ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 486/2020

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 20.06.2018, reclamanții A. și B. au solicitat instanței, în contradictoriu cu C., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L. și S.C. F. S.R.L. obligarea pârâților la plata sumei de 500.000 euro, cu titlu de daune morale.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că pârâții S.C. D. S.R.L. și S.C. E. S.R.L sunt părți ale grupului F., cum reiese de pe site-ul de prezentare al acestora. Pe fondul cauzei, au învederat că reclamanta B. a decis ca sarcina să îi fie urmărită de un medic ce își desfășura activitatea în cadrul pârâtei S.C. D. S.R.L., însă după naștere, care s-a produs la o altă unitate spitalicească, aceasta a fost informată cu privire la riscul crescut al noului născut de a prezenta sindromul Down. În final, diagnosticul stabilit a fost unul mult mai complex. În atare situație, impută pârâtului C. neidentificarea malformațiilor congenitale ale cordului fătului, deși acest lucru era posibil, iar pârâtei S.C. E. S.R.L. prezentarea unui rezultat eronat al investigațiilor.

În drept, reclamanții au invocat prevederile art. 1349 și urm. C. civ., Legea nr. 95/2006.

Prin Sentința civilă nr. 1080 din 17 mai 2019, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis excepția lipsei calității procesual pasive și a respins cererea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții S.C. E. S.R.L. și S.C. F. S.R.L., ca fiind formulată împotriva unor părți lipsite de calitate procesuală, a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea cauzei privind pe reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții C. și S.C. D. S.R.L., spre competentă soluționare Tribunalului Argeș.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat instanței să fie obligați pârâții la recunoașterea dreptului la daune morale pentru repararea prejudiciului încercat, urmare a faptei ilicite săvârșite de pârâți.

În temeiul dispozițiilor art. 112 alin. (2) C. proc. civ., față de împrejurarea că niciunul dintre pârâți nu are sediul în Pitești, locul săvârșirii pretinsului fapt ilicit, că actul medical acuzat în cauză este săvârșit în cadrul pârâtei S.C. D. S.R.L., cu sediul în Pitești, iar cu privire la pârâta S.C. F. S.R.L., reclamanții nu au imputat o culpă medicală ori de altă natură, fiind chemată în judecată exclusiv prin prisma postărilor on-line, deși, din înscrisurile existente la dosarul cauzei, reiese că pârâta S.C. F. S.R.L. nu are vreo legătură de asociere sau reprezentare a celorlalte două pârâte, constată că S.C. F. S.R.L. este pârâtă fictivă.

Instanța a mai reținut lipsa calității procesual pasive și a pârâtei S.C. E. S.R.L., față de faptul că reclamanții nu au fost în măsură să identifice natura faptei, acțiune sau omisiune, imputată pârâtei S.C. E. S.R.L., aflată în contrarietate cu o normă de conduită care să antreneze crearea unui raport juridic în plan procesual civil.

Prin urmare, reținând că pârâții S.C. E. S.R.L. și F. S.R.L. nu au calitate procesual pasivă, iar ceilalți doi pârâți, S.C. D. S.R.L. și C. au sediul, respectiv, domiciliul în Pitești, în raport de prevederile art. 107 C. proc. civ., dar și de art. 113 alin. (1) pct. 9, C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Argeș.

Astfel învestit, Tribunalul Argeș, prin Sentința civilă nr. 417 din 13 noiembrie 2019, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, a suspendat orice act de procedură și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Argeș a reținut următoarele:

Având în vedere că, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, reiese că domiciliul pârâtului C., la data sesizării instanței, era în București, că reclamanții au formulat cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu toți cei patru pârâți și că intenția reclamanților este de obligare a pârâților, în solidar, susținându-se faptul că pârâta D. S.R.L. face parte dintr-un grup al S.C. E., respectiv al S.C. F. și este răspunzătoare pentru prejudiciu, în baza art. 107 C. proc. civ., competența teritorială de soluționare a cauzei aparține instanței din București.

Pe de altă parte, excepția de necompetență teritorială putea fi invocată doar de către pârâți, în termenul defipt de lege, iar nu și de către instanță, din oficiu. Or, în speță, niciuna dintre părți nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței, pentru ca aceasta să statueze cu privire la această chestiune, excepția necompetenței invocată de pârâta S.C. E. S.R.L., prin întâmpinare, privind necompetența materială a instanței, din perspectiva dispozițiilor legii speciale.

Ratione materia, instanța din București este competentă și prin prisma locului unde s-au produs efectele faptei pretins ilicite, potrivit art. 113 pct. 9 C. proc. civ., având în vedere faptul că nașterea copilului s-a produs la un spital din București.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentului regulator de competență îl reprezintă conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul București și Tribunalul Argeș cu privire la instanța competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții S.C. D. S.R.L., C., S.C. E. S.R.L. și S.C. F. S.R.L., având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.

Conform dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 310/2018, în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată, "Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

De asemenea, conform prevederilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., anterior modificării prin Legea nr. 310/2018, "La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu."

