ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2468/2009

Asupra recursurilor de față, constată

următoarele.

Prin plângerea formulată în conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., petiționarul C.G. a solicitat,

în esență, admiterea plângerii, desființarea ordonanței nr. 204/P/2008 din 9

septembrie 2008 și a rezoluției nr. 1569/11/2/2008 ale Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Ploiești, reținerea cauzei spre judecare și achitarea întrucât

nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută

de art. 257 alin. (l) C. pen.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel

Ploiești, la data de 27 octombrie 2008, sub nr. 1107/42/2008. Într-o altă cauză

înregistrată la aceeași instanță la 4 noiembrie 2008 sub nr. 1153/42/2008,

persoana vătămată S.M. a formulat plângere în conformitate cu dispozițiile art.

278

1

C. proc. pen., solicitând în esență admiterea plângerii,

desființarea ordonanței nr. 204/P/2008 din 9 septembrie 2008 și a rezoluției nr.

1569/11/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, reținerea

cauzei spre judecare și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii

urmăririi penale împotriva intimatului C.G. pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (l) C. pen.

Prin încheierea din 10 decembrie 2998 s-a

dispusa conexarea celor două dosare.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că,

la data de 9 aprilie 2008, s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva

executorului judecătoresc C.G., cu sediul profesional în Rm. Sărat, pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (l)

C. pen., constând în aceea că la data de 3 aprilie 2008 i-a pretins

denunțătorului S.M. din comuna Ziduri jud. Buzău suma de 400 - 500 lei în

schimbul promisiunii că își va exercita influența asupra judecătorului N.N. din

cadrul Judecătoriei Rm. Sărat, pentru a-l determina să pronunțe o soluție

favorabilă în cauza civilă nr. 2380/2007, având ca obiect o plângere împotriva

procesului verbal de sancțiune contravențională nr. 0664085 din 14 noiembrie 2007

emis de Postul de poliție comuna Ziduri. Cei doi se cunoșteau ca urmare a

faptului că S.M. a fost creditor sau debitor în dosare de executare silită,

instrumentate de C.G.

Atât din denunț cât și din declarațiile

acestuia rezultă că, la sfârșitul anului 2007, a formulat la Judecătoria Rm. Sărat

o contestație împotriva procesului verbal de sancțiune contravențională nr. 0664085

din 14 noiembrie 2007 emis de Postul de poliție comuna Ziduri, jud. Buzău, prin

care fusese sancționat pentru încălcarea dispozițiilor Legii nr. 61/1991 cu

amendă în cuantum de 1000 lei. S.M. a apelat la învinuit știind că îl cunoaște

pe judecător, să-l ajute să-i fie anulată amenda.

La data de 3 aprilie 2008, S.M. a fost la

biroul lui C.G. unde l-a convins să intervină pe lângă magistrat, cu asigurarea

că și el „va fi recunoscător”, învinuitul a fost de acord și în aceeași zi i-a

comunicat că judecătorul ar fi fost dispus să reducă nivelul amenzii la 200

lei, precum că în schimb ar trebui să ofere și el suma de 400 - 500 lei. În

cele din urmă, denunțătorul și învinuitul s-ar fi înțeles, iar la termenul de

judecată din aceeași zi i-a fost admisă contestația în sensul reducerii amenzii

de la 1000 lei la 200 lei. Apoi S.M. s-a deplasat la domiciliul său unde i-a

explicat soției sale cele descrise mai sus.

În după amiaza de 9 aprilie 2008 a fost

organizat pe raza municipiului Rm. Sărat un moment operativ menit să se

constituie în onorarea de promisiuni de plată a avantajelor materiale de către

martorul denunțător S.M. către învinuitul C.G., ocazie cu care a cesta din urmă

a intrat în posesia sumei de 500 lei.

C.G. nu a recunoscut că suma de bani în

discuție ar fi primit-o în schimbul serviciului de intervenție pe lângă

judecătorul N.N., apărându-se că se afla sub influența băuturilor alcoolice și

nu știe pentru ce a primit de la denunțător acești bani, că banii au fost

introduși de denunțător în buzunarul cămășii cu care era îmbrăcat și s-a

manifestat constant că nu știe pentru ce i-ar da acei bani și chiar i-a

refuzat.

Numita S.C. a confirmat cele declarate de S.M.,

iar martora S.I. a confirmat că a împrumutat-o pe mătușa sa S.C. cu suma de 400

lei la data de 7 aprilie 2008 și a precizat că mătușa sa era tulburată și nu

i-a spus atunci pentru ce îi erau necesari banii, abia la 13 aprilie 2008

aceasta i-a explicat în amănunt situația descrisă mai sus.

În apărarea învinuitului au fost audiați mai

mulți martori care au confirmat că în după amiaza de 9 aprilie 2008 acesta se

afla sub influența alcoolului.

Prin ordonanța nr. 294/P/2008 din 9

septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a dispus

scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului C.G., executor judecătoresc,

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257

alin. (1) C. pen. întrucât faptei îi lipsește gradul de pericol social al

infracțiunii și i s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ de 1000 lei

amendă.

S-a dispus restituirea către numitul S.M. a

sumei de 500 lei-echivalentul bancnotelor folosite la realizarea momentului

operativ din 9 aprilie 2008.

Împotriva acestei ordonanțe a formulat

plângere învinuitul C.G., arătând să fapta nu este probată.

Prin rezoluția nr. 1543/II/2/2008 din 3

octombrie 2008 s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate

de învinuitul C.G., împotriva ordonanței din 9 septembrie 2008, cu motivarea că

soluția dispusă de procuror este legală, iar procesul verbal de constatare a

infracțiunii flagrante și declarațiile denunțătorului se coroborează cu

declarațiile martorilor, fiind astfel dovedită existenta faptei și vinovăția

învinuitului.

