ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1350/2017

HOTĂRÂRE

28.09.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1350/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data 5 decembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., pentru ca instanța să dispună obligarea pârâtei la recalcularea dobânzii percepute în temeiul Contractului de Facilitate de Credit și Garanție Reală Mobiliară nr. x din 4 iunie 2008, la interpretarea contractului de credit, constatare de clauze abuzive în contractul de credit, restituire sume de bani plătite în plus de reclamantă, cu dobândă legală.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 193/2000, art. 966 C. civ., Legea nr. 296/2004, Legea nr. 363/2007, O.G. nr. 21/1992.

Pârâta S.C. B. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași, având în vedere art. 10 pct. 10.3 din Contractul de Facilitate de Credit și Garanție Reală Mobiliară nr. x din 4 iunie 2008, excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 4676/2017 din data de 6 aprilie 2017, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, excepție invocată de pârâtă prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.

În fundamentarea acestei soluții instanța a reținut, în aplicarea art. 107 C. proc. civ., că cererea de chemare în judecată se face la instanța domiciliului/sediului pârâtului și că, în speță, pârâta are sediul în sector 1 București, iar sediul pârâtei se află în circumscripția Judecătoriei sector 1 București, și nu a Judecătoriei Iași.

Totodată, s-a reținut că părțile au convenit prin art. 10 pct. 10.3 din Contractul de Facilitate de Credit și Garanție Reală Mobiliară nr. x din 4 iunie 2008 ca soluționarea divergențelor dintre părți pe cale judecătorească să se facă de instanțele judecătorești din București, de la sediul central al Băncii.

S-a mai reținut că art. 126 alin. (2) din actualul C. proc. civ. stabilește că în litigiile din materia protecției consumatorilor, părțile pot conveni alegerea instanței competente numai după nașterea dreptului la despăgubire, dar că, la data încheierii contractului de credit, în anul 2008, erau aplicabile dispozițiile art. 19 din vechiul C. proc. civ., care permitea alegerea de competență, în pricinile privitoare la bunuri, în afară de cazurile prevăzute de art. 13, 14, 15 și 16 din vechiul C. proc. civ., părțile de comun acord adoptând această soluție de a tranșa pe cale judecătorească eventualele litigii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub numărul x/2017.

Prin sentința civilă nr. 4306 din 29 mai 2017 instanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocată, din oficiu, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Iași; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

În fundamentarea acestei soluții, Judecătoria Sectorului 1 București în aplicarea art. 126 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. raportat la art. 113 pct. 8 și art. 109 din același cod a reținut, în esență, următoarele:

La termenul de judecată din data de 31 martie 2017 în fața Judecătoriei Iași reclamanta a solicitat respingerea excepției necompetenței teritoriale, susținând ca, este competentă Judecătoria Iași având în vedere că a încheiat contractul cu sucursala Iași a Băncii.

După evidențierea dispozițiilor art. 107 și 109 din C. proc. civ., s-a reținut că în materia protecției drepturilor consumatorilor s-a reglementat o competență teritorială alternativă, reclamantul având alegerea între două sau mai multe instanțe simultan competente, conform art. 116 din C. proc. civ.. Odată introdusă cererea la una din instanțele prevăzute de lege ca deopotrivă competentă, respectiva instanță este legal învestită, neputându-și declina competența.

Astfel, s-a reținut că, în speță, față de petitul cererii - acțiune în constatarea caracterului abuziv al unor clauze din convenția de credit în care reclamanta are calitatea de consumator în relația cu banca - Judecătoria Iași era deopotrivă competentă să soluționeze prezenta cauză, în calitate de instanță de la sediul sucursalei cu care a încheiat contractului de facilitate de credit și garanție reală mobiliară nr. x din 4 iunie 2008 și unde urma a fi executată obligația de plată.

Totodată, deși în cuprinsul contractului de facilitate de credit și garanție reală mobiliară nr. x din 4 iunie 2008, la art. 10.3 este prevăzută o clauză atributivă de competență în favoarea instanței judecătorești competente din București, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 126 alin. (2) din C. proc. civ. edictate în litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor.

Ca atare, instanța a constatat că nu poate fi invocată în speță clauza atributivă de competență inserată în contractul părților (având în vedere că prezenta acțiune a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ.), câtă vreme aceasta a fost redactată la momentul încheierii contractului de credit, iar nu după nașterea dreptului la despăgubire, cum impune textul de lege în mod imperativ. În consecință, a apreciat că o asemenea prevedere este considerată nescrisă și nu poate justifica alegerea instanței în a cărei circumscripție se află sediul central al Băncii, respectiv în mun. București.

Instanța a reținut că este competentă pentru soluționarea cererii de față judecătoria pentru care a optat reclamanta, respectiv Judecătoria Iași.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Iași competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că acțiunea dedusă judecății are ca obiect obligarea pârâtei la recalcularea dobânzii percepute în temeiul Contractului de Facilitate de Credit și Garanție Reală Mobiliară nr. x din 4 iunie 2008, la interpretarea contractului de credit, constatarea de clauze abuzive în contractul de credit, restituire sume de bani plătite în plus de reclamantă, cu dobândă legală, contract încheiat în localitatea Iași, în municipiul Iași, prin S.C. B. S.A. - Sucursala Iași, astfel cum a fost consemnat în contract, litigiu ce face parte din materia protecției drepturilor consumatorilor.

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Conform art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în afară de instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, mai este competentă "instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Conform art. 109 din C. proc. civ. "Cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face și la instanța locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta."

Așadar se constată că, art. 109 C. proc. civ. are în vedere dezmembrăminte fără personalitate juridică ale persoanei juridice, precum sucursale, reprezentanțe teritoriale, agenții, puncte de lucru.

Instanța reține că reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, astfel cum rezultă din art. 116 C. proc. civ.

Pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opțiune susținută de art. 116 C. proc. civ.

Față de textele legale anterior evocate, este de necontestat că prezenta cauză este guvernată de norme juridice ce instituie o competență alternativă, reclamanta având posibilitatea de a introduce acțiunea fie la instanța de la domiciliul său, fie la instanța de la sediul sucursalei - S.C. B. S.A. - Sucursala Iași și unde urma a fi executată obligația de plată, fie la instanța de la sediul pârâtului - S.C. B. S.A..

Din punct de vedere teritorial, reclamanta a ales instanța competentă de la sediul S.C. B. S.A. - Sucursala Iași și unde urma a fi executată obligația de plată, respectiv Judecătoria Iași.

Mai mult decât atât, potrivit art. 126 alin. (2) C. proc. civ. "În litigiile din materia protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire. Orice convenție contrară este considerată ca nescrisă".

Ca atare, în speța dedusă judecății, clauza atributivă de competența prevăzută la art. 10 pct. 10.3 din contractul de facilitate de credit nu poate fi avută în vedere întrucât a fost stipulată anterior nașterii dreptului la despăgubire.

În consecință, nu se poate da eficiență unei clauze atributive de competență care, potrivit art. 126 alin. (2) din Noul C. proc. civ., este considerată nescrisă, sancțiunea considerării ca nescrisă fiind asimilată unei nulități absolute și parțiale care operează de drept, iar opțiunea reclamantei a fost în sensul soluționării cauzei de Judecătoria Iași.

Așa fiind, în raport cu considerentele expuse și cu principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.