ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 628/2017

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin decizia nr. 2/2017 din 18 ianuarie 2017, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost admis recursul formulat de recurenta A. CONSTANȚA, în contradictoriu cu intimata B. CONSTANȚA, a fost modificată sentința civilă nr. 8582 din 30 iunie 2016, a Judecătoriei Constanța, în sensul că a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii, fiind respinsă acțiunea formulată de B. CONSTANȚA, ca inadmisibilă.

Împotriva deciziei nr. 2/2017 din 18 ianuarie 2017, B. CONSTANȚA a formulat cerere de revizuire, solicitând să se constate că această decizie conține dispoziții potrivnice, în raport cu decizia civilă nr. 111/COM din 21 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal.

În susținerea cererii de revizuire, întemeiată în drept pe prevederile art. 509 pct. 8 din noul C. proc. civ., revizuenta a invocat, în esență, următoarele motive:

Pe situația de fapt, revizuenta arată că în anul 1991, Cooperativa de consum C. CONSTANȚA s-a asociat la D..

Prin Hotărârea Adunării Generale din 17.12.2002, aceeași cooperativă de consum a hotărât retragerea din D., la data de 05.05.2003, Adunarea Generală a federalei luând act de retragere.

Având în vedere dispozițiile art. 96 din Legea 109/1996, Consiliul de Administrație al B. a dispus efectuarea unui control financiar de gestiune pentru verificarea integrității patrimoniului organizației cooperatiste asociate respective și stabilirea datoriilor pe care aceasta le avea.

B. a desemnat organul de control pentru efectuarea controlului, iar aceasta s-a prezentat la sediul C., însă președintele cooperativei de consum a refuzat efectuarea controlului.

În această situație, B. a formulat acțiune la Tribunalul Constanța pentru a se desemna un expert contabil neutru, care împreună cu organele sale de control să verifice integritatea patrimoniului și să stabilească datoriile pe care cooperativa le are.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 111/COM din 21 septembrie 2011, irevocabilă, a respins acțiunea, motivând că expertul contabil nu se poate substitui unui organ de control.

Prin urmare, în mod irevocabil, curtea de apel a decis că operațiunea de control nu poate fi efectuată decât de organele de control ale B., în cadrul unei acțiuni având ca obiect obligația de a face.

Fiind o decizie irevocabilă, revizuenta arată că s-a conformat și a introdus acțiune la Judecătoria Constanța, având ca obiect obligația de a face, în sensul că organizația cooperatistă C. CONSTANȚA, devenită prin reorganizare A., să permită efectuarea controlului de gestiune de către organele de control ale B..

Judecătoria Constanța, judecând pe fond, prin sentința civilă nr. 8582 din 30 iunie 2016 a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtei să permită efectuarea controlului prevăzut de Legea 109/1996, legea aplicabilă la data retragerii.

În recurs, prin decizia nr. 2/2017 din 18 ianuarie 2017, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost modificată sentința civilă nr. 8582 din 30 iunie 2016, a Judecătoriei Constanța, în sensul că a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii, fiind respinsă acțiunea formulată de B. CONSTANȚA, în contradictoriu cu A. CONSTANȚA, ca inadmisibilă.

Revizuenta solicită instanței de revizuire să observe că textul art. 96 din Legea 109/1996, prevăzut și în art. 16 din Statutul B. este clar, precis, fără pasaje obscure sau echivoce și că Tribunalul Constanța a dovedit o practică neuniformă, în primul ciclu fiind admis recursul reclamantei, iar în al doilea a fost admis recursul pârâtei, raportat la același obiect și aceleași probe.

Arată, de asemenea, revizuenta că Judecătoria Constanța, în primul ciclu procesual a respins acțiunea, în cel de a doilea a admis acțiunea B..

Invocă revizuenta că în ambele dosare a fost obligată la plata unor sume importante cu titlu de cheltuieli de judecată și că s-a instanțele au dat dreptate persoanei care nu a respectat legea, fiind necesară o perioadă de 7 ani pentru aplicarea unui articol de lege.

Intimata A. CONSTANȚA a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în principal, inadmisibilitatea cererii de revizuire, iar în subsidiar a solicitat respingerea acesteia.

Sub un prim aspect, a arătat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile vechiul C. proc. civ., în speță art. 322 pct. 7, raportat la momentul introducerii celor două acțiuni, respectiv sub imperiul vechiul C. proc. civ.

Sub aspectul inadmisibilității, intimata arată că hotărârea supusă revizuirii, respectiv decizia nr. 2/2017 din 18 ianuarie 2017, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016 nu evocă fondul.

Pe fond, intimata arată că cererea nu este întemeiată, în condițiile în care hotărârile cu privire la care se invocă contrarietatea nu sunt pronunțate în una și aceeași pricină.

Revizuenta a formulat răspuns la întâmpinare, în combaterea apărărilor intimatei.

Analizând cererea de revizuire formulată, Înalta Curte reține următoarele:

Prealabil, se impune a se preciza că cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2010, în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 111/COM din 21 septembrie 2011 de către Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a fost introdusă pe rol la data de 22 aprilie 2010.

