ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6174/2019

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, inițial, la data de 15.11.2016, pe rolul Tribunalului Argeș, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne-Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, anularea Deciziei de imputare nr. 438334/03.05.2016, a Hotărârii nr. 111/07.09.2016 precum și a Hotărârii nr. 439294/04.08.2016, cu consecința exonerării de la plata sumei de 16.290,47 RON. În subsidiar, a solicitat anularea Deciziei de imputare nr. 438334/03.05.2016, cu trimiterea cauzei spre reluarea cercetării administrative.

Prin Sentința civilă nr. 387 din 20 martie 2017, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal.

1.2. Soluția primei instanțe

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești la data de 05.05.2017.

Prin Sentința nr. 143 din 7 iulie 2017, instanța a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, pe fond, admiterea contestației, astfel cum a fost formulată.

În cuprinsul recursului, recurentul-reclamant a prezentat situația de fapt și a reiterat susținerile din acțiune.

Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne-Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, apreciind că recurentul doar a reiterat aspectele avute în vedere de prima instanță. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.1. Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 din C. proc. civ., excepția nulității recursului în condițiile art. 499 din C. proc. civ.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Recurentul-reclamant A. a invocat formal motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., rezumându-se la a reitera ad litteram susținerile formulate în cuprinsul acțiunii, fără a aduce nicio critică de nelegalitate sentinței atacate, referitor la nemotivarea acesteia sau la normele de drept care ar fi fost încălcate sau aplicate greșit de prima instanță.

4.2. Astfel, verificând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte apreciază că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., care impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluția adoptată, motivare care să nu fie contradictorie sau străină de natura pricinii.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ.

Textul legal se interpretează în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

4.3. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate, alegațiile din cererea de recurs vizând elemente de fapt ale cauzei, nefiind altceva decât reproducerea cererii de chemare în judecată. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

4.4. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de A. împotriva Sentinței nr. 143 din 7 iulie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 decembrie 2019.

GGC - OB