Împotriva acestei rezoluții au formulat

plângere în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.,

persoana vătămată S.M. dar și învinuitul C.G., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, astfel cum s-a arătat mai sus.

Prin sentința penală nr. 18 din 5 februarie

2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, s-au respins, ca nefondate, plângerile formulate de

persoana vătămată S.M. și intimatul C.G. împotriva ordonanței nr. 294/P/2008

din 9 septembrie 2008 și a rezoluției nr. 1569/II/2/2008 ale Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Ploiești, cu obligarea acestora la câte 100 lei cheltuieli

judiciare către stat.

În motivarea acestei hotărâri s-a constatat

că cele două acte contestate sunt legale și temeinice.

S-a arătat că opoziția manifestată verbal de

învinuitul C.G. față de faptul că denunțătorul voia să-i dea banii, este în

realitate una formală și se explică prin aceea că scena se petrecea în stradă

și exista riscul ca și altcineva să observe ce se întâmplă, iar apoi,

denunțătorul a fost cât se poate de direct, generând astfel o situație de

disconfort psihic pentru cel căruia îi erau destinați banii. Este cert că banii

reprezentau onorarea promisiunii de exercitare a influenței, situație probată

și de faptul că învinuitul a fost lăsat să intre imediat în curte cu banii

asupra sa, după care, la aproximativ 80 secunde a fost chemat din nou de

denunțător în stradă sub pretextul unei alte discuții, fiind imobilizat de

organizatorii flagrantului, răstimp în care nu a făcut nimic pentru a înapoia

acei bani, aflați ilegal în posesia sa.

Totodată, concluziile testului poligraf

asupra învinuitului C.G. au relevat faptul că acesta a fost nesincer, iar

procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante și declarațiile

denunțătorului se coroborează cu declarațiile martorilor, fiind astfel dovedită

existența faptei și vinovăția învinuitului.

Față de faptul că suma oferită în schimbul

intervenției este mică, dar și că învinuitul nu are antecedente penale s-a

apreciat că în mod corect, organul de urmărire penală a dispus scoaterea de sub

urmărire penală a învinuitului C.G. și a aplicat o sancțiune administrativă în

cuantum de 1000 lei.

În ce privește plângerea formulată de

persoana vătămată S.M., s-a arătat că aceasta este nefondată, având în vedere

că valorile sociale ocrotite au fost lezate într-o mică măsură, astfel încât,

într-adevăr faptei îi lipsește gradul de pericol social caracteristic unei

infracțiuni.

Împotriva hotărârii instanței de fond au

declarat recurs persoana vătămată S.M. și învinuitul C.G., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Persoana vătămată S.M. a solicitat trimiterea

cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale față de învinuit, iar

învinuitul C.G. a solicitat scoaterea de sub urmărire penală întrucât fapta nu

există.

Recursurile sunt nefondate.

Din examinarea materialului probator de la

dosar rezultă că învinuitul C.G., la data de 3 aprilie 2008 i-a pretins

denunțătorului S.M. suma de 400 - 500 lei în schimbul promisiunii că își va

exercita influența asupra judecătorului N.N. din cadrul Judecătoriei Rm. Sărat,

pentru a-l determina să pronunțe o soluție favorabilă în cauza civilă nr. 2380/2007,

având ca obiect o plângere împotriva procesului verbal de sancțiune

contravențională nr. 0664085 din 14 noiembrie 2007 emis de Postul de poliție

comuna Ziduri.

Denunțătorul a fost de acord și ca urmare, la

data de 9 aprilie 2008 a fost organizat un flagrant, ocazie cu care învinuitul

C.G. a intrat în posesia sumei de 500 lei.

Deși s-a apărat în sensul că se afla sub

influența băuturilor alcoolice și a refuzat suma de bani, denunțătorul punând

banii direct în buzunarul pijamalei cu care era îmbrăcat, fără voia sa și fără

să știe motivul pentru care i se dau banii, vinovăția învinuitului rezultă fără

dubiu din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor S.I.

care a arătat că la data de 7 aprilie 2008 a împrumutat-o pe mătușa sa S.C. cu

suma de 400 lei, U.N. și C.V. din care rezultă că, în după amiaza de 9

septembrie 2008, învinuitul se afla sub influența buturilor alcoolice, procesul

verbal de constatare a infracțiunii flagrante din care rezultă că învinuitul nu

a făcut nici un gest pentru a înapoia banii aflați asupra sa, concluziile

testului poligraf din care rezultă nesinceritatea învinuitului, coroborate cu

declarațiile persoanei vătămate.

Față de împrejurările cauzei, de persoana

învinuitului și de faptul că suma pretinsă este modică s-a apreciat în mod corect

că fapta nu prezintă gradul de pericol social caracteristic unei infracțiuni și

i s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ.

Pentru aceleași considerente, în mod corect

s-a apreciat că și plângerea formulată de persoana vătămată este nefondată și

deci nu se impune reținerea cauzei spre judecare.

Ca atare, Înalta Curte constată că hotărârea

instanței de fond este legală și temeinică, iar recursurile declarate sunt

nefondate, urmând a fi respinse în temeiul art. 385

15

pct. l lit. b)

C. proc. pen.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

vor fi obligați recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de învinuitul C.G. și de partea vătămată S.M. împotriva sentinței penale nr. 18

din 5 februarie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurenții la plata sumei de câte 200

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 26 iunie

2009.