ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5286/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 24 mai 2016, sub numărul de mai sus, societatea reclamantă SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL CONCURENȚEI ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună următoarele:

- anularea Ordinului Președintelui Consiliului Concurenței nr. 715 din 22 decembrie 2010, cu consecința anulării Deciziei Consiliului Concurenței nr. 71 din 17 decembrie 2015;

- anularea deciziei Consiliului Concurenței nr. 71 din 17 decembrie 2015 ("Decizia") cu consecința exonerării subscrisei de la plata amenzii aplicată de Pârât prin Decizie în cuantum de 18.469 RON;

- în subsidiar, în măsura în care se va aprecia că nu se impune exonerarea subscrisei de la plata integrală a amenzii stabilită prin decizie în cuantum de 23.612 RON, s-a solicitat reducerea amenzii sub nivelul aplicat de Consiliul Concurenței prin Decizie, acesta din urma procedând la o greșită individualizare a amenzii aplicate A.;

Prin Sentința civilă nr. 4055 din data de 14 decembrie 2016 instanța de fond - Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL CONCURENȚEI, ca neîntemeiată, precum și cererea formulată de Consiliul Concurenței, în temeiul art. 57 alin. (5) din Legea nr. 21/1996, ca nefondată.

Împotriva sentinței nr. 4055 din data de 14 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs recurentul-pârât CONSILIUL CONCURENȚEI, încadrând criticile sale în motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Împotriva recursului intimata-reclamantă SC A. SRL a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a solicitat respingerea recursului, cu consecința menținerii soluției pronunțată de Curtea de Apel București.

Împotriva întâmpinării recurentul-pârât a formulat Răspuns la aceasta, în cadrul căruia a combătut susținerile societății intimate.

Procedura de soluționare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea recursului de față la data de 22 octombrie 2019.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496 - 499 din C. proc. civ.

Aspectele de nelegalitate invocate de recurentul-pârât Consiliul Concurenței privesc soluția de respingere a cererii formulate de autoritatea pârâtă în baza art. 57 alin. (5) din Legea concurenței în sensul obligării reclamantei la plata amenzii prevăzute de art. 29 teza I din decizia atacată, în cuantum de 37.119 RON, ca urmare a pierderii de către reclamantă a beneficiului recunoașterii odată cu exercitarea acțiunii în anulare împotriva Deciziei nr. 71 din 17 decembrie 2015.

Greșita interpretare a dispozițiilor art. 57 alin. 5 din Legea nr. 21/1996 vizează nelegala modificare a normei speciale față de situația de fapt în condițiile în care reclamanta SC A. SRL care beneficiase de efectele recunoașterii faptei anticoncurențiale prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. a) și b) din Legea concurenței nr. 21/1996, a pierdut acest beneficiu al recunoașterii odată cu exercitarea acțiunii în anulare împotriva Deciziei nr. 71 din 17 decembrie 2015.

La data de 8 decembrie 2015, prin declarația de recunoaștere înregistrată la Consiliul Concurenței sub nr. x, A., prin reprezentant legal, a recunoscut în mod expres și neechivoc faptele prezentate în raportul privind investigația declanșată prin Ordinul Președintelui Consiliului Concurenței nr. 715 din 22 decembrie 2010.

Ulterior, A. a formulat acțiune împotriva Deciziei nr. 71/2015 solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Deciziei, cu consecința exonerării de la plata amenzii și obligarea subscrisei la plata cheltuielilor de judecată. în subsidiar, reclamanta a solicitat reducerea amenzii aplicate sub nivelul stabilit de autoritatea de concurență.

Recurenta-pârâtă critică ca nelegală soluția de respingere a cererii privind aplicarea dispozițiilor art. 57 alin. (5) din Legea concurentei apreciind că argumentele instanței de fond sunt nelegale.

Primul vizează aprecierea greșită a instanței de fond privind limitele contestării în sensul că reclamanta nu ar fi contestat fapte recunoscute la data de 8 decembrie 2015 ci aspecte ce nu vizează recunoașterea și care privesc individualizarea amenzii aplicate, reduse ca efect al recunoașterii.

Legat de acest aspect se arată că prima instanță a interpretat greșit instituția recunoașterii reglementată de dispozițiile art. 57 alin. (2), (3) și (4) din Legea concurenței și a efectelor formulării acțiunii în justiție de către reclamantă în privința aspectelor care fac obiectul recunoașterii.

