ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 167/2020

HOTĂRÂRE

23.01.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 167/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Deliberând, asupra conflictului de competență de față;

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, la data de 28.12.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Galați și Tribunalul Galați, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la restituirea sumelor reținute și plătite în plus cu titlu de contribuție individuală de asigurări sociale (CAS) în perioada septembrie 2013 - 2016, în sumă netă totală de 2.805 RON, actualizată cu indicele de inflație aplicabil la data plății efective, cât și la plata dobânzilor legale penalizatoare aferente acestei sume de la data reținerii și până la data restituirii efective.

Prin sentința civilă nr. 753 din 3.05.2019, Tribunalul Dâmbovița a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., a obligat pârâtul Tribunalul Galați la plata către reclamant a sumei de 2.356,2 RON reprezentând sume reținute și plătite în plus, peste limita legală, cu titlul de contribuții de asigurări sociale calculate pentru perioada septembrie 2013- septembrie 2016, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legale penalizatoare aferentă acesteia.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul Tribunalul Galați, apreciind-o ca nelegală și netemeinică, solicitând admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă și repartizat aleatoriu completului LM 30 A III.

La termenul de judecată din data de 16.10.2019, Curtea, a invocat din oficiu excepția necompetenței funcționale a acestui complet și a rămas în pronunțare pe acest aspect.

Deliberând asupra excepției de necompetență funcțională a acestui complet, a reținut că art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 (modificată prin Legea nr. 207/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 20.07.2018) prevede că în cadrul curților de apel funcționează, în raport cu complexitatea și numărul cauzelor, secții sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesioniști, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și completuri specializate pentru cauze maritime și fluviale.

Completul de judecată învestit este specializat în judecarea cauzelor de contencios administrativ și fiscal și, în baza Articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 precum și a art. I din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12/20.06.2019, începând cu data de 01.07.2019 în soluționarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă .

Prin sentința nr. 544/21.08.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Argeș, s-a admis în parte acțiunea formulată de judecătorii din cadrul secției de contencios administrativ și fiscal și din cadrul secției a II a civilă din cadrul Curții de Apel Ploiești, dispunându-se suspendarea executării Articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și, respectiv Articolului I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași colegiu.

Această sentință este executorie de drept, în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Prin art. II din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 s-a aprobat propunerea președintelui secției I civile de a se repartiza cauzele având ca obiect ligii de muncă, în mod egal, celor 3 secții non-penale ale instanței, iar prin art. 1 al Hotărârii nr. 12/20.06.2019 s-a aprobat solicitarea Președintelui secției I Civilă și s-a propus Președintelui Curții de Apel Ploiești înființarea completelor specializate în cauze având ca obiect litigii de muncă începând cu 01.07.2019.

Prin considerentele Deciziei nr. 17/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii, s-a reținut că greșita alcătuire a completului este în strânsă legătură cu necompetența. Prin "compunerea instanței" se înțelege, în sens restrâns (aspectul cantitativ), alcătuirea instanței cu numărul de judecători prevăzut de lege, iar în sens larg, alcătuirea instanței cu judecătorii care pot face parte din complet.

Prin urmare, compunerea instanței/completului nu se limitează la aspectul cantitativ. Este unanim acceptat că există situații în care este vizat aspectul calitativ al compunerii, una dintre acestea fiind și cazul când, în condițiile legii, anumite categorii de litigii trebuie să fie soluționate de completurile/secțiile specializate, după obiectul sau natura litigiului.

Prin suspendarea executării celor două hotărâri ale Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești, prin care s-a decis repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă unor complete formate din judecători ce fac parte atât din secția de contencios administrativ și fiscal, cât și din secția a II-a Civilă, s-a statuat că există o aparență de nelegalitate cu privire la înființarea unor astfel de complete și specializarea lor în soluționarea litigiilor de muncă, astfel încât complet de judecată învestit, înființat ca fiind specializat în soluționarea unor astfel de litigii, prin Hotărârile Colegiului de Conducere mai sus menționate, nu mai are competența materială procesuală (funcțională) să soluționeze cauze având ca obiect litigii de muncă, nefiind compus din judecători specializați în această materie ori care să facă măcar parte din secția I Civilă.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 14 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.

Astfel, completul învestit este doar aparent specializat în soluționarea litigiilor de muncă, specializare în privința căreia s-a constatat deja o aparență de nelegalitate printr-o sentință judecătorească executorie, acesta fiind în realitate specializat în soluționarea cauzelor de contencios administrativ și fiscal, întrucât specializarea urmărește judecătorul și nu completul în abstract.

Curtea a mai reținut că, dacă la nivelul instanței există o secție sau un complet specializat într-o anumită materie, un litigiu de o anumită natură trebuie repartizat la secția (sau completul specializat) corespunzătoare naturii litigiului dedus judecății.

Potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.

Așa cum s-a reținut în considerentele Deciziei nr. 17/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii, în situația în care judecătorul nu a uzat de prevederile art. 200 alin. (2) C. proc. civ., necompetența materială procesuală (specializată) va putea fi invocată de părți ori de instanță inclusiv la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Așadar, fiecare complet de judecată, atunci când este învestit cu soluționarea unei cauze, este obligat să își examineze propria competență și să acționeze în consecință.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 131 alin. (1), art. 136 alin. (1) C. proc. civ. raportate la art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, a fost admisă excepția de necompetență materială funcțională a prezentului complet de judecată, dispunându-se declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea completelor din cadrul secției I Civile, în configurația anterioară Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12/20.06.2019.

Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 16.10.2019, a fost admisă excepția de necompetență materială funcțională a completului și s-a declinat competența de soluționare în favoarea completelor de judecată din cadrul secției I Civile în configurația anterioară Hotărârii Colegiului de Conducere nr. 12/20.06.2019.

La data de 17.10.2019, cauza a fost repartizată aleatoriu completului 18 A CIV, care la termenul de judecată din data de 05.12.2019 a invocat din oficiu excepția necompetenței sale funcționale și a rămas în pronunțare asupra acesteia.

Examinând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., excepția necompetenței funcționale a completului invocată din oficiu, Curtea a reținut următoarele:

Obiectul cererii introductive îl constituie un litigiu de muncă.

Prin hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești, având în vedere art. II din hotărârea nr. 9/2019, a aprobat solicitarea Președintelui secției I civilă și a propus președintelui Curții de Apel Ploiești înființarea de complete specializate în cadrul acestei secții, formate din toți judecătorii celor trei secții non-penale, a aprobat lista obiectelor din sistemul Ecris care urmează a fi soluționate de completurile nou înființate și a aprobat debifarea de la vechile complete specializate să soluționeze litigii de muncă și asigurări sociale obiectul "litigii de muncă", acesta urmând să fie selectat la completurile nou înființate, mai sus precizate.

În baza acestei ultime hotărâri, Președintele Curții de Apel Ploiești a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înființat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toți judecătorii secțiilor non-penale, menționate în anexa la hotărârea nr. 12/2019.

Prin sentința nr. 554/21.08.2019, pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu, mai sus expuse.

Suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării.

De asemenea, suspendarea este operațiunea juridică ce determină încetarea temporară a efectelor juridice ale actelor administrative și reprezintă o excepție de la principiul executării din oficiu a actelor administrative, întrucât ea duce temporar la întreruperea efectelor juridice produse de act.

Curtea a arătat că actele administrative menționate mai sus și ale căror efecte juridice au fost, la acest moment, numai suspendate, se bucură în continuare de prezumția de legalitate, acestea nefiind anulate.

Prezenta cauză a fost repartizată completului inițial - LM 30AIII- anterior pronunțării sentinței nr. 554/21.08.2019, or, în aceste condiții, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Dacă instanța legal investită inițial ar trebui să se dezînvestească (în speța de față pentru că s-a dispus suspendarea efectelor unor acte administrative) ar însemna a reveni asupra efectelor unui fapt trecut - actul de investire a instanței - chiar dacă numai pentru viitor, deoarece actele de procedură săvârșite anterior n-ar fi desființate prin efectul noii situații juridice, ci menținute.

Este de precizat faptul că potrivit dispozițiilor art. 200 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competența sa și dacă aceasta îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194 - 197 iar în cazul în care cauza nu este de competența sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părților, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secției specializate competente din cadrul instanței sesizate.

În cauza pendinte, completul inițial investit a procedat la o asemenea verificare de competență în faza de regularizare a cererii și nu a constatat vreo situație care să atragă necompetența sa, săvârșind astfel acte de procedură sub imperiul Hotărârilor Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și 12/20.06.2019, acte ce nu au fost desființate.

Pe cale de consecință, completul inițial investit rămâne competent să soluționeze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condițiile pentru declinarea competenței către alt complet al secției I civile.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 25 alin. (2) din C. proc. civ., astfel că, atâta timp cât la momentul înregistrării cererii de apel pe rolul completului LM 30AIII, acesta era competent să soluționeze prezentul apel, acesta a rămas competent să soluționeze cauza și după suspendarea actelor administrative în baza cărora au fost înființate.

Faptul că ulterior, prin decizia Președintelui secției I Civilă nr. 7/22.08.2019 completele nou înființate au fost blocate, prin reducerea la zero a complexității, concomitent cu bifarea obiectului "litigii de muncă" vechilor complete existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu, nu are relevanță în aprecierea competenței completului inițial învestit, această Decizie fiind dată în vederea punerii în executare a sentinței nr. 554/21.08.2019, pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019, prin care s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu.

Pentru aceste considerente, curtea, văzând și dispozițiile art. 132 din C. proc. civ., a admis excepția de necompetență funcțională, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial investit.

În baza dispozițiilor art. 133 - 136 din C. proc. civ., s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus suspendarea, din oficiu, a judecății cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două completuri ale aceleiași secții a Curții de Apel Ploiești, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea completului inițial învestit al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Galați și Tribunalul Galați, Înalta Curte constată că acesta are ca obiect obligarea pârâților la restituirea sumelor reținute și plătite în plus cu titlu de contribuție individuală de asigurări sociale.

Având în vedere faptul că s-a apreciat că măsurile Colegiului de Conducere mai sus expuse sunt nelegale o parte dintre judecători au solicitat instanței judecătorești suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin sentința nr. 554 din 21 august 2019, pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019 s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu.

Față de împrejurarea că sentința evocată este executorie, se reține că suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării, însă actele administrative menționate și ale căror efecte juridice au fost, la acest moment, numai suspendate, se bucură în continuare de prezumția de legalitate.

Având în vedere faptul că prezenta cauză a fost repartizată completului inițial anterior pronunțării sentinței nr. 554 din 21 august 2019, se constată că, în aceste condiții, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Prin urmare, completul inițial învestit rămâne competent să soluționeze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condițiile pentru declinarea competenței către alt complet al secției I civile, în raport de data învestirii.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția I civilă - Completul inițial stabilit.