ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6240/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 17.03.2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a solicitat: anularea Deciziei 4438/22.02.2017;Obligarea paratului FGA la emiterea unei noi decizii pentru următoarele sume:a.60.857,65LEI - despăgubire dauna x;b. Dobânda legala aferenta debitului principal de la 21.04.2015 (data formulării cererii de chemare în judecata ce a făcut obiectul Dosarului x/2015 - Judecătoria Constanta) și pana la data lichidării efective a debitului;c.7.300,00 RON - cheltuieli de judecata avansate in Dosarul x/2015;

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 2808 din 4 iulie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs:

Împotriva Sentinței nr. 2808 din 4 iulie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului, reclamantul a susținut în esență că deși a solicitat în fața primei instanțe administrarea probei cu expertiză tehnică auto pentru stabilirea despăgubiri ce i se cuvine pentru auto cu nr. x, totuși Curtea de Apel București nu a înțeles să dispună administrarea probei cu expertiză tehnică și a procedat la soluționarea cauzei exclusiv pe baza susținerilor pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților și a înscrisurilor existente la dosar.

În opinia recurentului, despăgubirea trebuia stabilită conform condițiilor de asigurare valabile la data daunei, potrivit art. 5.1 din condițiile de asigurare.

Recurentul a apreciat ca fiind necesară administrarea probei cu expertiza tehnică judiciară astfel încât expertul să stabilească valoarea despăgubirii.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului și cu reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În raport de criticile de nelegalitate invocate de recurent, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte le va examina, cu prioritate, pe acelea care privesc nereguli procedurale, de natură a atrage casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Înalta Curte reține că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat anularea Deciziei 4438/22.02.2017 și obligarea pârâtului FGA la emiterea unei noi decizii pentru următoarele sume:60.857,65LEI reprezentând despăgubire dauna x și dobânda legala aferenta debitului principal de la 21.04.2015, solicitând administrarea probei cu expertiza tehnică auto.

Instanța de control judiciar constată că respingerea acțiunii reclamantului s-a realizat de către instanța de fond într-o modalitate criticabilă, care a lăsat nelămurite aspecte esențiale ale cauzei.

Astfel, Curtea de Apel București și-a întemeiat, în mare parte, considerentele hotărârii pe baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, concluzionând succint că despăgubirile reprezintă valoarea autovehiculului la momentul producerii evenimentului asigurat, din care se scade valoarea epavei, omițând a se pronunța asupra probei cu expertiza tehnică auto, astfel cum a fost solicitată de reclamant prin cererea de chemare în judecată.

Instanța de fond avea obligația, conform art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege.

Or, instanța de fond a soluționat cauza fără a pune în discuție necesitatea administrării probei cu expertiză tehnică auto, deși reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecare administrarea acestei probe, pe care instanța de control judiciar o apreciază a fi necesară pentru lămurirea tuturor aspectelor deduse judecății.

Astfel, se observă că, în fapt, intimatul pârât a făcut aplicarea prevederilor art. 5.6 din condițiile aplicabile poliței de asigurare, însă nu există în dosar nicio dovadă din care să rezulte modalitatea în care s-a ajuns la calculul mediu al valorii autoturismului la momentul riscului asigurat. Din această perspectivă, sunt justificate îndoielile exprimate de recurent, relative la valoarea autoturismului de 16.770 euro la momentul încheierii poliței de asigurare și cea de 9.575 euro la data accidentului (eveniment produs la mai puțin de un an).

Cum intimatul pârât nu a dovedit modalitatea de calcul a valorii folosite în formula de calcul prevăzută de art. 5.6, se impune casarea hotărârii din perspectiva prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că se impune casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar cu ocazia rejudecării, în raport de dispozițiile art. 501 alin. (3) din C. proc. civ., instanța de fond urmează să dispună administrarea probei cu expertiză tehnică auto judiciară, în vederea identificării daunei suferite ca urmare a producerii evenimentului rutier din data de 23.10.2014.

Pentru aceste considerente, constatându-se incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, dispunându-se casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 2808 din 4 iulie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 decembrie 2019.

GGC - OB