ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 128/2020

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1227/24.05.2019, Tribunalul Prahova, secția I civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. și U., împotriva pârâtei Curtea de Conturi a României și în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.

Împotriva acestei sentințe, B., H., E., L., I., K., N., P., O. și R. au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Dosarul a fost înaintat Curții de Apel Ploiești și la data de 23.07.2019 a fost repartizat aleatoriu completului LM 19 A II din cadrul secției I Civile.

Prin încheierea din 02.10.2019, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale (funcționale) a completului LM 19 A II și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completelor de judecată din cadrul secției I Civile, rămase competente să soluționeze litigiile de muncă, ca urmare a suspendării executării art. II din hotărârea nr. 9/22.05.2019 și a art. I din hotărârea nr. 12/20.06.2019, ambele adoptate de Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești.

Pentru a dispune astfel, completul inițial învestit a reținut că a fost sesizat cu judecata în apel a unui conflict individual de muncă, pentru care competența de soluționare în primă instanță aparține completelor specializate în litigii de muncă și asigurări sociale constituite la nivelul secțiilor civile ale tribunalelor.

De asemenea, a reținut că la nivelul Curții de Apel Ploiești competența de soluționare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în această materie revenea, ex lege și de principiu, completelor specializate în litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul secției I Civile.

În continuare, a notat că prin art. II din hotărârea nr. 9/22.05.2019, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești a aprobat propunerea președintelui secției I Civile vizând repartizarea litigiilor de muncă tuturor secțiilor care nu judecă în materie penală, iar prin art. I din hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aprobat solicitarea președintelui secției I Civile de înființare a unor complete specializate în cadrul respectivei secții, formate din judecătorii secției I Civile, secției a II-a Civile și ai secției de contencios administrativ și fiscal; în baza acestei ultime hotărâri, președintele Curții de Apel Ploiești a emis decizia nr. 47/2019, prin care a dispus înființarea de complete specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toți judecătorii secțiilor menționate în anexa la hotărârea nr. 12/2019.

Cele două hotărâri de Colegiu au fost atacate de către judecătorii secției a II-a Civile și secției de contencios administrativ și fiscal, iar prin sentința nr. 554/21.08.2019, Tribunalul Argeș, secția Civilă a dispus suspendarea executării art. II din hotărârea nr. 9/22.05.2019 și a art. I din hotărârea nr. 12/20.06.2019 ale Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești.

În acest context, a reținut că este lipsit de relevanță faptul că apelul i-a fost repartizat anterior suspendării executării hotărârilor de colegiu, atât timp cât momentul procesual de stabilire a competenței este cel prevăzut de art. 131 C. proc. civ., iar principalul efect al suspendării constă în lipsirea de efecte juridice a hotărârilor de Colegiu, care nu mai pot fundamenta competența funcțională în materia litigiilor de muncă a completelor nou înființate.

De asemenea, a reținut că din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 7 și 19 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești rezultă că doar Colegiul de conducere are competența de a stabili componența secțiilor sau a completelor și de a muta judecătorii dintr-o secție în alta, iar nu președintele instanței, care are doar posibilitatea înființării completelor specializate în cadrul unei secții, cu o componență deja stabilită de Colegiu.

Așa fiind, suspendarea executării celor două hotărâri de Colegiu are ca efect lipsirea de fundament juridic a completelor nou înființate în materia litigiilor de muncă atât în ceea ce privește compunerea lor din judecătorii altor secții decât secția I Civilă, cât și sub aspectul competenței lor de a soluționa astfel de litigii.

A mai reținut că, deși pe rolul și în planificarea secției I Civile figurează completele specializate nou înființate, acestea nu au competență materială procesuală în materia litigiilor de muncă, fiind nefuncționale; de altfel, în urma suspendării executării celor două hotărâri, prin decizia nr. 7/22.08.2019, președintele secției I Civile a dispus blocarea completelor nou înființate și repartizarea dosarelor de litigii de muncă, spre judecare, completelor existente anterior adoptării hotărârilor de Colegiu.

De aceea, a apreciat că, de vreme ce completelor nou înființate nu le mai pot fi repartizate dosare având ca obiect litigii de muncă, ele nu mai pot soluționa astfel de cauze.