În dosarul nr. x/2016, în care a fost pronunțată decizia nr. 2/2017 din 18 ianuarie 2017 a Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, cererea de chemare în judecată a fost introdusă pe rol la data de 29 noiembrie 2012.

Ambele cereri de chemare în judecată au fost introduse sub imperiul vechiul C. proc. civ.

Având în vedere că pentru ipoteza succesiunii legilor procesuale civile, legiuitorul a optat pentru principiul previziunii, în sensul că faza judecății, în întregul ei este guvernată de dispozițiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată, prin raportare la dispozițiile art. 25 alin. (1) din noul C. proc. civ., Înalta Curte constată că incidente în cauză sunt dispozițiile vechiul C. proc. civ.

Trecând peste aspectele ce vizează legea civilă aplicabilă, se impune a se arăta ca revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Prin urmare, instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile enunțate mai sus, nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Prin intermediul acestui motiv de revizuire se protejează atât efectul negativ al autorității de lucru judecat, care interzice realizarea unei noi judecăți, în condiții de identitate de părți, obiect, cauză, cât și cel pozitiv, care presupune că aspectul litigios dezlegat pe cale incidentală într-un proces să nu fie contrazis cu ocazia unei judecăți ulterioare.

Deci, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiționată și de împrejurarea ca, în cadrul celui de al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă a fost invocată, instanța să fi omis a se pronunța asupra obiecțiilor în legătură cu existența acelei hotărâri, în sensul de a nu fi soluționat excepția puterii de lucru judecat. Aceasta deoarece, prin reglementarea art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia.

Revizuirea nu poate fi admisă nici în cazul în care nu suntem în prezența aceleiași pricini și diferă toate cele trei elemente necesare pentru a fi în prezența autorității de lucru judecat, respectiv identitate de părți, obiect și cauză, sau când diferă unul sau două elemente, respectiv fie părțile, fie obiectul, fie cauza.

În speța dedusă judecății, se observă că prin decizia civilă nr. 111/COM din data de 21 septembrie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a fost respins apelul declarat de reclamanta B. CONSTANȚA împotriva sentinței civile nr. 3687 din 06 mai 2011 a Tribunalului Constanța, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A..

Instanța a reținut că reclamanta B. a solicitat instanței, în temeiul dispozițiilor art. 96 din Legea nr. 109/1996, să numească un expert care să stabilească integritatea patrimoniului organizației cooperatiste asociate și a datoriilor pe care aceasta le are.

Curtea a apreciat că o astfel de cerere este lipsită de temei legal, motivat de faptul că dispozițiile legale invocate de către reclamantă, respectiv art. 96 din Legea nr. 109/1996, la acel moment abrogate, nu prevedeau o astfel de cale procesuală la dispoziția reclamantei.

Prin decizia civilă nr. 2 de la 18 ianuarie 2017, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost admis recursul formulat de recurenta A. CONSTANȚA, în contradictoriu cu intimata B. CONSTANȚA, împotriva sentinței civile nr. 8582 din 30 iunie 2016, a fost modificată în tot sentința recurată, fiind respinsă cererea formulată de reclamanta B. ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut că reclamanta B. a solicitat, în principal, obligarea pârâtei A. de a permite efectuarea controlului financiar de gestiune pentru verificarea integrității patrimoniului pârâtei și pentru stabilirea datoriilor pe care aceasta le avea la data retragerii, în temeiul dispozițiilor art. 96 din Legea nr. 109/1996.

A arătat Tribunalul Constanța că, în raport de principiul aplicării legii civile în timp, temeiul de drept invocat de către reclamantă la data introducerii cererii, respectiv 12 iunie 2013, era Legea nr. 109/1996 și anume art. 96, art. 97, art. 98, art. 160, art. 162 și art. 177. Legea nr. 109/1996 a fost abrogată, cu excepția art. 123 și art. 124, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 1/2005, privind organizarea și funcționarea cooperației.

Concluzionând, tribunalul a constatat că, la data formulării acțiunii întemeiate pe dispozițiile expres abrogate ale Legii nr. 109/1996, acțiunea este inadmisibilă, neavând temei legal.

Înalta Curte constată că cele două hotărâri judecătorești nu sunt potrivnice, în condițiile în care ambele instanțe au reținut că nu există temei de drept pentru promovarea cererilor de chemare în judecată ce au făcut obiectul judecății.

Aspectele invocate de către revizuentă, care vizează aplicarea dispozițiilor art. 96 din Legea nr. 109/1996 nu pot fi analizate în cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ.

Instanța nu poate exercita un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 326 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Pentru aceleași considerente, nu pot fi supuse dezbaterii și analizei argumentele privind cheltuielile de judecată, și cele care privesc faptul că instanțele au dat dreptate persoanei care nu a respectat legea, fiind necesară o perioadă de 7 ani pentru aplicarea unui articol de lege.

Cum în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea formulată de revizuenta B. CONSTANȚA împotriva deciziei nr. 2/2017 din 18 ianuarie 2017, pronunțate de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta B. CONSTANȚA împotriva deciziei nr. 2/2017 din 18 ianuarie 2017, pronunțate de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2017.