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate și a anulat notificarea nr. x/31.10.2013 emisă de Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinice.

Recursul a fost comunicat prin fax în data de 29 februarie 2016, la ora 16:25.

În data de 30 mai 2016 reclamanta A. SRL a depus la dosar întâmpinare și recurs incident împotriva considerentelor sentinței.

În cuprinsul recursului incident reclamanta a solicitat ca în baza art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. să se admită calea de atac promovată și să se dispună modificarea considerentelor Sentinței civile nr. 2767/208.10.2015 a Curții de Apel București, în sensul anulării notificării ca urmare a tuturor elementelor de nelegalitate invocate de societate prin acțiunea introductivă.

Recurenta-reclamantă a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Recurenta-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat repingerea recursului incident.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-reclamantă a solicitat respingerea căii de atac promovate de instituția pârâtă.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând cu prioritate excepția invocată în cauză, privind tardivitatea declarării recursului, astfel cum impun dispozițiile art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În cauză pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a declarat recurs împotriva Sentinței nr. 2767 pronunțată în data de 28 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În materia contenciosului administrativ, conform dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Potrivit art. 182 din C. proc. civ. "(1)Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură. (2) Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanță sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispozițiile art. 183 fiind aplicabile."

În aceste condiții, sentința, poate fi atacată cu recurs, calea de atac promovată trebuind să respecte termenul de declarare sus-menționat.

Din verificarea actelor dosarului de fond, Înalta Curte constată că sentința instanței de fond a fost comunicată instituției pârâte la data de 12 februarie 2016, conform dovezii de comunicare aflate la dosar fond.

Termenul de 15 zile se calculează, așadar, pe zile libere, de la data comunicării sentinței - 12 februarie 2019, ultima zi de declarare a căii de atac împotriva soluției pronunțate asupra cererii de anulare act administrativ este 29 februarie 2016 ora 16, astfel încât recursul înaintat prin fax la data de 29.02.2017 ora 16:25, după încheierea activității instanței este declarat cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 182 alin. (2) din C. proc. civ.

Întrucât recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, în cauză operează sancțiunea decăderii, iar Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 185 alin. (1) va admite excepția tardivității recursului, invocată din oficiu, și, în temeiul dispozițiilor art. 496 (5) din C. proc. civ., va fi respinge, ca tardiv, recursul formulat de reclamanta Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

În ceea ce privește recursul incident, se constată că, potrivit dispozițiilor art. 472 alin. (2) din C. proc. civ., aplicabile în temeiul art. 491 alin. (1) din C. proc. civ., dacă recursul principal este respins ca tardiv, recursul incident rămâne fără efect.

Pe cale de consecință, având în vedere că recursul principal a fost respins ca tardiv formulat, Înalta Curte urmează a se respinge, ca rămas fără efect, recursul declarat de reclamanta A. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinței nr. 2767 din 28 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Respinge, ca rămas fără efect, recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva aceleiași sentințe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2019.

GGC - OB