Dosarul a fost repartizat completului 9A CIV din cadrul secției I Civile a Curții de Apel Ploiești la 03.10.2019.

Prin încheierea din 18.11.2019, acest din urmă complet a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea celui inițial învestit; constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență, suspendând judecata cauzei, în baza art. 134 C. proc. civ.

Pentru a dispune astfel, a reținut că noțiunea de competență materială procesuală a fost clarificată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent pentru soluționarea recursului în interesul legii, care, prin decizia nr. 18/2016, a statuat că în cadrul competenței jurisdicționale trebuie distins între competența materială (de atribuțiune) și competența teritorială, iar în cadrul competenței materiale se distinge între competența materială funcțională, stabilită după felul atribuțiilor jurisdicționale ce revin fiecărei categorii de instanțe (de exemplu, judecata în primă instanță, judecata în apel, judecata în recurs) și competența materială procesuală, care se stabilește în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecății; prin urmare, a considerat că excepția de necompetență materială funcțională, care a fost invocată din oficiu și admisă de completul inițial învestit, nu are legătură cu specializarea completului respectiv și nu putea să conducă la declinarea competenței în favoarea altor completuri specializate.

Evocând dispozițiile art. 200 alin. (2), rap. la art. 482 C. proc. civ., a apreciat că, eludând aceste prevederi legale, completul căruia i-a fost repartizat aleatoriu apelul a procedat la regularizarea cererii de apel și abia apoi a invocat excepția necompetenței sale materiale de atribuțiune, în ședință publică, după citarea părților.

A mai subliniat că apelul a fost repartizat aleatoriu spre soluționare unui complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale, înființat prin decizia nr. 47/2019 emisă de președintele Curții de Apel Ploiești, act administrativ a cărui suspendare nu a fost dispusă prin sentința civilă nr. 554/21.08.2019 a Tribunalului Argeș, secția Civilă, prin care s-a suspendat executarea doar a art. II din hotărârea nr. 9/22.05.2019 și a art. I din hotărârea nr. 12/20.06.2019 ale Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești.

Prin urmare, actul administrativ prin care au fost înființate completurile respective nu a fost nici anulat, nici suspendat, ci se bucură de prezumția de validitate, suspendarea hotărârilor de colegiu care au stat la baza emiterii sale neafectându-i în niciun mod efectele.

În continuare, a arătat că art. 25 alin. (2) C. proc. civ. instituie un principiu de drept unanim recunoscut în practica judiciară și în literatura de specialitate, potrivit căruia competența, fie ea generală ori jurisdicțională (materială ori teritorială), se apreciază în raport cu data sesizării instanței, dispozițiile art. 106 alin. (1) și (2) și art. 165 alin. (1) și (2) C. proc. civ. fiind edictate tocmai în aplicarea acestui principiu.

În ce privește efectele sentinței nr. 554/21.08.2019 a Tribunalului Argeș, secția Civilă, a reținut că, spre deosebire de anularea unui act administrativ, care produce efecte și pentru trecut, suspendarea executării unui act administrativ provoacă o întrerupere vremelnică, pentru viitor, a efectelor acestuia.

Ca atare, efectele produse de hotărârile Colegiului de conducere care au stat la baza emiterii deciziei nr. 47/24.06.2019 a președintelui Curții de Apel Ploiești se mențin pe toată perioada cuprinsă între data adoptării lor și ziua de 21.08.2019, câtă vreme nu au fost anulate.

Or, în speță, apelul a fost repartizat completului nou înființat la data de 23.07.2019, anterior suspendării executării art. II din hotărârea nr. 9/22.05.2019 și art. I din hotărârea nr. 12/20.06.2019 ale Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești.

În acest context, a subliniat că este real că, urmare a pronunțării sentinței sus-menționate a Tribunalului Argeș, pe rolul completurilor respective nu se mai repartizează cauze începând cu 21.08.2019, însă cele înregistrate anterior acestei date rămân să fie judecate de aceste completuri; a interpreta în alt mod echivalează cu a acorda un efect retroactiv suspendării.

