ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1691/2019

HOTĂRÂRE

08.10.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1691/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Beiuș la data de 22 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, petentul A. a solicitat instanței anularea procesului-verbal de contravenție nr. x din 24 octombrie 2018, întocmit de ... S.A., iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

Prin Sentința nr. 215 din 4 martie 2019, Judecătoria Beiuș a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Fetești.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin procesul-verbal de constatare a contravenției petentul A. a fost sancționat întrucât la data de 5 august 2017 pe x, pe raza localității Fetești, județul Ialomița, vehiculul său cu nr. de înmatriculare x a fost surprins că a utilizat podurile peste Dunăre fără a deține peaj valabil.

În considerarea localității în care s-a săvârșit fapta, în temeiul art. 32 din O.G. nr. 2/2001, în cadrul ședinței publice din data de 4 martie 2019 instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale și a reținut cauza în pronunțare sub acest aspect.

Instanța a avut în vedere cu privire la excepția de necompetență prevederile art. 129 din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Necompetența este de ordine publică sau privată.

(2) Necompetența este de ordine publică:

în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești;

în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad;

în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

(3) În toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată".

S-a arătat că în condițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, iar dispozițiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ. obligă judecătorul ca, la primul termen de judecata la care părțile sunt legal citate în fata primei instanțe, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Procedând în aceasta manieră, la termenul de judecată din data de 4 martie 2019, instanța a constatat că nu ar fi competentă teritorial pentru soluționarea cererii deduse judecății, întrucât, din actele existente la dosar, rezultă că presupusa faptă contravențională a avut loc în localitatea Fetești, care se află în circumscripția de jurisdicție a Judecătoriei Fetești, după cum reiese din prevederile H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 132 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 32 din O.G. nr. 2/2001 instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale în favoarea Judecătoriei Fetești.

Prin Sentința nr. 884 din 5 iulie 2019, Judecătoria Fetești a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Beiuș. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere prevederile art. 10

din O.G. nr. 15/2002, potrivit cărora "... în cazul contravenienților cu domiciliul sau sediul în România, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se introduce la judecătoria pe raza teritorială a căreia contravenientul domiciliază sau își are sediul".

Instanța a reținut că prin "domiciliu" în sens procesual se înțelege locuința pe care o persoană și și-a stabilit-o în fapt, în localitatea unde trăiește, deoarece scopul dispozițiilor legale referitoare la domiciliu este ca părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului, pentru a da eficiență dreptului la apărare.

Față de considerentele expuse, întrucât domiciliul petentului A. este în comuna B., nr. 80, județul Bihor, instanța a arătat că nu poate fi legal învestită cu judecarea prezentei plângeri contravenționale, în raport de prevederile art. 10

din O.G. nr. 15/2002, astfel că a admis excepția invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beiuș.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Beiuș petentul A. a solicitat instanței anularea procesului-verbal de contravenție nr. x/24 octombrie 2018, întocmit de ..., iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

Sancțiunea contravențională a fost aplicată petentului în temeiul dispozițiilor art. 8 alin. (1

) din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, potrivit cărora: "Fapta de a circula fără peaj valabil constituie contravenție și se sancționează cu amendă".

Conform prevederilor art. 10

din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România:

"Prin derogare de la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, în cazul contravenienților cu domiciliul sau sediul în România, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se introduce la judecătoria pe raza teritorială a căreia contravenientul domiciliază sau își are sediul".

Din actele de la dosar rezultă că domiciliul contravenientului A. este în comuna B., nr. 80, județul Bihor.

Întrucât se constată că printr-o dispoziție legală expresă s-a stabilit că aparține judecătoriei în a cărei rază teritorială contravenientul domiciliază sau își are sediul competența de soluționare a plângerii contravenționale, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beiuș, ca instanță în a cărei rază teritorială se află domiciliul contravenientului.