ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 83/2020

HOTĂRÂRE

17.01.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 83/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 18 februarie 2019 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, sub număr de dosar x/2019, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta B. S.A, obligarea pârâtei la restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuție de asigurări sociale, în perioada 01.01.2016-31.12.2017.

Prin sentința civilă nr. 910 din 23 mai 2019, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a declarat apel.

Cauza a fost înregistrată inițial la 17 iulie 2019, pe rolul Curții de Apel Ploiești, dosarul fiind repartizat aleatoriu completului LM 26 A III, care, prin încheierea de ședință din 2 octombrie 2019, a admis excepția necompetenței funcționale a acestui complet de judecată, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a apelului dedus judecății în favoarea completelor de judecată din cadrul secției I Civile, rămasă competentă să soluționeze litigii de muncă, urmare a suspendării executării hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12/2019.

În argumentarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, că prezentul complet de judecată este specializat în judecarea cauzelor de contencios administrativ și fiscal și, în baza Articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019, precum și a art. I din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12/20.06.2019, începând cu data de 01.07.2019 în soluționarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă.

Prin sentința nr. 544/21.08.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Tribunalul Argeș, s-a admis în parte acțiunea formulată de judecătorii din cadrul secției de contencios administrativ și fiscal și din cadrul secției a II-a Civile din cadrul Curții de Apel Ploiești dispunându-se suspendarea executării Articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și, respectiv Articolului I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași colegiu; sentință executorie de drept, în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

S-a arătat că prin Articolul al II-lea din Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 s-a aprobat propunerea președintelui secției I Civile de a se repartiza cauzele având ca obiect ligii de muncă, în mod egal, celor 3 secții non-penale ale instanței, iar prin art. 1 al Hotărârii nr. 12/20.06.2019 s-a aprobat solicitarea Președintelui secției I Civilă și s-a propus Președintelui Curții de Apel Ploiești înființarea completelor specializate în cauze având ca obiect litigii de muncă începând cu 01.07.2019.

Prin considerentele Deciziei nr. 17/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii, s-a reținut că greșita alcătuire a completului este în strânsă legătură cu necompetența și că, prin urmare, compunerea instanței/completului nu se limitează la aspectul cantitativ.

A constatat instanța că, prin suspendarea executării celor două hotărâri ale Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești, prin care s-a decis repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă unor complete formate din judecători ce fac parte atât din secția de contencios administrativ și fiscal, cât și din secția a II-a Civilă, s-a statuat că există o aparență de nelegalitate cu privire la înființarea unor astfel de complete și specializarea lor în soluționarea litigiilor de muncă, astfel încât prezentul complet de judecată, înființat ca fiind specializat în soluționarea unor astfel de litigii, prin Hotărârile Colegiului de Conducere mai sus menționate, nu mai are competența materială procesuală (funcțională) să soluționeze cauze având ca obiect litigii de muncă, nefiind compus din judecători specializați în această materie ori care să facă măcar parte din secția I Civilă; în acest sens fiind și dispozițiile art. 14 alin. (7) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, a reținut instanța, prezentul complet este doar aparent specializat în soluționarea litigiilor de muncă, specializare în privința căreia s-a constatat deja o aparență de nelegalitate printr-o sentință judecătorească executorie, acesta fiind în realitate specializat în soluționarea cauzelor de contencios administrativ și fiscal, întrucât specializarea urmărește judecătorul și nu completul în abstract.

S-a mai reținut că dacă la nivelul instanței există o secție sau un complet specializat într-o anumită materie, un litigiu de o anumită natură trebuie repartizat la secția (sau completul specializat) corespunzătoare naturii litigiului dedus judecății.

În aplicarea dispozițiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ. și văzând considerentele Deciziei nr. 17/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii, în situația în care judecătorul nu a uzat de prevederile art. 200 alin. (2) C. proc. civ., necompetența materială procesuală (specializată) va putea fi invocată de părți ori de instanță inclusiv la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Așadar, fiecare complet de judecată, atunci când este învestit cu soluționarea unei cauze, este obligat să își examineze propria competență și să acționeze în consecință.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 131 alin. (1), art. 136 alin. (1) C. proc. civ. raportate la art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, a fost admisă excepția de necompetență materială funcțională a completului de judecată, dispunându-se declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea completelor din cadrul secției I Civile, în configurația anterioară Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12/20.06.2019.

Ca urmare, cauza a fost repartizată spre soluționare completului 19 A CIV.

Prin încheierea din 12 noiembrie 2019 pronunțată în același dosar, completul astfel învestit a admis, la rândul său, excepția necompetenței materiale procesuale, invocate din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial învestit. A constatat ivit conflictului negativ de competență, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului de competență.

În motivarea acestei hotărâri, în ceea ce privește efectele sentinței nr. 554 din 21 august 2019, instanța a reținut, în esență, că prezenta cauză a fost repartizată completului inițial anterior pronunțării sentinței nr. 554 din 21 august 2019, iar, în aceste condiții, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Completul inițial învestit a procedat, potrivit dispozițiilor art. 200 C. proc. civ., la o verificare de competență în faza de regularizare a cererii și nu a constatat vreo situație care să atragă necompetența sa, săvârșind astfel acte de procedură sub imperiul Hotărârilor Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și 12/20.06.2019, acte ce nu au fost desființate.

Pe cale de consecință, s-a reținut că, atât timp cât la momentul înregistrării cererii de apel pe rolul completului LM 26 AIII, acesta era competent să soluționeze prezentul apel, acesta a rămas competent să soluționeze cauza și după suspendarea actelor administrative în baza cărora au fost înființate.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între completele LM 26 A III și 19 A CIV din cadrul Curții de Apel Ploiești, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea completului inițial învestit al Curții de Apel Ploiești, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, prin acțiunea promovată, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta B. S.A, obligarea pârâtei la restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuție de asigurări sociale, în perioada 01.01.2016-31.12.2017.

Având în vedere faptul că s-a apreciat că măsurile Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești, la care s-a făcut mai sus referire, sunt nelegale, o parte dintre judecători au solicitat instanței judecătorești suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin sentința nr. 554 din 21 august 2019, pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu.

Față de împrejurarea că sentința evocată este executorie, se reține că suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării, însă actele administrative menționate și ale căror efecte juridice au fost, la acest moment, numai suspendate, se bucură în continuare de prezumția de legalitate.

Având în vedere faptul că prezenta cauză a fost repartizată completului inițial anterior pronunțării sentinței nr. 554 din 21 august 2019, se constată că, în aceste condiții, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Prin urmare, completul inițial învestit rămâne competent să soluționeze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condițiile pentru declinarea competenței către alt complet al secției I civile, în raport de data învestirii.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial învestit.