ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2468/2009

Asupra recursurilor de față, constată următoarele. Prin plângerea formulată în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., petiționarul C.G. a solicitat, în esență, admiterea plângerii, desființarea ordonanței nr. 204/P/2008 din 9 septembrie 2008 și a rezoluției nr. 1569/11/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, reținerea cauzei spre judecare și achitarea întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (l) C. pen. Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploiești, la data de 27 octombrie 2008, sub nr. 1107/42/2008. Într-o altă cauză înregistrată la aceeași instanță la 4 noiembrie 2008 sub nr. 1153/42/2008, persoana vătămată S.M.

a formulat plângere în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., solicitând în esență admiterea plângerii, desființarea ordonanței nr. 204/P/2008 din 9 septembrie 2008 și a rezoluției nr. 1569/11/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, reținerea cauzei spre judecare și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatului C.G. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (l) C. pen. Prin încheierea din 10 decembrie 2998 s-a dispusa conexarea celor două dosare. Din actele și lucrările dosarului rezultă că, la data de 9 aprilie 2008, s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva executorului judecătoresc C.G., cu sediul profesional în Rm.

Sărat, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (l) C. pen., constând în aceea că la data de 3 aprilie 2008 i-a pretins denunțătorului S.M. din comuna Ziduri jud. Buzău suma de 400 - 500 lei în schimbul promisiunii că își va exercita influența asupra judecătorului N.N. din cadrul Judecătoriei Rm. Sărat, pentru a-l determina să pronunțe o soluție favorabilă în cauza civilă nr. 2380/2007, având ca obiect o plângere împotriva procesului verbal de sancțiune contravențională nr. 0664085 din 14 noiembrie 2007 emis de Postul de poliție comuna Ziduri. Cei doi se cunoșteau ca urmare a faptului că S.M. a fost creditor sau debitor în dosare de executare silită, instrumentate de C.G.

Atât din denunț cât și din declarațiile acestuia rezultă că, la sfârșitul anului 2007, a formulat la Judecătoria Rm. Sărat o contestație împotriva procesului verbal de sancțiune contravențională nr. 0664085 din 14 noiembrie 2007 emis de Postul de poliție comuna Ziduri, jud. Buzău, prin care fusese sancționat pentru încălcarea dispozițiilor Legii nr. 61/1991 cu amendă în cuantum de 1000 lei. S.M. a apelat la învinuit știind că îl cunoaște pe judecător, să-l ajute să-i fie anulată amenda. La data de 3 aprilie 2008, S.M. a fost la biroul lui C.G. unde l-a convins să intervină pe lângă magistrat, cu asigurarea că și el „va fi recunoscător”, învinuitul a fost de acord și în aceeași zi i-a comunicat că judecătorul ar fi fost dispus să reducă nivelul amenzii la 200 lei, precum că în schimb ar trebui să ofere și el suma de 400 - 500 lei.

În cele din urmă, denunțătorul și învinuitul s-ar fi înțeles, iar la termenul de judecată din aceeași zi i-a fost admisă contestația în sensul reducerii amenzii de la 1000 lei la 200 lei. Apoi S.M. s-a deplasat la domiciliul său unde i-a explicat soției sale cele descrise mai sus. În după amiaza de 9 aprilie 2008 a fost organizat pe raza municipiului Rm. Sărat un moment operativ menit să se constituie în onorarea de promisiuni de plată a avantajelor materiale de către martorul denunțător S.M. către învinuitul C.G., ocazie cu care a cesta din urmă a intrat în posesia sumei de 500 lei. C.G.

nu a recunoscut că suma de bani în discuție ar fi primit-o în schimbul serviciului de intervenție pe lângă judecătorul N.N., apărându-se că se afla sub influența băuturilor alcoolice și nu știe pentru ce a primit de la denunțător acești bani, că banii au fost introduși de denunțător în buzunarul cămășii cu care era îmbrăcat și s-a manifestat constant că nu știe pentru ce i-ar da acei bani și chiar i-a refuzat. Numita S.C. a confirmat cele declarate de S.M., iar martora S.I. a confirmat că a împrumutat-o pe mătușa sa S.C. cu suma de 400 lei la data de 7 aprilie 2008 și a precizat că mătușa sa era tulburată și nu i-a spus atunci pentru ce îi erau necesari banii, abia la 13 aprilie 2008 aceasta i-a explicat în amănunt situația descrisă mai sus.

În apărarea învinuitului au fost audiați mai mulți martori care au confirmat că în după amiaza de 9 aprilie 2008 acesta se afla sub influența alcoolului. Prin ordonanța nr. 294/P/2008 din 9 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C.G., executor judecătoresc, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. întrucât faptei îi lipsește gradul de pericol social al infracțiunii și i s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ de 1000 lei amendă. S-a dispus restituirea către numitul S.M. a sumei de 500 lei-echivalentul bancnotelor folosite la realizarea momentului operativ din 9 aprilie 2008. Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere învinuitul C.G., arătând să fapta nu este probată.