În baza art. 57 alin. (5) din Legea concurenței

(5)Exercitarea de către întreprindere a acțiunii în anulare a deciziei Consiliului Concurenței, în privința aspectelor care fac obiectul recunoașterii, atrage pierderea beneficiului prevăzut la alin. (2), referitor la reducerea cuantumului amenzii. La solicitarea Consiliului Concurentei, instanța va soluționa acțiunea în anulare înlăturând beneficiul reducerii acordat pentru recunoaștere și va stabili amenda în consecință.

Al doilea aspect vizează încălcarea de către prima instanță prin respingerea cererii formulate în baza art. 67 alin. (5) din Legea concurenței, a unor principii generale din domeniul concurenței respectiv încălcarea principiului egalității în fața legii, încurajarea abuzului de drept, încălcarea principiului efectului util, încălcarea principiului protecției încrederii legitime.

În cadrul recursului se critică aprecierea instanței de fond în sensul că impunerea condiției prevăzute de art. 67 alin. 5 din Legea concurenței reprezintă o încălcare a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în sensul obstrucționării accesului la justiție.

Se arată că pierderea beneficiului recunoașterii ca urmare a introducerii unei acțiuni în justiție este justificată de un scop legitim care ține de însăși reținerea existenței instituției recunoașterii. Iar scopul legitim urmărit prin pierderea beneficiului nu ar putea fi realizat în absența condiționării care este proporțională și nu poate fi calificată ca o limitare a accesului la instanță.

Se solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței și rejudecând admiterea cererii formulate de Consiliul Concurenței și aplicarea dispozițiilor art. 57 alin. (5) din Legea nr. 21/1996 în sensul obligării reclamantei la plata amenzii în cuantum de 37.119 RON prevăzut la art. 29 teza I din Decizia nr. 71 din 17 decembrie 2015.

La dosar intimata-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind că prima instanță a interpretat corect dispozițiile art. 57 alin. (5) din Legea nr. 21/1996 și a respins cererea Consiliului Concurenței de aplicare a dispozițiilor art. 57 alin. (5) din Legea concurenței nefiind îndeplinite condițiile pierderii beneficiului recunoașterii.

Recurentul-pârât Conciliul Concurenței a formulat răspuns la întâmpinare.

Analizând recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Concurenței în raport de aspectele de nelegalitate invocate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat în cauză în parte sentința atacată fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 57 din Legea concurenței.

Curtea apreciază că în mod nelegal prima instanță a respins cererea autorității pârâte de a se face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 57 alin. (5) din Legea concurenței în sensul obligării reclamantei la plata amenzii prevăzute la art. 29 teza I din Decizia nr. 71 din 17 decembrie 2015 în cuantum de 37.119 RON, ca urmare a pierderii beneficiului recunoașterii odată cu exercitarea acțiunii în anulare împotriva Deciziei nr. 71 din 17 decembrie 2015 a Consiliului Concurenței.

Fapt de necontestat prin Decizia nr. 71 din 17 decembrie 2015 s-a dispus sancționarea mai multor asociați printre care și SC A. SRL pentru încălcarea art. 5 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 21/1996.

La data de 8 decembrie 2015 prin declarația de recunoaștere a înregistrat la Consiliul Concurenței sub nr. x reclamanta a recunoscut în mod expres și neechivoc faptele prezentate în raportul de investigație și a beneficiat de efectele recunoașterii reglementate de dispozițiile art. 57 alin. (2) și (3) din Legea nr. 21/1996 fiindu-i redusă amenda aplicată de 27.119 RON.

Ulterior a formulat acțiune în justiție solicitând anularea Deciziei nr. 71/2015 cu consecința examinării de la plata amenzii reduse.

Art. 57 din Legea concurenței4 prevede următoarele:

"(...)

(2) în cazul contravențiilor prevăzute la art. 55 alin. (1), dacă întreprinderea recunoaște, în mod expres, înainte de audieri, săvârșirea faptei anticoncurențiale și, acolo unde este cazul, propune remedii care duc la înlăturarea cauzelor încălcării, Consiliul Concurenței poate aplica o reducere a amenzii cu un procent cuprins între 10% și 30% din nivelul de bază determinat conform instrucțiunilor adoptate potrivit prevederilor alin. (1). în cazul acordării reducerii pentru recunoașterea faptei, nivelul amenzii va fi diminuat inclusiv când acesta este stabilit la minimul prevăzut de lege, fără ca amenda aplicată să fie mai mică de 0,2% din cifra de afaceri realizată în anul financiar anterior sancționării.

