ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1084/2019

Asupra cauzei de față, văzând și prevederile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

Reclamantul A. și pârâta B. au declarat recurs împotriva Deciziei nr. 471/A din 10 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Instanța de apel a considerat că dispozițiile art. 163 din vechiul C. pen. împiedică Direcția Națională Anticorupție să mai dispună, ulterior trimiterii în judecată, cu privire la sumele de bani, valorile sau bunurile sechestrate chiar dacă aceste sume sau bunuri s-ar găsi în custodia sa.

În speță, aplicarea acestui articol de lege a plecat de la o premisă eronată.

Astfel, în general, sechestrul asigurător se aplică asupra sumelor de bani, valorilor sau bunurilor acolo unde se găsesc ele, respectiv, în conturile bancare sau detenția proprietarului. Altfel spus, la aplicarea sechestrului proprietarul nu pierde posesia sumelor de bani sau a bunurilor sechestrate, ci pierde dreptul de înstrăinare a acestora.

Rămânând în posesia proprietarului, ridicarea sechestrului asupra acestor bunuri sau valori nu presupune o operațiune faptică distinctă, ci se produce prin simpla pronunțare a instanței.

În speță, suma de bani ce face obiectul prezentului dosar a fost considerată a fi "corp delict" și a fost ridicată de D.N.A. de la o terță persoană și depusă în conturile sale, astfel cum rezultă din Ordonanța nr. x/P din 17 octombrie 2008, emisă de către Direcția Națională Anticorupție, în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2008. Astfel că, pentru ridicarea sechestrului, este necesară o operațiune fizică și nu doar una juridică pentru ca suma de bani să intre și în posesia subsemnatului.

Făcând aplicarea art. 163 din vechiul C. pen., instanța de apel arată, în mod greșit, că posesorul sumei de bani, respectiv Direcția Națională Anticorupție, nu poate restitui suma ce o posedă, ci este necesară intervenția unei terțe persoane care să facă restituirea.

Aplicând acest raționament pentru situația în care Direcția Națională Anticorupție ar fi trebuit să restituie un bun și nu o sumă de bani, ar fi trebuit ca o terță persoană, neidentificată, și neidentificabilă, să realizeze efectiv operațiunea de preluare a bunului pe care Direcția Națională Anticorupție îl posedă nelegal din momentul ridicări sechestrului.

Ceea ce este relevant cu privire la calitatea procesual pasivă a pârâtei este faptul că suma de 118.650 dolari SUA a cărei restituire o solicită reclamantul s-a aflat întotdeauna în contul DNA, la dispoziția DNA, chiar dacă fără nici o bază legală. Că este așa, rezultă din extrasele de cont depuse la dosarul cauzei de B., din care reiese că această sumă de bani a fost depusă de Direcția Națională Anticorupție, în contul Direcției Naționale Anticorupție și având ca beneficiar Direcția Națională Anticorupție.

Făcând aplicarea corectă a art. 163 din vechiul C. pen., coroborat cu art. 1635 alin. (1) din C. civ., rezultă ca înapoierea bunurilor deținute fără drept se face de către persoana care le deține și nu de către o terță persoană. Or, din momentul ridicării sechestrului asupra sumei de 118.650 dolari SUA, rațiunea deținerii acestei sume de către Direcția Națională Anticorupție a încetat făcând deținerea ulterioară a acestei sume a fi fără drept.

Este greșită admiterea de către Curtea de Apel București a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA, decizia fiind dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor art. 36 din C. proc. civ., motiv de recurs ce se subsumează prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Deși, față de întregul material probator administrat în cauză, reclamantul este îndreptățit, în afara oricărui dubiu, la restituirea sumei de 118.650 dolari SUA, persoana care trebuia obligată la realizarea acestei operațiuni este pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA, în calitatea sa de titular al contului în care se afla consemnată suma de bani, nu banca, în calitatea sa de simplu detentor al banilor, fără niciun drept de dispoziție cu privire la aceștia.

Banca este proprietară a contului în care este depozitată suma de bani, nu a banilor aflați în cont, numai deținătorul contului fiind îndreptățit să dispună de aceștia.

Hotărârea instanței de fond este corectă, modificarea acesteia de către instanța de apel fiind rezultatul unei greșite înțelegeri a raportului juridic litigios dintre părți, astfel cum este el dedus judecății, precum și a normelor legale incidente în speță.

Instanța de apel a statuat că pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA nu are calitate procesuală pasivă întrucât prin încheierea din 06.07.2015 pronunțată în Dosarul nr. x/2015 de către Tribunalul București, secția a V-a civilă (dosar în care banca nu a fost parte), prin care s-a dispus ridicarea sechestrului instituit asupra sumei de 118.650 dolari SUA, s-a stabilit lipsa de îndreptățire legală a pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, prin prisma art. 163 C. proc. pen. în temeiul căruia s-a instituit sechestru asigurător, de a face acte de dispoziție asupra sumei în litigiu, pentru că măsura asiguratorie a încetat în momentul când au fost recuperate integral prejudiciile și cheltuielile judiciare conform art. 163 C. proc. pen. în vigoare la data când sechestrul s-a instituit.

