ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1218/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin contestația înregistrată la Curtea de Apel Oradea, la data de 9 octombrie 2015, reclamantul PFA A. a chemat în judecată pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional de Finanțare a Investițiilor Rurale Satu Mare, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună admiterea contestației, anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 15543/28.04.2015, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/19.03.2015, cu consecința păstrării în vigoare a Contractului de finanțare nr. x/2.03.2011.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin Sentința nr. 60/CA/2016 din 8 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația reclamantului PFA A.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs A. PFA, fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul a arătat că deși a invocat aplicarea dispozițiilor care vizau gradul de realizare și indicatorii de rezultat, în sensul aplicării principiului proporționalității, aceste aspecte nu au fost luate în considerare de instanța de fond.

A arătat faptul că față de obiectivele stabilite în planul de afaceri ca beneficiari, nu numai că și-a menținut criteriul de eligibilitate pe perioada de implementare a proiectului, dar a fost chiar depășit, iar concordanța cu planul de afaceri demonstrează atât îmbunătățirea performanței generale a exploatației agricole, dar și creșterea dimensiunii fermei fără abandonarea sau înstrăinarea exploatației.

S-a arătat că singura condiție care nu a fost îndeplinită a fost cea care privește obligativitatea cursului de formare profesională, însă această condiție nu a fost îndeplinită întrucât Agenția nu a organizat în acea perioadă cursul.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, în principal, iar în subsidiar, ca nefondat, cu menținerea ca legală a hotărârii atacate.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte reține că reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu cererea de anulare a deciziei de soluționare a contestației formulate împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/19.03.2015 emis de autoritatea pârâtă.

Instanța de primă jurisdicție a respins cererea reclamantului, reținând în esență că nu a respectat condițiile prevăzute în contractul de finanțare, respectiv nu a depus cererea privind acordarea tranșei a doua de plată în termenul prevăzut în contract, în condițiile în care termenul maxim de depunere a cererii de plată pentru tranșa doi era de 30 de luni de la data semnării contractului, în timp ce termenul limită pentru urmarea unui curs de formare profesională era de 36 de luni, neputându-se susține că depunerea cererii de plată pentru cea de-a doua tranșă era condiționată de prezentarea dovezii absolvirii cursului de către beneficiar.

Instanța de control judiciar reține că motivele de recurs formulate de recurent nu vizează considerentele pentru care instanța de fond a respins cererea, mai mult este invocat un motiv care nu a făcut obiectul dezbaterilor instanței de fond, nefiind invocat prin cererea de chemare în judecată.

Astfel, recurentul invocă nerespectarea principiului proporționalității, în condițiile în care această apărare nu a fost invocată la instanța de fond, motiv pentru care invocarea direct în recurs a acestei apărări nu poate fi admisă de Înalta Curte.

De asemenea, Înalta Curte reține că toate argumentele prezentate de recurent sunt străine de motivele pentru care instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată.

Singura referire la neîndeplinirea obligațiilor contractuale este făcută prin indicarea culpei autorității pârâte că nu a organizat cursurile de pregătire profesională indicate, în condițiile în care obligația neîndeplinită, conform contractului de finanțare încheiat, era de a formula cerere de plată a tranșei a doua în termen de maxim 30 de luni de la data semnării contractului de finanțare.

Or, așa cum a reținut autoritatea pârâtă prin actul administrativ atacat, cât și instanța de fond, motivul pentru care a fost reținută neregula în legătură cu derularea contractului de finanțare încheiat între Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și beneficiarul A. PFA a fost faptul că beneficiarul nu a depus a doua cerere de plată în termen de maxim 30 de luni de la data semnării contractului de finanțare.

Astfel, formularea unei cereri de plată a tranșei a doua nu era legată de derularea unor cursuri de formare profesională, iar Înalta Curte nu poate primi apărarea formulată de recurent, care consideră că responsabilitatea neîndeplinirii obligației ce îi incumbă aparține intimatei-pârâte, care nu și-a îndeplinit obligația de organizare a acestor cursuri.

Având în vedere că nu sunt incidente în cauză motive de casare a sentinței atacate, Înalta Curte va menține ca legală hotărârea instanței de fond.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. PFA împotriva Sentinței civile nr. 60/CA/2016 din 8 aprilie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 martie 2019.

GGC - NN