A apreciat că nu poate fi primit argumentul potrivit căruia momentul procesual de stabilire a competenței este cel prevăzut de art. 131 C. proc. civ., întrucât acest text reglementează în mod imperativ cel mai îndepărtat moment la care judecătorul este obligat să-și verifice competența, în condițiile în care art. 200 alin. (1) C. proc. civ. trasează o primă inițiativă de stabilire a completului sau secției specializate, verificări care nu se pot realiza, indiferent de momentul ales, decât prin raportare la momentul sesizării instanței.

Blocarea completelor nou înființate de la repartizare, prin reducerea la zero a complexității, dispusă ca efect al suspendării parțiale a celor două hotărâri de Colegiu, concomitent cu bifarea obiectului "litigii de muncă" completelor existente anterior adoptării hotărârilor de Colegiu, nu poate influența competența completului inițial învestit de a judeca dosarele înregistrate anterior, a apreciat instanța.

Repartizarea aleatorie a cauzelor este o normă de organizare judiciară cu rang de principiu, instituită prin art. 11 și 53 din Legea nr. 304/2004, care corespunde rigorilor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu scopul de a conferi o garanție în plus independenței funcționale a judecătorului și imparțialității actului de justiție.

Articolul 101 alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești statuează cu titlu de principiu că repartizarea aleatorie în sistem informatic se realizează o singură dată, aspect încălcat de completul inițial învestit care a dispus, fără temei, repartizarea aleatorie, încă o dată, a cauzei.

Afirmația conform căreia prin înființarea acestor completuri ar fi fost afectate principiile inamovibilității și specializării judecătorului nu corespunde realității. Avizul nr. x/2012 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni privind specializarea judecătorilor, adoptat în cadrul celei de a 13-a reuniuni plenare a C. civ..J.E. (Paris, 5-6 noiembrie 2012) a statuat că la vârful ierarhiei sistemului judiciar (iar în ceea ce privește materia litigiilor de muncă, având în vedere că hotărârile pronunțate în această materie rămân definitive în fața curților de apel, curtea de apel reprezintă vârful ierarhiei) specializarea nu trebuie să împiedice existența unei anumite polivalențe, pentru a se permite administrarea cu flexibilitate a diverselor cauze la cel mai înalt nivel. Această flexibilitate este indispensabilă instanțelor superioare pentru a-și îndeplini misiunea lor legală și constituțională, mai ales garantarea unității și coerenței în interpretarea și aplicarea legii. De asemenea, flexibilitatea va garanta că, în cadrul căilor de atac, domeniile specializate nu vor constitui apanajul unui grup (prea) restrâns de judecători care pot impune astfel punctul lor de vedere într-o materie anume și, prin acest fapt, pot împiedica dezvoltarea interpretării legii în respectivul domeniu.

De aceea, prin raportare la acest aviz, a considerat că înființarea de completuri specializate în materia litigiilor de muncă din judecători aparținând celor trei secții non-penale nu contravine principiului specializării judecătorilor.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cauzei, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces, iar conform art. 136 alin. (4) C. proc. civ., dispozițiile privitoare la conflictul de competență sunt aplicabile și în cazul completelor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești.

În speță, instanța a fost învestită cu soluționarea în apel a unui conflict de muncă.

Potrivit art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, "în cadrul curților de apel funcționează, în raport cu complexitatea și numărul cauzelor, secții sau, după caz, completuri specializate pentru (...) cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale (...)".

Prin art. II din hotărârea nr. 9/22.05.2019, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești a decis repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă și asigurări sociale tuturor secțiilor care nu judecă în materie penală din cadrul instanței.

Ulterior, prin art. I din hotărârea nr. 12/20.06.2019, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești a aprobat solicitarea președintelui secției I Civile de înființare a unor complete specializate în cadrul acestei secții, formate din judecătorii secției I Civile, secției a II-a Civile și secției de contencios administrativ și fiscal.

În speță, apelul a fost înregistrat la 23.07.2019 pe rolul Curții de Apel Ploiești și repartizat în mod aleatoriu completului specializat LM 19 A II, constituit în temeiul art. I din hotărârea nr. 12/20.06.2019 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești (denumit în continuare completul inițial învestit).

