ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1058/2017

HOTĂRÂRE

08.06.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1058/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Sărat, la data de 6 octombrie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul B., solicitând instanței ca, în baza hotărârii ce o va pronunța, să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 4.410 RON cu titlul pretenții, reprezentând contravaloarea a 245 baloți lucernă x 18 RON/balotul.

Prin sentința civilă nr. 133/2017, pronunțată la data de 31 ianuarie 2017, în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Râmnicu Sărat a admis excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Rm. Sărat și a declinat competenta de soluționare a cauzei având ca obiect pretenții formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Focșani.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte:

Potrivit prevederilor art. 131 C. proc. civ. necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului, iar prin art. 130 C. proc. civ. se statuează că necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Potrivit prevederilor art. 248 C. proc. civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Analizând excepția invocată, instanța a reținut, că pârâtul are domiciliul pe raza comunei Sihlea, sat Sihlea, jud. Vrancea, zonă care intră în raza de competență a Judecătoriei Focșani conform H.G. nr. 387/1995 rep.

Având în vedere această situație de fapt, instanța a apreciat excepția întemeiată, pe care a admis-o, iar în baza art. 130 C. proc. civ., combinat cu art. 132 alin. (2) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B.,în favoarea Judecătoriei Focșani, căreia i s-a înaintat dosarul.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani la data de 24 februarie 2017, sub nr. x/2016.

Judecătoria Focșani, prin sentința civilă nr. 2447, pronunțată la data de 29 martie 2017, în dosarul nr. x/2016, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Focșani și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze, având ca obiect acțiune în pretenții formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat (fără cale de atac); a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului; a suspendat din oficiu judecata cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele motive:

Dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc imperativ faptul că "Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

În cazul de față, a reținut instanța, necompetența teritorială invocată la primul termen de judecată din 31.01.2017 din oficiu de către instanța Judecătoria Râmnicu Sărat este una de ordine privată.

Deși nu se precizează explicit cazurile in care necompetenta este de ordine privată, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. arătând că aceasta intervine in toate celelalte cazuri, altele decât cele menționate la alin. (2) (cazurile exprese de necompetenta de ordine publică), rezultă cu certitudine că este vorba despre necompetenta de ordine privată în cazurile de încălcare: a competentei materiale, când procesul este de competența unei instanțe de același grad (când aparține unei secții specializate sau unui complet specializat); a competentei teritoriale de drept comun; a competentei teritoriale alternative.

În speță, fiind o vorba despre o competență teritorială alternativă (potrivit art. 107 și art. 113, alin. (1), pct. 9 C. proc. civ., respectiv, de ordine privată), caz în care alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente aparține reclamantului (art. 116 C. proc. civ.), care a și ales instanța competentă teritorial ca fiind Judecătoria Râmnicu Sărat, a considerat instanța, rezultă că excepția necompetenței teritoriale nu putea fi invocată de instanță din oficiu.

În consecință, instanța a reținut că, atâta timp cât excepția necompetenței teritoriale a fost invocată și admisă cu nerespectarea dispozițiilor imperative prevăzute de art. 107, 113 și art. 129-131 C. proc. civ., rezultă că și competența teritorială (a Judecătoriei Focșani) stabilită prin admiterea acestei excepții este făcută tot cu nerespectarea dispozițiilor legale imperative amintite anterior.

Analizând actele și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 Noul C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe- Judecătoria Râmnicu Sărat și Judecătoria Focșani- s-au declarat, deopotrivă, necompetente teritorial, prin hotărâri fără nicio cale de atac, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Trecând de această verificare preliminară, Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) Noul C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit art. 107 alin. (1) Noul C. proc. civ., care consacră regula generală de drept comun în materia competenței teritoriale, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Prin art. 113 Noul C. proc. civ. este stabilită o competență teritorială alternativă, în alin. (1) pct. 9 stipulându-se că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112 Noul C. proc. civ., mai este competentă instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Conform prevederilor cuprinse la art. 116 Noul C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Art. 129 Noul C. proc. civ. reglementează excepțiile de necompetență, pe care le califică ca fiind de ordine publică sau privată, iar, la alin. (2) pct. 3, stipulează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

Dispozițiile art. 130 alin. (3) din același act normativ prevăd că "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Așadar, potrivit acestui text, instanța judecătorească nu este îndreptățită să își decline din oficiu competența, ci numai dacă o atare excepție de necompetență teritorială a fost invocată de către părți, sau, dacă o atare excepție nu a fost invocată de părți, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Or, în speță, referitor la excepția necompetenței teritoriale, Înalta Curte constată că aceasta a fost invocată, pentru prima oară, din oficiu, chiar de către Judecătoria Râmnicu Sărat, și fără a fi invocată de către părți, deci, a fost invocată in limine litis, cu nerespectarea normei imperative prevăzute de textul art. 130 alin. (3) Noul C. proc. civ.

Față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv, prejudiciu izvorât dintr-o faptă ilicită, întemeiată în drept pe prevederile art. 1.357 alin. (1) C. civ. ("Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare"), sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 Noul C. proc. civ., dispoziții derogatorii de la norma generală stipulată în art. 107 din acest act normativ.

În speță nu a fost instituită o normă de competență teritorială exclusivă, ci, în termenii indicați de textul legal mai sus- arătat, o normă de competență alternativă, fiind vorba de o acțiune privitoare la răspundere civilă delictuală.

Prin urmare, reclamantul a putut opta între mai multe instanțe deopotrivă competente - instanța de la domiciliul pârâtului sau instanța de la domiciliul său (în com. Puiești, sat Puieștii de Jos, jud. Buzău), alegând, conform art. 116 C. proc. civ., să introducă acțiunea la Judecătoria Râmnicu Sărat.

Pe de altă parte, în cauză, pârâtul B. nu a formulat întâmpinare, ceea ce înseamnă că, la primul termen de judecată cu părțile legal citate, Judecătoria Râmnicu Sărat avea dobândită, în raport de dispozițiile art. 130 alin. (3) Noul C. proc. civ., competența sub aspect teritorial, prin alegerea de competență efectuată de reclamant în condițiile art. 116 Noul C. proc. civ.

Așadar, la primul termen de judecată cu părțile legal citate, eventuala necompetență teritorială de ordine privată era acoperită prin neinvocarea excepției de către partea interesată în termenul de decădere expres prevăzut de art. 130 alin. (3) Noul C. proc. civ. Judecătoria Râmnicu Sărat a rămas competentă să judece litigiul, doar partea interesată putând invoca excepția de necompetență teritorială în situația de față.

Față de acestea, excepția de necompetență teritorială fiind una de ordine privată, și cum o atare excepție nu a fost invocată de către părți, ci chiar de instanță, din oficiu, și aceasta, cu nerespectarea art. 130 alin. (3) Noul C. proc. civ. (fără a fi invocată de către pârât prin întâmpinare), Judecătoria Râmnicu Sărat nu era în termen să analizeze, din oficiu, competența teritorială și să se considere necompetentă.

Așa fiind, Înalta Curte constată că, în speță, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Râmnicu Sărat, instanța competentă teritorial față de dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 Noul C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 116 din același Cod, și, în considerarea prevederilor art. 130 alin. (3) Noul C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Văzând și dispozițiile art. 135 Noul C. proc. civ.,