ÎCCJ, Decizia nr. 170/2019

Deliberând asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 74 din data de 18 martie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători - Penal 2 - 2018, în Dosarul nr. x/2018, în majoritate, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 428 alin. (1) C. proc. pen. formulată de contestatorul condamnat A.

Pentru a decide astfel, prima instanță a reținut, în esență, faptul că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, nefiind îndeplinită cerința legăturii excepției invocate cu soluționarea cauzei, iar prin motivele invocate se tinde la o modificare sau o interpretare a dispozițiilor legale criticate care să conducă la aplicarea Deciziei Constituționale nr. 685/2018 în cauză și nu se urmărește armonizarea normei de drept criticate cu dispozițiile legii fundamentale, aspecte care nu intră însă sub incidența controlului de constituționalitate, întrucât interpretarea și aplicarea legii reprezintă atributul exclusiv al instanțelor de judecată, iar modificarea textelor de lege este atributul exclusiv al legiuitorului.

Împotriva acestei dispoziții de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul Deciziei penale nr. 74/2019, contestatorul A. a declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac și a cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional.

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători Penal 1 - 2019 constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În ce privește admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, instanța reține că trebuie îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, și anume:

a. excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

b. excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

c. excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

d. excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Din interpretarea dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, care prevăd că dacă excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) și (3), instanța în fața căreia a fost invocată, respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale, rezultă obligația instituită în sarcina instanței de a verifica legalitatea excepției de neconstituționalitate invocate înaintea sa, cauzele de inadmisibilitate putând fi legate de obiectul sesizării, de subiectul sesizării sau de temeiul constituțional al acesteia.

În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu dispozițiile din Constituție și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, deoarece instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Examinarea îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute în art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, nu trebuie însă, să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi folosită decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, și anume, pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

Prin urmare, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să examineze, implicit, și corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege, iar sub acest aspect, instanțele au statuat în mod constant că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii sau când se urmărește o completare sau modificare a actului normativ.

Analizând cele 4 condiții enumerate în art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, se constată că excepția a fost invocată de recurent într-un dosar aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători - Penal 2 - 2018 și se referă la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 428 alin. (1) C. proc. pen. care vizează termenul de declarare a căii extraordinare de atac a contestației în anulare, dispoziții legale ce nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Însă, în acord cu cele statuate de prima instanță, în opinie majoritară, se reține că cererea de sesizare a Curții Constituționale nu îndeplinește cerința referitoare la legătura excepției invocate cu soluționarea cauzei.

În motivele scrise și susținute oral cu ocazia dezbaterilor, recurentul a arătat că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 428 alin. (1) C. proc. pen. are legătură cu soluționarea cauzei în care a fost invocată, întrucât vizează termenul de declarare a căii extraordinare de atac a contestației în anulare fundamentată pe cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., urmare a pronunțării Deciziei nr. 685/2018 de către instanța de contencios constituțional. Recurentul a susținut că termenul de 30 de zile prevăzut de lege pentru promovarea căii extraordinare de atac ar trebui să curgă de la momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale, în concret, de la 29 noiembrie 2018.

Înalta Curte constată însă, că deși recurentul susține că art. 428 alin. (1) C. proc. pen. este neconstituțional, în realitate, acesta tinde la o modificare sau la o interpretare a dispozițiilor legale criticate care să conducă la aplicarea în cauză a Deciziei Curții Constituționale nr. 685/2018 și nu urmărește armonizarea normei de drept criticate cu legea fundamentală, concluzie reținută și în considerentele încheierii recurate.

Or, în jurisprudența sa constantă, Curtea Constituțională a statuat că, ori de câte ori critica de neconstituționalitate vizează interpretarea ori aplicarea greșită a legii de către instanțele judecătorești, excepția trebuie respinsă, întrucât, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituția României, justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege, iar, conform art. 126 alin. (3) din Constituția României, Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale.

Pe cale de consecință, se apreciază că în mod corect prima instanță a constatat că nu se impune sesizarea Curții Constituționale, deoarece nu este îndeplinită condiția de admisibilitate a cererii de sesizare ca prevederile ce fac obiectul excepției să aibă legătură cu cauza, având în vedere că aspectele invocate nu reprezintă chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competența jurisdicției constituționale, ci de reformare legislativă sau de aplicare în concret a textului de lege (Sentința penală nr. 646/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, Penal 1-2019, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de contestatorul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul Deciziei penale nr. 74 din data de 18 martie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători - Penal 2 - 2018, în Dosarul nr. x/2018.

Va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de contestatorul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 428 alin. (1) din C. proc. pen., din cuprinsul Deciziei penale nr. 74 din data de 18 martie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători - Penal 2 - 2018, în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în sumă de 79 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 iunie 2019.

Procesat de GGC - NN