ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1645/2019

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 287A din data de 9 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva Sentinței civile nr. 814 din 29 mai 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat cerere de recurs, transmisă prin fax și înregistrată la 3 mai 2018.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-reclamant A. a arătat că "decizia apelată a fost dată nelegal, cu aplicarea greșită a legii, netemeinică și nu a ținut seama de autoritatea de lucru judecat".

În continuare, în cuprinsul cererii de recurs, recurentul-reclamant a arătat că instanța nu a răspuns la "cererile apelate" și nu a luat în considerare documentele și probele depuse la dosar în dovedirea faptului că apartamentul în litigiu a fost ilegal dobândit și vândut, apreciind că instanța de apel și-a însușit rolul de avocat al pârâților, "ignorând părțile ce-i avantajează pe reclamant". A precizat că a depus la dosar note scrise pe care instanța de apel nu le-a luat în considerare.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 17 mai 2018 și repartizat spre soluționare completului de filtru CF x.

Urmare a Hotărârii nr. 119/26.09.2018 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a aprobat desființarea completului nr. 2 începând cu data de 14 decembrie 2018 și repartizarea în sistem ciclic a dosarelor rămase pe rolul acestui complet, dosarul a fost repartizat completului de judecată CF x.

În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 6 mai 2019, dispunându-se comunicarea acestuia către părțile din cauză.

Raportul a fost comunicat părților la 13 - 16 mai 2019.

La 23 mai 2019 intimații-pârâți Consiliul Local al Sectorului 1 București și Primăria Sectorului 1 București au depus punct de vedere la raport, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil, apreciind că recursul nu este motivat.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac, în complet de filtru, fără citarea părților.

Examinând recursul în raport de excepția de nulitate, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele:

Cererea de recurs, astfel cum a fost formulată de reclamantul A., nu conține precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunui motiv de nelegalitate de natură să învestească instanța de recurs cu soluționarea căii de atac.

Recurentul nu a prezentat critici împotriva deciziei atacate, limitându-se a menționa doar că instanța nu a răspuns la "cererile apelate" și nu a luat în considerare documentele și probele depuse la dosar în dovedirea faptului că apartamentul în litigiu a fost ilegal dobândit și vândut.

Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.

Totodată, conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Criticile părții vizează modalitatea de interpretare și valorificare a probelor și a înscrisurilor existente la dosar de către instanța de apel - critici de netemeinicie ce nu pot face obiectul analizei în fața instanței de recurs.

În cuprinsul memoriului de recurs, reclamantul menționează formal faptul că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fără a arăta în concret care sunt textele de lege - normele de drept material greșit aplicate de către instanța de apel.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, cu indicarea textului de lege încălcat.

În acest sens, cererea de recurs trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii.

În consecință, reținând că aspectele evidențiate în cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă critici de nelegalitate a hotărârii recurate, care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate de către instanță din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 287A din 9 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 octombrie 2019.

GGC - CL