ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 222/2020

HOTĂRÂRE

29.01.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 222/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Piatra-Neamț sub nr. x/2019 la data de 4 aprilie 2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se dispună exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de reclamant în ce privește pe minora C., născută la data de 5 iulie 2017 și stabilirea locuinței acesteia la domiciliul tatălui.

Prin Sentința nr. 3154 din 17 septembrie 2019, Judecătoria Piatra-Neamț a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gheorgheni, reținând că această instanță este competentă exclusiv a judeca pricina, ca instanță în a cărei circumscripție teritorială este situată localitatea Lacu Roșu, în care își avea reședința, la data formulării cererii, minora C.

Prin Sentința nr. 2437 din 14 noiembrie 2019, Judecătoria Gheorgheni a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a reținut că reclamantul solicită, prin cel de-al doilea capăt de cerere, stabilirea locuinței minorei la domiciliul său, plecând de la premisa că domiciliul minorei este la locuința mamei, aspect de drept fundamentat de certificatul de naștere care atestă că minora s-a născut în municipiul Piatra-Neamț, iar comuna Podoleni este arondată acestui municipiu.

În condițiile în care domiciliul de drept al minorei este în comuna Podoleni, nu prezintă relevanță, sub aspectul stabilirii competenței, domiciliul de fapt pretins de reclamant, care arată că în prezent minora se află la el.

În măsura în care domiciliul minorei astfel cum a fost avut în vedere de legiuitor la art. 114 alin. (1) C. proc. civ. ar fi fost într-adevăr la reclamant, pentru a justifica atragerea competenței Judecătoriei Gheorgheni, atunci acesta nu ar mai fi solicitat stabilirea locuinței minorei la domiciliul său.

De asemenea, instanța consideră că nu se poate deroga de la textul sus-menționat prin trimitere la domiciliul de fapt, care nu poate fi un atribut de stare civilă în condițiile legii și nici nu poate fi avut în vedere, în condițiile în care nu s-a făcut aplicarea art. 248 alin. (4) C. proc. civ., în sensul că pentru soluționarea unei excepții, dacă este necesară administrarea de probe, această excepție trebuie unită cu fondul.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gheorgheni, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Până la organizarea instanțelor de tutelă și familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare".

Art. 106 C. civ. prevede, la alin. (1), că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinți (...), iar, potrivit art. 107 C. civ., "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii".

Art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 statuează că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Titlul IV din C. civ. intitulat "Autoritatea părintească" cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea părintească și exercitarea autorității părintești, locuința copilului și obligația de întreținere, dispoziții conform cărora instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), la stabilirea locuinței copilului (art. 496), la schimbarea locuinței copilului (art. 497) sau la exercitarea autorității părintești (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.). De asemenea, art. 505 C. civ. prevede la alin. (1) că "În cazul copilului din afara căsătoriei (...), autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc", iar la alin. (2) că "Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț".

Conform acestor dispoziții, aceleiași instanțe de tutelă îi revine competența de soluționare a cererilor având ca obiect exercitarea autorității părintești numai de către unul dintre părinți, prevăzută de art. 398 alin. (1) C. civ., stabilirea locuinței copilului minor în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, potrivit art. 400 alin. (1) C. civ., sau stabilirea contribuției fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor, în conformitate cu art. 402 alin. (1) C. civ.

În cauză, solicitarea reclamantului de, exercitarea a autorității părintești și de stabilire a domiciliului minorei C. la acesta se circumscrie dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., mai sus menționate.

Aceste dispoziții legale instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, având caracter de normă specială în raport cu dispozițiile art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit art. 92 C. civ. "(1) Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic; (2) În cazul în care părinții au domicilii separate și nu se înțeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanța de tutelă, ascultându-i pe părinți, precum și pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ținând seama de interesele copilului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuiește în mod statornic; (3) Prin excepție, în situațiile prevăzute de lege, domiciliul minorului poate fi la bunici, la alte rude ori persoane de încredere, cu consimțământul acestora. De asemenea, domiciliul minorului poate fi și la o instituție de ocrotire; (4) Domiciliul minorului, în cazul în care numai unul dintre părinții săi îl reprezintă ori în cazul în care se află sub tutelă, precum și domiciliul persoanei puse sub interdicție judecătorească este la reprezentantul legal".

Conform textului legal redat, pentru a se reține că domiciliul minorului este la unul dintre părinți, este necesar ca minorul să locuiască în mod statornic la acesta.

Așa cum rezultă din actele dosarului (Raportul de anchetă socială nr. 8751/2019 efectuat de Direcția de Asistență Socială a Municipiului Gheorgheni - dosar Judecătoria Piatra-Neamț), la data formulării cererii de chemare în judecată minora C. locuia în fapt la tatăl său, reclamantul din prezenta cauză, în localitatea Lacul Roșu nr. 1, municipiul Gheorgheni, județul Harghita.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gheorgheni.