Hotărârile Colegiului de conducere menționate mai sus au fost contestate de judecătorii Curții de Apel Ploiești, iar prin sentința civilă nr. 554/21.08.2019, Tribunalul Argeș, secția Civilă a dispus suspendarea executării art. II din hotărârea nr. 9/22.05.2019 și a art. I din hotărârea nr. 12/20.06.2019 ale Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere caracterul executoriu de drept al sentinței civile nr. 554/21.08.2019, instituit de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, pentru stabilirea completului competent să soluționeze apelul se impune determinarea momentului de la care produce efecte măsura suspendării, dar și întinderea acestora.

Dacă efectele anulării unui act administrativ retroactivează, suspendarea executării unui asemenea act îi întrerupe vremelnic efectele, pentru viitor; atât timp cât actul administrativ nu a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, el se bucură în continuare de prezumția de legalitate.

Prin urmare, efectele produse de hotărârile nr. 9/22.05.2019 și nr. 12/20.06.2019 ale Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești se mențin pe toată perioada cuprinsă între data adoptării lor și cea la care s-a dispus măsura suspendării executării, 21.08.2019.

În speță, apelul a fost repartizat aleatoriu completului inițial învestit la 23.07.2019, anterior pronunțării sentinței prin care s-a dispus suspendarea executării parțiale a celor două hotărâri ale Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești.

Prin decizia nr. 7/22.08.2019, președintele secției I Civile a Curții de Apel Ploiești a dispus repartizarea litigiilor de muncă doar către completele existente anterior adoptării hotărârilor Colegiului de conducere a căror executare a fost suspendată, concomitent cu blocarea de la repartizare a celor înființate în baza hotărârilor de Colegiu în discuție.

Această împrejurare nu se poate constitui într-un argument valid pentru declinarea dosarelor înregistrate, ci dă expresie producerii doar pentru viitor a efectelor suspendării executării.

Consecința suspendării executării celor două hotărâri ale Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești poate consta doar în blocarea repartizării dosarelor înregistrate ulterior către completurile înființate în baza respectivelor hotărâri. Suspendarea nu i-a afectat completului învestit anterior cu soluționarea apelului competența materială procesuală de a soluționa dosarele cu care a fost deja învestit.

Nu corespunde realității faptul că suspendarea celor două hotărâri de Colegiu ar conduce către lipsirea de fundament a competenței funcționale în materia litigiilor de muncă a completurilor nou înființate, deoarece formațiuni de judecată se constituie prin hotărâre a Colegiului de conducere pentru a judeca, iar desființarea lor se produce tot prin hotărâre de Colegiu.

De aceea, în situații de genul celei în cauză, cât timp a intervenit doar suspendarea, nu și anularea hotărârii de Colegiu prin care completurile au fost înființate, nu se poate considera că în lipsa unei hotărâri de Colegiu simetrice, ele au fost desființate. În aceasta constă diferența între anularea și suspendarea actului administrativ: dacă anularea hotărârilor de Colegiu ar fi determinat desființarea completurilor, suspendarea hotărârii produce doar efectul, pentru viitor (adică de la data suspendării), al nerepartizării unor dosare noi, spre judecată, respectivelor completuri.

Nefiind însă desființate, ele rămân funcționale și își păstrează competența de a soluționa cauzele ce le fuseseră repartizate până la suspendarea hotărârii de Colegiu în baza căreia fuseseră înființate.

De aceea, competența se raportează la momentul învestirii instanței.

Declinându-și competența, completul inițial învestit a dat măsurii suspendării valențe specifice nulității, căci numai anularea unui act determină desființarea retroactivă a acestuia.

Așa fiind, completul căruia i-a fost inițial repartizat apelul a fost legal învestit, acestuia revenindu-i competența de soluționare a cauzei în virtutea principiului repartizării aleatorii și al continuității, potrivit art. 19 C. proc. civ.

Din această perspectivă, verificarea competenței în termenul prevăzut de art. 131 C. proc. civ. nu poate anihila teza potrivit căreia competența se raportează la momentul învestirii instanței; cu alte cuvinte, la primul termen la care părțile sunt legal citate, instanța verifică, din oficiu, dacă era competentă la momentul învestirii ei.

Or, în speță, completul inițial învestit era competent să judece apelul la data repartizării lui și, în considerarea argumentelor expuse anterior, rămâne competent să-l judece.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 135 alin. (4), cu aplicarea art. 136 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei urmează a fi stabilită în favoarea completului inițial învestit al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial învestit al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 ianuarie 2020.