(3)Reducerea cuantumului amenzii în baza alin. (2) este posibilă doar pe baza unei solicitări exprese formulate de întreprinderea interesată. Solicitarea va conține recunoașterea clară și neechivocă a răspunderii pentru încălcare, precum și o declarație privind cuantumul maxim al amenzii pe care întreprinderea este dispusă să o plătească. În decizia Consiliului Concurenței se vor menționa cuantumul amenzii determinat anterior aplicării dispozițiilor alin. (2), precum și cuantumul amenzii rezultat în urma reducerii acordate pentru recunoaștere, în situația în care Consiliul Concurenței nu acceptă termenii solicitării adresate de întreprindere, nu se va acorda o reducere a amenzii și recunoașterea formulată nu va fi utilizată ca element probatoriu.

(4)în situația în care, înainte de comunicarea raportului de investigație, întreprinderea transmite o propunere privind formularea unei recunoașteri în condițiile alin. (3), Consiliul Concurenței va putea aplica o procedură simplificată, conform instrucțiunilor adoptate de autoritate.

(5)Exercitarea de către întreprindere a acțiunii în anulare a deciziei Consiliului Concurenței, în privința aspectelor care fac obiectul recunoașterii, atrage pierderea beneficiului prevăzut la alin. (2), referitor la reducerea cuantumului amenzii. La solicitarea Consiliului Concurentei, instanța va soluționa acțiunea în anulare înlăturând beneficiul reducerii acordat pentru recunoaștere și va stabili amenda în consecință

Ca urmare a promovării acțiunii în justiție recurentul-pârât Consiliul Concurenței a formulat cerere de aplicare a dispozițiilor art. 57 alin. (5) din Legea concurenței apreciind că reclamanta a pierdut beneficiul recunoașterii.

Curtea apreciază că în mod nelegal prima instanță a respins cererea de aplicare a dispozițiilor art. 57 alin. 5 din Legea concurenței deoarece reclamanta a contestat prin acțiune aspecte care fac obiectul recunoașterii din 8 decembrie 2015, respectiv aspecte care privesc fapta anticoncurențială și recunoașterea implicării reclamantei care a acceptat să fie sancționată pentru săvârșire faptei și care are ca efect al recunoașterii a beneficiat de reducerea cuantumului amenzii acordate prin aplicarea art. 55 alin. (2) și (3) din lege, cuantumul amenzii fiind redus la 23.621 RON, reprezentând 0,329% din cifra de afaceri realizată în 2014.

Curtea va aprecia ca nelegală susținerea instanței de fond în sensul neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 57 alin. 5 din lege pe motiv că reclamanta prin acțiune a contestat fapte extrinseci recunoașterii și care au legătură numai cu modul de aplicare și individualizare a amenzii care a fost reduse ca urmare a recunoașterii, solicitând exonerarea sa în tot de obligația de plată reduse în urma aplicării beneficiului recunoașterii și în subsidiar reducerea amenzii de 23.621 RON.

Contrar primei instanțe, Curtea verificând obiectul cererii de chemare în judecată formulate de reclamantă și înregistrată la 8 iunie 2016 sub nr. x/2016 Curtea constată că obiectul acțiunii în anulare este următorul

- anularea Ordinului nr. 715 din 22 decembrie 2010 cu consecința anulării Deciziei nr. 71 din 17 decembrie 2015.

- anularea Deciziei Consiliului Concurenței nr. 71 din 17 decembrie 2015 cu consecința examinării reclamantei de la plata amenzii aplicate în cuantum de 23.621 RON ca reduse ca efect al recunoașterii în baza art. 57 alin. (2) și art. 83 din Legea concurenței.

- în subsidiar se solicită reducerea și a acestui cuantum de 23.621 RON apreciindu-se greșita individualizare a amenzii aplicate față de reclamantă.

În raport de obiect și de motivele expuse în acțiune, Curtea constată că prin acțiune reclamanta contestă pe cererile principale însăși existența înțelegerii anticoncurențiale prin obiect la care a fost parte și care a făcut obiectul recunoașterii exprese din 8 decembrie 2015 și în raport de care reclamanta a beneficiat de reducerea amenzii. În consecință, reclamanta a pierdut beneficiul recunoașterii devenind incidente dispozițiile art. 57 alin. (5) din Legea concurenței.

Prin intermediul dispozițiilor art. 57 alin. (5) din Legea concurenței legiuitorul a reglementat o modalitate prin care scopul urmărit să poată fi atins. în concluzie, prin atacarea Deciziei 71/2015, în forma adresată de A. Curții de Apel București la data de 13 mai 2016, reclamanta a înțeles să renunțe la beneficiul obținut ca urmare a recunoașterii faptei anticoncurențiale.