Curtea de apel a apreciat că, întrucât Încheierea din 06.07.2015 a rămas definitivă prin Decizia nr. 620A/15.12.2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pârâta Direcția Națională Anticorupție nu poate fi obligată la restituirea sumei de bani, această obligație revenind băncii, hotărârea judecătorească menționată fiindu-i opozabilă.

Totodată, apreciază Curtea de Apel ca fiind dezlegată lipsa de îndreptățire legală a pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, prin prisma art. 163 C. proc. pen., în temeiul căruia s-a instituit sechestrul asigurător, de a mai face acte de dispoziție, în urma sentinței penale ramase definitive prin Decizia nr. 160/20.06.2012, asupra sumei de 118.650 dolari SUA, ce nu mai este necesară reparării prejudiciului părții civile și cheltuielilor judiciare ale Statului pentru care sechestrul a fost menținut în faza de judecata a procesului penal, de către instanțele judecătorești, și care s-au recuperat în integralitate, prin încheierea de la 06.07.2015, nu s-ar mai putea statua contrar în cauza de față - în sensul că același pârât ar avea totuși drept de dispoziție asupra acestei sume, pentru a obliga astfel la plata ei către reclamant, cum cere reclamantul în capătul nr. 1 al cererii de chemare în judecată.

Instanța de apel a reținut greșit ceea ce se solicită în acest dosar prin petitul 1 al cererii de chemare în judecata, respectiv "plata" sumei, în realitate fiind solicitată "restituirea" către reclamant.

În al doilea rând, a interpretat greșit prevederile art. 163 C. proc. pen. pentru că instanța trebuia să observe că Parchetul nu mai avea drept de dispoziție asupra sumei de 118.650 dolari SUA, în sensul de a o confisca sau utiliza pentru plata despăgubirilor civile, plata amenzii civile ori acoperirea cheltuielilor de judecată, așa cum nu era îndreptățită nici să dispună ridicarea sechestrului. Acest aspect nu exclude restituirea sumei de bani către reclamantul A., în discuție nefiind o plată, ci o restituire. Ori această restituire se face de către titularul contului în care se află suma de bani, ceea ce nu echivalează cu un act de dispoziție.

Nu se poate retine nici faptul că obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție la restituirea sumei de bani în prezentul dosar contravine celor statuate prin încheierea de la data de 06.07.2015 întrucât, prin hotărârea respectivă, s-a reținut că pârâta nu are calitate procesuală pasivă pentru a fi obligată la ridicarea sechestrului asigurător, nu să restituie suma de bani din contul pe care-l deține la B.

Din motivarea Curții de Apel București rezultă ca banca ar fi trebuit, la data când a fost notificată de reclamant să restituie suma de bani, să efectueze o operațiune neautorizată în conturile Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, fără acordul titularului de cont, fiind vinovată că nu a procedat în această modalitate.

Instanța de apel se află în eroare, pornind de la premisa că în discuție este o obligație de plată a unei sume de bani. În realitate este vorba despre predarea unor bunuri fungibile, respectiv a unei sume de bani aflată în propriile conturi, ca o consecință firească a ridicării sechestrului, reținerea acesteia constituind o îmbogățire fără just temei, atâta vreme cât suma este în proprietatea creditorului A., respectiv a reclamantului din prezentul dosar.

Or, singurul pârât care putea fi obligat la predarea bunului, nu la plata acestuia, este Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, în ale cărei conturi se află respectivul bun, nu să se rețină că banca ar fi trebuit să predea suma de bani, fără a se observa însă că un asemenea act ar fi implicat o operațiune neautorizată de către titularul contului bancar.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor.

Ca o chestiune prealabilă, a invocat faptul că recursul promovat de reclamant a rămas fără obiect întrucât obligația stabilită prin decizia curții de apel a fost executată de B. așa cum rezultă din adresa nr. x/29.10.2018, însoțită de extrasul de cont, transmise de B. către D.N.A., spre luare la cunoștință.

Pe fond, s-a arătat că nu se poate reține vreo culpă procesuală a Direcției Naționale Anticorupție în raport de prevederile C. proc. pen., care specifică doar obligația procurorilor de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii și la consemnarea sumelor de bani, conform art. 251 și 252 alin. (8) C. proc. pen., nu și cea de remitere a sumelor ulterior finalizării procesului penal.

Mai mult, obligația de restituire este prevăzută expres în sarcina "procurorului sau a judecătorului de drepturi și libertăți" doar în cazul în care dosarul se află în cursul urmăririi penale (art. 255 C. proc. pen.)