Prin rezoluția nr. 1543/II/2/2008 din 3 octombrie 2008 s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de învinuitul C.G., împotriva ordonanței din 9 septembrie 2008, cu motivarea că soluția dispusă de procuror este legală, iar procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante și declarațiile denunțătorului se coroborează cu declarațiile martorilor, fiind astfel dovedită existenta faptei și vinovăția învinuitului. Împotriva acestei rezoluții au formulat plângere în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., persoana vătămată S.M. dar și învinuitul C.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel cum s-a arătat mai sus. Prin sentința penală nr. 18 din 5 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au respins, ca nefondate, plângerile formulate de persoana vătămată S.M.

și intimatul C.G. împotriva ordonanței nr. 294/P/2008 din 9 septembrie 2008 și a rezoluției nr. 1569/II/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cu obligarea acestora la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat. În motivarea acestei hotărâri s-a constatat că cele două acte contestate sunt legale și temeinice. S-a arătat că opoziția manifestată verbal de învinuitul C.G. față de faptul că denunțătorul voia să-i dea banii, este în realitate una formală și se explică prin aceea că scena se petrecea în stradă și exista riscul ca și altcineva să observe ce se întâmplă, iar apoi, denunțătorul a fost cât se poate de direct, generând astfel o situație de disconfort psihic pentru cel căruia îi erau destinați banii.

Este cert că banii reprezentau onorarea promisiunii de exercitare a influenței, situație probată și de faptul că învinuitul a fost lăsat să intre imediat în curte cu banii asupra sa, după care, la aproximativ 80 secunde a fost chemat din nou de denunțător în stradă sub pretextul unei alte discuții, fiind imobilizat de organizatorii flagrantului, răstimp în care nu a făcut nimic pentru a înapoia acei bani, aflați ilegal în posesia sa. Totodată, concluziile testului poligraf asupra învinuitului C.G. au relevat faptul că acesta a fost nesincer, iar procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante și declarațiile denunțătorului se coroborează cu declarațiile martorilor, fiind astfel dovedită existența faptei și vinovăția învinuitului.

Față de faptul că suma oferită în schimbul intervenției este mică, dar și că învinuitul nu are antecedente penale s-a apreciat că în mod corect, organul de urmărire penală a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C.G. și a aplicat o sancțiune administrativă în cuantum de 1000 lei. În ce privește plângerea formulată de persoana vătămată S.M., s-a arătat că aceasta este nefondată, având în vedere că valorile sociale ocrotite au fost lezate într-o mică măsură, astfel încât, într-adevăr faptei îi lipsește gradul de pericol social caracteristic unei infracțiuni. Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat recurs persoana vătămată S.M. și învinuitul C.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Persoana vătămată S.M. a solicitat trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale față de învinuit, iar învinuitul C.G. a solicitat scoaterea de sub urmărire penală întrucât fapta nu există. Recursurile sunt nefondate. Din examinarea materialului probator de la dosar rezultă că învinuitul C.G., la data de 3 aprilie 2008 i-a pretins denunțătorului S.M. suma de 400 - 500 lei în schimbul promisiunii că își va exercita influența asupra judecătorului N.N. din cadrul Judecătoriei Rm. Sărat, pentru a-l determina să pronunțe o soluție favorabilă în cauza civilă nr. 2380/2007, având ca obiect o plângere împotriva procesului verbal de sancțiune contravențională nr. 0664085 din 14 noiembrie 2007 emis de Postul de poliție comuna Ziduri.

Denunțătorul a fost de acord și ca urmare, la data de 9 aprilie 2008 a fost organizat un flagrant, ocazie cu care învinuitul C.G. a intrat în posesia sumei de 500 lei. Deși s-a apărat în sensul că se afla sub influența băuturilor alcoolice și a refuzat suma de bani, denunțătorul punând banii direct în buzunarul pijamalei cu care era îmbrăcat, fără voia sa și fără să știe motivul pentru care i se dau banii, vinovăția învinuitului rezultă fără dubiu din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor S.I. care a arătat că la data de 7 aprilie 2008 a împrumutat-o pe mătușa sa S.C. cu suma de 400 lei, U.N. și C.V.

din care rezultă că, în după amiaza de 9 septembrie 2008, învinuitul se afla sub influența buturilor alcoolice, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante din care rezultă că învinuitul nu a făcut nici un gest pentru a înapoia banii aflați asupra sa, concluziile testului poligraf din care rezultă nesinceritatea învinuitului, coroborate cu declarațiile persoanei vătămate. Față de împrejurările cauzei, de persoana învinuitului și de faptul că suma pretinsă este modică s-a apreciat în mod corect că fapta nu prezintă gradul de pericol social caracteristic unei infracțiuni și i s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ. Pentru aceleași considerente, în mod corect s-a apreciat că și plângerea formulată de persoana vătămată este nefondată și deci nu se impune reținerea cauzei spre judecare.

Ca atare, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, iar recursurile declarate sunt nefondate, urmând a fi respinse în temeiul art. 385 15 pct. l lit. b) C. proc. pen. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligați recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de învinuitul C.G. și de partea vătămată S.M. împotriva sentinței penale nr. 18 din 5 februarie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenții la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 26 iunie 2009.