În susținerea acestui argument vine chiar textul din dispozitivul Deciziei contestate, și anume teza II de la art. 29 potrivit căruia "(...) în cazul în care întreprinderea nu atacă în contencios administrativ decizia adoptată de Consiliul Concurenței, aceasta va beneficia de reducerea amenzii acordată prin aplicarea prevederilor art. 55 alin. (2) și (3) din lege ca urmare a recunoașterii încălcării, cuantumul amenzii fiind de 23.621 RON, reprezentând 0,329% din cifra de afaceri realizată în anul 2014."

Curtea apreciază ca netemeinice și nelegale sancțiunile primei instanțe în sensul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 57 alin. (5) din Legea concurenței pe motiv că reclamanta a contestat numai individualizarea sancțiunii reduse ca urmare a recunoașterii, iar limitarea acestei contestări, prin cererea formulată de autoritatea pârâtă de aplicare a dispozițiilor art. 57 alin. (5) din Legea concurenței ar reprezenta o încălcare a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv o formă de obstrucționare a liberului acces la justiție.

Curtea apreciază că în cauză erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 57 alin. (5) din Legea concurenței în sensul pierderii beneficiului recunoașterii de către reclamantă, recunoaștere care a privit constatarea faptei anticoncurențiale și recunoașterea implicării societății reclamante și care a determinat acordarea beneficiului prevăzut de art. 57 alin. (2) și (3) din Legea concurenței constând în reducerea cuantumului amenzii.

Prin acțiunea în justiție formulată reclamanta nu a criticat numai stabilirea amenzii deja reduse ca efect al recunoașterii ci a contestat aspecte care au făcut obiectul recunoașterii respectiv existența faptei anticoncurențiale prin obiect și implicarea societății reclamante, solicitând în principal anularea amenzii reduse ca obiect al recunoașterii din 8 decembrie 2015 și în subsidiar reducerea acestuia prin invocarea circumstanței atenuante invocate în cererea de chemare în judecată. În consecință prin acțiunea formulată reclamanta a pierdut beneficiul recunoașterii și devin incidente dispozițiile art. 57 alin. (5) din Legea concurenței în sensul că reclamanta urmează să fie obligată la plata amenzii prevăzute la art. 29 teza I din decizia atacată în cuantum de 37.119 RON.

Curtea nu va reține încălcarea principiilor generale în materia concurenței invocate de recurentul-pârât în cererea de recurs respectiv principiul egalității în fața legii, abuzul de putere, principiul efectivității și principiul efectului util și principiul încrederii legitime.

Aceste principii au caracter general și în concret nu se poate reține nelegalitatea sentinței de fond în raport de acestea.

Curtea va înlătura motivat argumentele primei instanțe în sensul că aplicarea art. 57 alin. (5) din Legea concurenței ar reprezenta o obstrucționare a liberului acces la justiție în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Curtea apreciază că incidența dispozițiilor art. 57 alin. (5) din Legea concurenței nu reprezintă o îngrădire a accesului la justiție prevăzut și ocrotit de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pierderea beneficiului recunoașterii ca urmare a contestări ulterioare a aspectelor care au format obiectul recunoașterii și care au determinat diminuarea administrativă a sancțiunii aplicate ca urmare a recunoașterii este o instituție strâns legată de recunoaștere și de este justificată de un scop legitim care ține de însăși reținerea existenței de drept.

Scopul legitim urmărit prin pierderea beneficiului nu ar putea fi realizată în absența unei condiționări. Absența unei măsuri de constrângere ar afecta eficiența normei de drept în cauză și ar permite întreprinderile să nu își asume obligații în temeiul bunei credințe.

În cauză nu se poate reține că aplicarea art. 57 alin. (5) din Legea concurenței ar reprezenta o limitare a accesului la justiție în sensul dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Față de cele expuse mai sus, Curtea va admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Concurenței și va casa în parte sentința atacată și rejudecând va admite cererea formulată de Consiliul Concurenței și va face aplicarea art. 57 alin. (5) din Legea nr. 21/1996 în sensul că va obliga reclamanta SC A. SRL la plata amenzii în cuantum de 37.119 RON prevăzută la art. 29 teza I din Decizia nr. 71 din 17 decembrie 2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Consiliul Concurenței împotriva Sentinței civile nr. 4055 din 14 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința civilă recurată și rejudecând

Admite cererea formulată de Consiliul Concurenței.

În aplicarea dispozițiilor art. 57 alin. (5) din Legea nr. 21/1996 obligă reclamanta la plata amenzii în cuantum de 37.119 RON, prevăzută la art. 29 teza I din Decizia nr. 71 din 17 decembrie 2015.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2019.

GGC - LM