ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1322/2019

Prin Decizia nr. 1.044 din 29 mai 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis recursul declarat de pârâta A. SA, împotriva Deciziei nr. 1.080 din 22 mai 2018, a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Prin cererea înregistrată la data de 14 iunie 2019, A. SA, a formulat cerere de completare a dispozitivului Deciziei nr. 1.044/2019, în sensul precizării soluției pronunțate cu privire la cererea prin care a solicitat repunerea părților în situația anterioară și obligarea intimaților la restituirea sumelor încasate în baza Sentinței civile nr. 4.240/2016, devenită executorie ca urmare a respingerii cererii de apel.

A arătat că deși prin cererea de recurs a solicitat atât casarea deciziei pronunțate în apel, cât și repunerea părților în situația anterioară, prin Decizia nr. 1.044/2019, Înalta Curte, nu a menționat soluția pronunțată asupra cererii.

Această omisiune a instanței a reieșit din consultarea mențiunilor din condica de ședință și de pe site-ul www.x.ro, deoarece decizia nu este încă redactată.

A mai arătat că despăgubirile au fost achitate în contul indicat prin ordinele de plată menționate.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 444 din C. proc. civ.

Cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 1.044 din 29 mai 2019, urmează a fi respinsă, în considerarea argumentelor ce succed:

Art. 444 din C. proc. civ., indicat ca temei de drept al cererii, stipulează în sensul că se poate cere completarea hotărârii dacă instanța a omis a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, în termen de 15 zile de la pronunțare în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac.

Se observă astfel că prevalându-se de textul de lege sus menționat, A. SA, a învederat omisiunea instanței de a se pronunța asupra cererii sale de repunere a părților în situația anterioară formulată prin cererea de recurs.

Totodată, în ședința publică de astăzi 26 iunie 2019, apărătorul petentei a învederat eroarea materială din cuprinsul motivelor de recurs referitoare la textul de lege pe care și-a întemeiat cererea de repunere în situația anterioară, indicând art. 500 și art. 723 din C. proc. civ.

Cererea recurentei de a se repune părțile în situația anterioară, respectiv de a se dispune obligarea intimaților la restituirea sumelor pe care le-a achitat nu poate fi primită.

După cum s-a precizat și în considerentele Deciziei nr. 1.044 din 29 mai 2019, art. 500 din C. proc. civ., reglementează efectele casării, stipulând în sensul că actele de executare făcute în temeiul unei hotărâri casate sunt desființate de drept dacă instanța de recurs nu dispune altfel. Totodată, art. 723 alin. (1) din C. proc. civ., prevede că în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare acesteia.

Prevederile textelor de lege sus menționate trebuie însă coroborate cu cele cuprinse la art. 724 din C. proc. civ., care, în ceea ce privește modalitatea de restabilire, lasă la latitudinea instanței judecătorești care a desființat titlul executoriu de a dispune și asupra restabilirii situației anterioare executării.

Astfel, potrivit alin. (2) al art. 724 din C. proc. civ., dacă instanța care a desființat hotărârea executată a dispus rejudecarea și nu a luat măsura restabilirii situației anterioare executării, această măsură se va putea dispune de instanța care rejudecă fondul.

Or, această măsură s-a impus în cazul de față având în vedere considerentele expuse în argumentarea soluției de casare a deciziei pronunțate în apel prin prisma motivului prevăzut de pct. 6 al art. 488 din C. proc. civ., în condițiile în care s-a constatat întemeiat motivul de casare reglementat de textul menționat, ținând cont de faptul că decizia atacată nu a permis realizarea controlului judiciar.

Ca atare, nu este vorba de o omisiune a instanței de recurs de a se pronunța asupra unei cereri în termenii art. 444 din C. proc. civ., ci o lăsare la dispoziția instanței de trimitere care va rejudeca cauza, motiv pentru care urmează a se respinge cererea de completare dispozitiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de petenta A. SA, de completare a dispozitivului Deciziei nr. 1.044 din 29 mai 2019, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 iunie 2019.

GGC - OB