ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1602/2019

HOTĂRÂRE

02.10.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1602/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roman, la data de 20.11.2018 sub nr. x/2018, petenta Comuna Tămășeni a solicitat înlocuirea amenzii ce a fost aplicată contravenientului A., prin procesul-verbal nr. x/13.05.2017, întocmit de secția de Poliție Rurală nr. 7 Tg. Frumos-Postul de Poliție al comunei Oțeleni, județul Iași, cu obligarea acestuia la prestarea unei activități în folosul comunității, întrucât amenda nu a fost achitată, iar contravenientul nu deține bunuri mobile sau imobile pentru a fi executat silit.

Prin Sentința nr. 29/14.01.2019, Judecătoria Roman, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pașcani, reținând că, potrivit art. 39

din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, acesta va sesiza instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității, ținându-se seama, după caz, și de partea din amendă care a fost achitată.

Întrucât din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. x/13.05.2017, întocmit de secția de Poliție Rurală nr. 7 Tg. Frumos-Postul de Poliție al comunei Oțeleni, județul Iași, rezultă că locul constatării contravenției este localitatea Oțeleni, aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Pașcani, competența de soluționare a cauzei aparține acestei instanțe.

Prin Sentința nr. 962/16.05.2019, Judecătoria Pașcani, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman, a constatat ivit conflictul negativ și a înaintat cauza pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Instanța a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 9 alin. (3) din O.U.G. nr. 2/2001, potrivit cărora în cazul în care contravenientul persoană fizică nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul de specialitate al unității administrativ-teritoriale prevăzut la art. 39 alin. (2) lit. a), în) a cărui rază teritorială domiciliază contravenientul, va sesiza instanța judecătorească în a cărei circumscripție domiciliază acesta, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitată.

Astfel, Primăria comunei Tămășeni, județul Iași, ca organ de specialitate al comunei unde domiciliază intimatul, a sesizat Judecătoria Roman, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității.

În speță, având în vedere că titularul cererii de înlocuire a amenzii cu muncă în folosul comunității este primăria, și nu contravenientul, nu sunt incidente dispozițiile art. 39

din O.G. nr. 2/2001, ci dispozițiile art. 9 alin. (3) din același act normativ, conform celor arătate.

Analizând cauza, Înalta Curte, constată următoarele:

Potrivit art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 2/2001 actualizată, "Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia".

Art. 32 alin. (1) din același act normativ, stabilește că "Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția", iar alin. (2) al art. 33 reține că "Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată numai cu apel. Apelul se soluționează de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului".

Din textele legale anterior citate, rezultă că plângerea contravențională reprezintă un litigiu dat în competența instanței de contencios administrativ.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 71/2011, începând cu data de 01.10.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, este organizată în 4 secții: secția I civilă, secția a II a civilă, secția penală și secția de contencios administrativ și fiscal, 4 complete de 5 judecători și Secțiile Unite, cu competență proprie.

Obiectul cauzei, conflict de competență-plângere contravențională, astfel cum este identificat în Nomenclatorul privind lista de obiecte ale dosarelor, se circumscrie competenței alocate completurilor de judecată din cadrul secției de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți, ala cum rezultă și din dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ce prevăd că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Având în vedere obiectul cauzei, în respectarea dispozițiilor legale anterior menționate referitoare la competența materială funcțională a fiecărei instanțe, obligatorii pentru judecătorii secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu aplicarea prevederilor art. 136 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare va fi declinată în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție.