ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 458/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galați sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională Galați solicitând suspendarea efectelor și executării Deciziei nr. 085/28.08.2015, emisă de Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, prin care se revocă Autorizațiile de antrepozit fiscal nr. x/30.01.2013 și x/30.01.2013, precum și Autorizația de destinatar înregistrată nr. x/24.04.2008, emisă de S.C. A. S.R.L.

Prin Sentința nr. 79 pronunțată la 31 martie 2016 de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu autoritățile pârâte Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională Galați și pârât Ministerul Finanțelor Publice astfel cum a fost modificată, ca nefondată, iar în temeiul art. 1064 alin. (4) C. proc. civ., a dispus restituirea către reclamantă a cauțiunii în cuantum de 1.000 RON, consemnată la B. S.A. cu Recipisa nr. x/24.02.2016, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta S.C. A. S.R.L. solicitând admiterea recursului, cu consecința modificării în tot a sentinței recurate și în rejudecare să se admită cererea de suspendare efectelor și executării Deciziei nr. 085/28.08.2015.

În susținerea cererii de recurs, reclamanta a critica hotărârea recurată apreciind că prima instanță a avut un raționament greșit privitor la valoarea totală a obligațiilor reținute în sarcina sa.

De asemenea instanța de fond a reținut în mod greșit că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de suspendare, deoarece atât în ceea ce privește condiția existenței cazului bine justificat, cât și în ceea ce privește condiția prevenirii unei pagube iminente reclamanta a prezentat instanței de fond o serie de argumente.

Recurenta-reclamantă apreciază că instanța de fond a reținut în mod greșit că Decizia nr. 085 din 28.08.2015 este motivată, de asemenea aceasta apreciază că este desconsiderat în hotărârea recurată faptul că măsura revocării Autorizațiilor de antrepozit fiscal nr. x/30.01.2013 și x/30.01.2013, precum și Autorizația de destinatar înregistrat nr. x/24.04.2008 emise societatea reclamantă a fost emisa cu încălcarea condițiilor prevăzute de dispozițiile <b>art. 206

28

</b>alin. (2) lit. f) din Legea nr. 571/2003 și dispozițiilor pct. 89 alin. (21) lit. b) de la Titlul VII din H.G. nr. 44/2004.

Totodată recurenta apreciază că este desconsiderat în hotărârea apelată faptul că măsura revocării autorizațiilor menționate a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 rep., și art. 148 alin. (2) lit. e) C. proc. fisc.

În motivarea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală și pe cale de consecință să se dispună respingerea cererii de suspendare ca nefondată. La primul termen de judecată din 06 noiembrie 2018, intimatul-pârât a invocat excepția lipsei de obiect pe motiv că nu există o acțiune în anulare a Deciziei nr. 085 din 28.08.2015 pe rolul instanțelor de judecată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte analizând cu prioritate excepția lipsei de obiect, invocată de intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice și, având în vedere că părțile, deși interpelate sub acest aspect, nu au oferit instanței datele necesare prin care să infirme existența unei cereri în anulare a actului administrativ a cărei suspendare a executării se solicită în cadrul acestui litigiu, apreciază că excepția este întemeiată.

Sub același aspect, Înalta Curte constată din înscrisurile prezentate de părți, că recurenta-reclamantă a formulat contestație administrativă împotriva Deciziei nr. 085 din 28.08.2015 emisă de Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, contestație soluționată prin Decizia nr. 119 din 17.12.2015 emisă de Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate.

Ulterior, deși, recurenta-reclamantă a fost interpretată de instanță în vederea depunerii unor înscrisuri din care să rezulte că a introdus o acțiune în anularea Deciziei nr. 119 din 17.12.2015 emisă de Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate pe rolul instanței competente în conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, aceasta nu a făcut dovada introducerii unei acțiuni în anulare, împotriva acestei decizii.

În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului administrativ în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate."

Prin urmare, pentru suspendarea executării unui act administrativ este necesară introducerea unei acțiuni în anularea actului administrativ în termen de 60 de zile. Având în vedere că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada introducerii unei astfel de acțiuni împotriva Deciziei nr. 119 din 17.12.2015 emisă de Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, prin care s-a soluționat plângerea prealabilă formulată împotriva Deciziei nr. 085 din 28.08.2015, Înalta Curte apreciază că excepția invocată de intimatul-pârât este întemeiată.

În concluzie, având în vedere cele expuse mai sus, Înalta Curte constată ca fiind întemeiată excepția invocată de intimatul-pârât, considerente pentru care recursul urmează a fi respins, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență C. și prin administrator special D. împotriva Sentinței nr. 79 din 31 martie 2016 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2019.

GGC - NN