ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1409/2019
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1409/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Podu Turcului la data de 12 iulie 2018 reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia la plata sumei de 866,60 RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor de judecată din dosarul x/2017 a Judecătoriei Podu Turcului.
În motivare și în precizările ulterioare reclamanta a arătat că formulează această cerere de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecata din dosarul x/2017 a Judecătoriei Podu Turcului, pe cale separată.
În susținerea cererii, reclamanta a depus copia Încheierii nr. 248 din 19 octombrie 2017, pronunțată în dosarul x/2017 a Judecătoriei Podu Turcului.
Prin Sentința nr. 125 din 28 februarie 2019, Judecătoria Podu Turcului a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Podu Turcului și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
În motivare, a reținut incidența art. 107 C. proc. civ., precum și împrejurarea că din cererea de chemare în judecată rezultă că pârâtul B. își are domiciliul în jud. Cluj, și reședința tot în municipiul Cluj, județul Cluj.
Învestită prin declinare, Judecătoria Cluj-Napoca a pronunțat Sentința nr. 3823 din 16 mai 2019, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, invocată de instanță, din oficiu.
A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Podu Turcului, a constatat ivit conflictului negativ de competență între Judecătoria Cluj-Napoca și Judecătoria Podu Turcului, și în consecință a sesizat instanța ierarhic superioară Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestui conflict negativ de competență.
În motivare, a arătat că judecătoria Podu Turcului era legal învestită, în raport de art. 130 alin. (4) C. proc. civ., întrucât necompetență de ordine privată poate fi invocată doar de pârât și nu de instanță din oficiu.
Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Prezenta instanță reține că, în situația în care cheltuielile de judecată sunt solicitate pe cale separată, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, prin Decizia nr. 19 din 18 noiembrie 2013, pronunțată cu ocazia examinării unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 20 ianuarie 2014, că aceste cereri sunt principale și sunt supuse taxei judiciare de timbru.
Așa fiind, pentru cererile principale prin care se solicită, pe cale separată, plata cheltuielilor de judecată, așa cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia menționată, cererea trebuie taxată la valoarea pretențiilor, iar rațiunea acestei soluții rezidă în faptul că, prin declanșarea unui nou litigiu pentru recuperarea cheltuielilor de judecată, se generează costuri suplimentare pentru sistemul judiciar, iar așa cum a reținut Curtea Constituțională în jurisprudența sa, nu numai că accesul liber la justiție nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, dar este justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție" (parag. 27).
Așadar, prin raportare la art. 107 C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze cererea reclamantei este cea de la domiciliul pârâtului B. indicat în cererea de chemare în judecată ca fiind Cluj-Napoca, bld. 21 decembrie 1989, nr. 118, apt. 10, județul Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 septembrie 2019.