ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1385/2017

Asupra cererii de ajutor public judiciar de față, constată următoarele:

La 19 iulie 2017, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a fost înregistrată cererea de strămutare a judecății cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2014 al Tribunalului Iași, secția Civilă.

În sarcina petentului s-a stabilit obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 100 RON, conform dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013.

La 31 iulie 2017, petentul A. a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, solicitând scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.

În motivare, petentul a arătat că este persoană cu handicap grav cu însoțitor și singurul său venit este o indemnizație în cuantum de 340 RON pe lună.

În drept, cererea de ajutor public judiciar este întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 51/2008.

În susținerea cererii de ajutor public judiciar, petentul a depus la dosar, în copie: adeverință de venit pe anul 2017, eliberată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice, talon pensie aferent lunii iunie 2017 și acte medicale cu privire la starea sa de sănătate.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (6) C. proc. civ., "cererile incidentale sunt cele formulate în cadrul unui proces aflat în curs de desfășurare".

Prin raportare la acest text de lege, se constată că cererea de ajutor public judiciar ce face obiectul prezentei cauze a fost formulată în legătură cu cererea de strămutare ce face obiectul dosarului nr. x/2017

Fiind formulată în cadrul unui alt proces, se constată că cererea de acordare a ajutorului public judiciar are natura unei cereri incidentale, în sensul art. 30 alin. (6) C. proc. civ., față de cererea de strămutare.

Totodată, conform art. 123 alin. (1) C. proc. civ., "cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120."

Față de formularea clară a acestei dispoziții legale, rezultă că instanța competentă să soluționeze cererea principală devine competentă să soluționeze și cererile incidentale formulate în cadrul aceluiași proces.

Având în vedere că s-a solicitat strămutarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2014, aflat pe rolul Tribunalului Iași, rezultă că sunt incidente dispozițiile art. 142 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Or, potrivit acestui din urmă text de lege, competența de a soluționa cererea de strămutare aparține curții de apel dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal.

Dat fiind că judecata cererii de strămutare a dosarului nr. x/2014, aflat pe rolul Tribunalului Iași, este de competența Curții de Apel Iași, Înalta Curte reține că nu este competentă să soluționeze cererea privind acordarea ajutorului public judiciar formulată în legătură cu cererea de strămutare.

Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor 123 alin. (1) raportat la art. 142 alin. (1) teza I și art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a cererii de acordare a ajutorului public judiciar formulate de petentul A. în favoarea Curții de Apel Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a cererii de acordare a ajutorului public judiciar în favoarea Curții de Apel Iași.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 octombrie 2017.