ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2010/2008

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta SC U.E.P. SRL București a chemat în judecată pe pârâta SC U.L.P.

SRL Vatra Dornei, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună

rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare intervenit între părți și

obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 276.123,86 lei reprezentând

contravaloare lambriu, transport, materiale, manoperă și 100.000 lei

reprezentând pierderea suferită de reclamantă datorită întârzierii datei

deschiderii hotelului precum și pentru perioada de timp necesară înlocuirii

lambriului necorespunzător calitativ.

Cauza a fost soluționată de către Tribunalul

Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, care prin

sentința nr. 4636 din 28 decembrie 2006, a admis, în parte acțiunea formulată

de reclamantă și a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 6.603 ron

reprezentând 10% din contravaloarea lambriului furnizat de pârâtă ; a respins,

ca neîntemeiate, celelalte capete de cerere; a obligat pârâta să plătească

reclamantei suma de 660 ron reprezentând cheltuieli de judecată.

În esență, în considerentele sentinței s-a

reținut că pretențiile reclamantei privind suma de 660.271.500 lei vechi sunt

întemeiate, având în vedere concluziile raportului de expertiză care a stabilit

că procentul de lambriuri care nu corespunde normelor de calitate, este mai mic

de 10%. În ceea ce privește celelalte pretenții solicitate de către reclamantă,

instanța a constatat că nu s-a făcut dovada prin probatoriul administrat în

cauză, a efectuării unor asemenea plăți sau a faptului că s-a creat un

prejudiciu. Capătul de cerere referitor la rezoluțiunea contractului a fost

respins, în raport de realizarea obligațiilor contractuale și plata prețului.

De asemenea, instanța a respins ca neîntemeiată excepția prescripției

extinctive a dreptului la acțiune, invocată de către pârâtă.

Împotriva sentinței fondului au declarat apel

reclamanta și pârâta.

Analizând motivele formulate de cele două

apelante, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, prin Decizia nr. 137 din 17 decembrie 2007 a respins ca nefondate

ambele apeluri.

Pentru a respinge apelurile, Curtea a reținut

că probatoriul administrat în cauză a fost corect interpretat de prima

instanță, constatând că prejudiciul cert cauzat reclamantei, constă în contravaloarea

procentului de 10% din ultimul transport, ce nu corespunde standardelor

calitative impuse, pentru celelalte pretenții constatând în mod corect că

reclamanta nu a produs probe convingătoare în dovedirea lor. Față de criticile

din apel privind raportul de expertiză extrajudiciară, instanța a apreciat că

această probă a fost în mod corect înlăturată în condițiile în care nu se

coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. Cu privire la raportul de

expertiză tehnică, părțile nu au formulat critici în legătură cu acesta. De

asemenea, instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit fără echivoc

culpa pârâtei în îndeplinirea obligațiilor.

Împotriva deciziei pronunțată de Curtea de

Apel au declarat recurs reclamanta SC U.E.P. SRL București și pârâta SC U.L.P.

SRL Vatra Dornei.

invocat motivele prevăzute de 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru a susține că deși

prin concluziile raportului de expertiză extrajudiciară s-a stabilit că

lambriul livrat era necorespunzător din punct de vedere calitativ, prezentând

deficiențe sub multe aspecte, ambele instanțe nu au analizat îndeajuns probele

administrate cu privire la petitele cererii de chemare în judecată. De

asemenea, a susținut că societatea reclamantă a făcut dovada prejudiciului

suferit de pe urma achiziționării materialului lemnos de către pârâtă, motiv

pentru care apreciază ca partea în culpă trebuie să răspundă pentru prejudiciul

cauzat, respectiv prejudiciul efectiv cât și foloasele nerealizate.

În continuare, susține aplicabilitatea

dispozițiilor art. 1073 C. civ. pentru pretențiile reprezentând echivalentul

prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării

necorespunzătoare a obligațiilor de către debitor.