Dispozițiile art. 130 din C. proc. civ. răspund concepției actuale a legiuitorului în privința duratei procesului, permițând estimarea duratei cercetării procesului și respectarea unui termen optim și previzibil al judecății. Astfel, legiuitorul nu mai permite invocarea excepției de necompetență materială și teritorială până la începerea dezbaterilor asupra fondului, limitând drastic acest moment procesual, fără posibilitatea derogării. Se urmărește, astfel, ca discutarea competenței instanței să nu fie amânată după discutarea altor excepții, după încuviințarea sau administrarea de probatorii, dat fiind faptul că aceste acte de procedură mai pot fi îndeplinite chiar după terminarea cercetării procesului și până la dezbaterea în fond a procesului.

Pe de altă parte, din formularea imperativă a art. 131 din C. proc. civ., rezultă că verificarea din oficiu a competenței este primul act de procedură pe care instanța trebuie să îl îndeplinească. Dacă la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, se invocă mai multe excepții concomitent, necompetența se discută cu prioritate. Această constatare este valabilă mai ales atunci când, în cauză, a fost invocată excepția necompetenței teritoriale, cum este cazul în speță.

Normele legale care reglementează competența teritorială în materia răspunderii civile delictuale sunt cele ale art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., care stabilesc o competență alternativă de ordine privată, între instanța competentă potrivit art. 107 - 112 din C. proc. civ., și instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile care izvorăsc dintr-o asemenea faptă, alegerea între instanțele deopotrivă competente aparținând reclamantului, în raport de prevederile art. 116 din C. proc. civ.

Astfel, analizând conținutul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că Tribunalul București a fost învestit cu soluționarea unei cereri de chemare în judecată, având ca obiect acțiune în răspundere civilă delictuală.

De asemenea, din lucrările dosarului Tribunalului București nr. x/2018, reiese că pârâta S.C. E. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității și excepția lipsei calității procesual pasive, pârâtul C. a invocat, prin întâmpinare, excepția insuficientei timbrări și excepția lipsei calității procesual pasive, iar pârâtele S.C. D. S.R.L. și F. S.R.L. prin întâmpinare, au invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului București și excepția lipsei calității procesual pasive.

Din conținutul încheierii de la primul termenul de judecată, din 15 martie 2019, la care procedura de citare a fost legal îndeplinită, reiese că Tribunalul București nu a pus în discuția părților excepția necompetenței sale teritoriale și materiale, așa cum impuneau normele procesual civile, ci, constatând că întâmpinările formulate în cauză nu au fost transmise și celorlalte părți, a dispus comunicarea acestora.

Împrejurarea că excepția necompetenței materiale și teritoriale a fost invocată de către Tribunalul București, la termenul de judecată ce a urmat, din 17 mai 2019, concomitent cu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor S.C. E. S.R.L. și S.C. F. S.R.L., nu poate fi apreciată ca fiind în acord cu prevederile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., de vreme ce momentul procesual al primului termen de judecată, în sensul art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., până la care instanța era obligată să pună în discuție excepția necompetenței materiale și teritoriale, a fost depășit.

În raport de prevederile legale redate, se impunea ca Tribunalul București, la primul termen de judecată, din 15 martie 2019, cu procedura de citare legal îndeplinită, să se pronunțe, prioritar, asupra excepțiilor privind competența materială și teritorială în soluționarea pricinii, invocate prin întâmpinări, și numai în măsura în care constata că este competentă să judece cauza, se putea pronunța și cu privire la celelalte excepții.

Or, Tribunalul București, în dezacord cu rigorile impuse de dispozițiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., s-a pronunțat, mai întâi, asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, constatând că pârâții S.C. F. S.R.L. și S.C E. S.R.L. nu pot sta în judecată în calitate de pârâte și, ulterior, asupra excepției necompetenței sale teritoriale, reținând că nu este competentă teritorial să judece.

Procedând astfel, și depășind momentul primului termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, instanța nu se mai putea dezînvesti cu privire la soluționarea pricinii și nu mai putea constata că nu este competentă teritorial să judece, chiar și în contextul prevederilor art. 112 alin. (2) din C. proc. civ., reținute de aceasta ca fiind incidente cauzei.

Or, depășind momentul procesual în care era îndrituită să supună dezbaterii părților chestiunea privind excepția necompetenței sale teritoriale și materiale, invocată prin întâmpinări, instanța nu mai poate reține ulterior, că nu este competentă teritorial să judece pricina.

Ca atare, constatând că, în mod nelegal, Tribunalul București s-a dezînvestit, va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții S.C. D. S.R.L., C., S.C. E. S.R.L. și S.C. F. S.R.L., având ca obiect "acțiune în răspundere delictuală", în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții S.C. D. S.R.L., C., S.C. E. S.R.L. și S.C. F. S.R.L., având ca obiect "acțiune în răspundere delictuală", în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 februarie 2020.

GGC - CL