De asemenea, prin încheierea din data de 6.07.2015 pronunțată în Dosarul nr. x/2015 al Tribunalului București s-a dispus "admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție", instanța admițând în parte cererea și dispunând "ridicarea sechestrului instituit prin Ordonanța emisă la data de 25.01.2010 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor în dosarul penal nr. x/2008 și menținut prin Decizia penală nr. 16.01.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2013. A dispus radierea din cartea funciară nr. x/7 a localității București, sector 1 deschisă cu privire la imobilul situat în București, sector 1, aparținând reclamanților A. și C., a sechestrului asigurător. A dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra sumei de 118.650 dolari SUA, consemnată la B. Sucursala Unirea, aparținând reclamantului A., prin Ordonanța din 17.10.2008 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție în dosarul penal nr. x/2008 și menținut prin Sentința penală nr. 176/30.01.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2009 și Decizia penală nr. 160/20.06.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2012."

Practic, această încheiere, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 620A/15.12.2015, reține lipsa calității procesuale a Direcției Naționale Anticorupție în faza de executare a dosarului penal în care a fost condamnat reclamantul A., inclusiv în ceea ce privește suma de 118.650 dolari SUA consemnată la B., beneficiind de autoritate de lucru judecat.

La rândul său, recurenta B. a depus întâmpinare la recursul declarat de reclamant prin care a arătat că solicită admiterea recursului declarat de acesta.

În încheierea din 6 iulie 2015, prin care Tribunalul București, secția a V-a civilă, a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra sumei de 118.650 dolari SUA, consemnată la B., prin Ordonanța din 17 octombrie 2008 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție s-a reținut lipsa calității procesuale pasive a Direcției Naționale Anticorupție în cererea de ridicare a măsurilor asigurătorii cu privire la suma de bani sus-menționată.

Prin această încheiere nu s-a stabilit însă lipsa de calitate procesuală a Direcției Naționale Anticorupție și cu privire la obligația de restituire a sumei de bani. În consecință, reținând că "Fiind dezlegată lipsa de îndreptățire legală a pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, prin prisma art. 163 C. proc. civ. în temeiul căruia s-a instituit sechestru asigurător, de a mai face acte de dispoziție, în urma sentinței penale rămase definitive prin Decizia nr. 160/20.06.2012, asupra sumei de 118.650 dolari SUA ce nu mai este necesară reparării prejudiciului părții civile și cheltuielilor judiciare ale Statului, pentru care sechestrul a fost menținut în faza de judecată a procesului penal, de către instanțele judecătorești, și care s-au recuperat în integralitate, prin încheierea ante menționată, din 6.07.2015, nu s-ar putea statua contrar în cauza de față -în sensul că același pârât ar avea totuși drept de dispoziție asupra acestei sume, pentru a fi obligat astfel la plata ei către reclamant, cum cere reclamantul în capătul nr. 1 al cererii de chemare în judecată pe temeiul dispariției (încetării) cauzei pentru care sechestrul instituit de Parchet, dar menținut de instanța judecătorească penală, a fost instituit, câtă vreme încheierea ante-menționată, din 6.07.2015, nu a fost desființată judecătorește, prin vreo cale legală de atac" instanța de apel a pronunțat o soluție nelegală.

Întrucât contul în care fost depusă suma de 118.650 dolari SUA avea drept titular Direcția Națională Anticorupție, banca putea să efectueze transferul banilor în contul reclamantului la ordinul acestei instituții. În lipsa acestui ordin, banca a putut face transferul în temeiul unei hotărâri judecătorești executorii, așa cum este decizia recurată. Prin urmare, nu a avut o culpă în faptul că nu a dat curs solicitării făcute în acest sens de către reclamant la 2 martie 2016.

Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte consideră că aspectele învederate de recurentă prin motivele de recurs întrunesc cerințele art. 488 pct. 5 C. proc. civ., instanța de apel pronunțând o soluție nelegală decurgând din aprecierea eronată a dispozițiilor art. 430 C. proc. civ. cu referire la încheierea din 6 iulie 2015 dată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/2015 sub aspectul instituției obligate să restituie reclamantului suma de bani asupra căreia a purtat sechestrul asigurător.

În aceste condiții, în temeiul art. 497 teza I C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta B. și va trimite cauza spre o nouă judecată instanței de apel care a pronunțat hotărârea casată.

Față de cele arătate, instanța de trimitere se va pronunța asupra raportului juridic litigios ținând cont și de criticile formulate de reclamant în recurs, precum și de cele survenite în conținutul acestui raport juridic după darea deciziei de către instanța de apel, urmare a atitudinii procesuale a părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâta B. și reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 471/A din 10 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pe care o casează și trimite cauza aceleiași curți de apel pentru rejudecarea apelurilor.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 mai 2019.

GGC - GV