În consecință, a solicitat admiterea

recursului, modificarea în totalitate a deciziei pronunțată de instanța de apel

și admiterea în totalitate a cererii de chemare în judecată.

către pârâta SC U.L.P. SRL Vatra Dornei, fără a indica motivele de

nelegalitate, așa cum impun dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Prin criticile sale, recurenta a susținut că

instanța de apel, în mod greșit a dispus obligarea societății la plata sumei de

6.603 lei, întrucât din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat că

societatea reclamantă a montat lambriul cu personal necalificat, ceea ce ar

putea conduce la imperfecțiunile reclamate. De asemenea, tot din concluziile

raportului de expertiză a rezultat că între părți nu a existat un contract

ferm, care să prevadă condițiile de livrare. În consecință, apreciază că

societatea pârâtă nu se face vinovată de culpă în îndeplinirea obligațiilor,

solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurată, în sensul

admiterii apelului propriu și respingerii acțiunii reclamantei.

Prin întâmpinarea formulată în raport de

cererea de recurs, reclamanta a solicitat respingerea recursului pârâtei ca

nefondat, susținând că a făcut pe deplin dovada prejudiciului suferit de pe urma

achiziționării materialului lemnos de la pârâtă, partea în culpă trebuind să

răspundă pentru prejudiciul suferit. În raport de expertiza tehnică

extrajudiciară, apreciază incidența dispozițiilor art. 1352 C. civ.

Înalta Curte, având în vedere recursul

reclamantei și excepția netimbrării recursului pârâtei, reține:

Recursul reclamantei SC U.E.P. SRL București.

Prima chestiune ce se impune a fi precizată

este cea vizând dispozițiile imperative prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,

care impun încadrarea motivelor de recurs în motivele de nelegalitate

reglementate de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

În esență, deși recurenta a invocat

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în realitate a dezvoltat critici de

netemeinicie, privind interpretarea probelor, atribut de competența exclusivă a

instanței de fond și apel, care nu pot face obiectul cenzurii instanței de

recurs.

Referitor la incidența dispozițiilor art. 1352

C. civ., care instituie răspunderea vânzătorului pentru viciile ascunse ale

lucrului vândut, stabilite de către raportul de expertiză tehnică

extrajudiciară, Înalta Curte reține că ambele instanțe au înlăturat concluziile

acestui raport de expertiză, nefiind o probă dispusă și încuviințată de către

instanță. Conform art. 201 C. proc. civ., expertiza se ordonă și se

administrează în cursul procesului, instanța fiind obligată ca, în cazul în

care a admis acest mijloc de dovadă, să stabilească clar obiectivele,

respective împrejurările de fapt asupra cărora i se cere expertului să-și

exprime părerea sau să le constate ca specialist.

În raport de aceste considerente, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca

nefondat.

Recursul pârâtei SC U.L.P. SRL Vatra Dornei.

Având în vedere recursul declarat, raportat

la soluția instanței, Înalta Curte, în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997,

a stabilit în sarcina recurentei obligația de a achita o taxă judiciară de

timbru, în sumă de 239,72 lei și respectiv timbru judiciar de 5 lei, potrivit art.

1 din O.G. nr. 32/2005.

Astfel fiind, Înalta Curte a pus în vedere

recurentei, să timbreze recursul, conform dispozițiilor art. 36 din Normele metodologice

de aplicare a Legii nr. 146/1997.

Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 și art. 35

alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a taxelor judiciare de timbru

raportat la dispozițiile art. 302 indice pct. 2 C. proc. civ. a fost statuat

principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele

judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute de acest act

normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele

juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul

stabilit de către instanță.

Având în vedere că recurenta nu și-a

îndeplinit obligația legală de timbrare a cererii, așa cum prevăd dispozițiile art.

11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru și ale art.

9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, potrivit mențiunii din citația

emisă pentru termenul de judecată din data de 6 iunie 2008, când procedura de

citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să facă aplicarea

sancțiunii prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv art.

35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din

O.G. nr. 32/1995 și să dispună anularea recursului pârâtei ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanta SC U.E.P. SRL București și pârâta SC U.L.P. SRL Vatra Dornei

împotriva Deciziei nr. 137 din 17 decembrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal.

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de

pârâta SC U.L.P. SRL Vatra Dornei împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie

2008.