ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1576/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată la data de 08.09.2015 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, reclamanta Asociația A. Snagov, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Tineretului și Sportului și B., a solicitat revocarea avizului de funcționare a B..

Prin întâmpinările formulate, ambii pârâți au invocat excepția inadmisibilității acțiunii.

Prin Sentința civilă nr. 1333 pronunțată la data de 4.02.2016, Judecătoria Sectorului 2 București și-a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București, reținând că prezenta cerere de chemare în judecată vizează materia contenciosului administrativ și fiscal.

Prin Sentința civilă nr. 1553 din 10 mai 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de inadmisibilitate invocată de pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, ca neîntemeiată și a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâta B., respingând cererea formulată de către Asociația A. Snagov, ca inadmisibilă.

Împotriva Sentinței civile nr. 1553 din 10 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Asociația A. Snagov, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 3, 4, 6 și 8 din C. proc. civ., criticând soluția pronunțată de către instanța de fond, precum și încadrarea demersului său judiciar în categoria contenciosului administrativ, ce presupune îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, solicită acordarea cheltuielilor de judecată din primă instanță și din recurs.

4.1. Intimata-pârâtă B. a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția nulității recursului reclamantei, pe motiv că argumentele invocate prin cererea de recurs nu se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Pe fond, apreciază că recursul este nefondat și solicită respingerea lui ca atare.

4.2. Intimatul-pârât Ministerul Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția inadmisibilității cererii de recurs, având în vedere că Avizul nr. x/2007 emis de Agenția Națională pentru Sport nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar Avizul nr. x/2011 este un act premergător înființării unei federații naționale de sport, prin raportare la dispozițiile art. 36 alin. (1) din Legea nr. 69/2000.

Pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului ca netemeinic.

II. Soluția instanței de recurs

În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată de către intimata-pârâtă B. prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că argumentele invocate prin cererea de recurs vizează interpretarea și aplicarea greșită a legii, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin urmare, în temeiul art. 248 raportat la art. 486 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., excepția urmează a fi respinsă.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta Asociația A. Snagov a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect revocarea avizului de funcționare a B.

Acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Verificând sentința recurată prin prisma cazului de casare reglementat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitor la interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."

Așadar, dreptul la acțiune este recunoscut de legea contenciosului administrativ în favoarea persoanelor vătămate nu doar în ceea ce privește un act administrativ tipic, ci și în privința actului administrativ asimilat, cum este refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, reținând că prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 definesc acest refuz drept "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane".

Înalta Curte constată că litigiul dedus judecății a fost determinat de refuzul autorității pârâte de a soluționa favorabil cererea reclamantei Asociația A. Snagov, având ca obiect revocarea avizului de funcționare a B..

Refuzul autorității, apreciat ca nejustificat de către recurenta-reclamantă, a fost exprimat prin intermediul Adresei nr. x/31.07.2013 emise de Ministerul Tineretului și Sportului, ca răspuns la cererea reclamantei Asociația A. Snagov nr. 4365/04.10.2011.

Instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă, apreciind că în cauză lipsește situația premisă, aceea a îndeplinirii procedurii prealabile, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte reține că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i), art. 2 alin. (2), art. 8 alin. (1) teza a II-a și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, apreciind eronat natura juridică și efectele produse de Adresa nr. x/31.07.2013.

Cercetând conținutul Adresei nr. x/31.07.2013 se constată că aceasta exprimă, în mod neîndoielnic, refuzul autorității publice de a soluționa cererea reclamantei, înscrisul care îl conține având natura unui act administrativ asimilat, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ce poate fi atacat în condițiile art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Deși atât actele administrative tipice, cât și actele administrative asimilate sunt supuse controlului contenciosului administrativ, există și anumite diferențe de ordin procedural în ceea ce privește solicitările adresate instanțelor de judecată de către persoanele vătămate.

Dată fiind natura specială a actelor administrative asimilate (refuzul nejustificat și "tăcerea administrativă"), acestea nu suportă o soluție procedurală identică cu cea oferită în cazul actelor administrative tipice, unde partea interesată trebuie să solicite instanței de judecată, în principal, anularea actului vătămător. În cazul nesoluționării în termenul legal a unei solicitări ("tăcerea administrativă") nici nu se poate vorbi de un înscris supus anulării, iar în cazul refuzului nejustificat, deși există un înscris ce conține exprimarea explicită a autorității de a nu soluționa cererea, valabilitatea acestuia este analizată în cadrul acțiunii prin care persoana vătămată solicită obligarea autorității la efectuarea prestației ce i-a fost refuzată.

Înalta Curte reține că procedura prealabilă a fost concepută în dreptul administrativ ca o cale ce poate oferi persoanei vătămate posibilitatea de a obține rezolvarea diferendului prin recunoașterea dreptului sau a interesului legitim vătămat mai rapid, fără mijlocirea instanței, iar nu ca un obstacol în exercitarea dreptului de acces liber la justiție.

Astfel fiind, cum obiectul cauzei deduse judecății vizează un refuz nejustificat în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu reprezintă o condiție obligatorie pentru ca partea să acceadă la procedura judecătorească și nu poate reprezenta un fine de neprimire al acesteia.

Prin urmare, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată recurenta-reclamantă a solicitat ca instanța să constate și să sancționeze refuzul pretins nejustificat de soluționare a cererii sale, Înalta Curte apreciază că soluția de respingere a acțiunii ca fiind inadmisibilă, fără a se mai păși la cercetarea fondului cauzei, este greșită, criticile formulate de recurentă fiind întemeiate sub acest aspect.

În consecință, întrucât nu a fost soluționat fondul cauzei și pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, Înalta Curte apreciază că se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Asociația A. Snagov împotriva Sentinței civile nr. 1553 din 10 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă B.

Admite recursul declarat de Asociația A. Snagov împotriva Sentinței civile nr. 1553 din 10 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 martie 2019.

GGC - GV