ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 388/2017

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 545 din 15 martie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2015 a fost respinsă cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 1669 din 17 iunie 2015, dată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2013.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestație în anulare, care a fost respinsă prin decizia nr. 1258 din 29 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Prin decizia nr. 6 din 17 ianuarie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a anulat ca netimbrată cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 1258 din 29 iunie 2016.

Pentru a decide în acest sens, constatând că cererea de revizuire nu a fost timbrată anticipat și nici până la termenul din 17 ianuarie 2017 stabilit de instanță, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită, instanța supremă, reținând și că în cauză nu operează scutirea legală de la obligația achitării taxelor judiciare de timbru, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv a celor ale art. 35 alin. (1) și alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din O.G nr. 32/1995 și a dispus anularea cererii ca netimbrată.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestație în anulare, fără a indica temeiul de drept, în cuprinsul cererii regăsindu-se o serie de relatări și aprecieri la adresa unor autorități.

Contestatoarea a solicitat, în esență, repunerea cauzei pe rol și soluționarea cererii de revizuire, arătând că i-a fost furată citația. De asemenea, autoarea a solicitat casarea hotărârii date abuziv și daune cominatorii de 10 mild. RON pentru cei 30 de ani în care a fost prejudiciată.

Analizând calea extraordinară de atac de retractare de față, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu preliminar, cum în memoriul depus la dosar contestatoarea nu a indicat niciun temei de drept, instanța supremă constată că prezentul litigiu este guvernat de prevederile Codului de procedură de la 1865, față de data sesizării primei instanțe cu cererea introductivă și în considerarea dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 76/2013, care stauează că noul C. proc. civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.

Astfel, prezenta contestație în anulare va fi analizată din perspectiva dispozițiilor art. 317 și 318 C. proc. civ. de la 1865, care reglementează calea extraordinară de atac de retractare.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o noua judecată.

C. proc. civ. de la 1865 (în continuare C. proc. civ.) reglementează două categorii de contestații în anulare, respectiv contestația în anulare obișnuită (art. 317) și contestația în anulare specială (art. 318).

Potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și atunci când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.

Prevederile alin. (2) al textului legal evocat statuează că poate fi primită contestația întemeiată pe motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

Articolul 318 C. proc. civ. dispune că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

În speță, Înalta Curte constată că singura dintre susținerile contestatoarei care ar putea fi subsumată vreuneia dintre ipotezele legale evocate este cea vizând faptul că i-ar fi fost furată citația pentru termenul la care, prin decizia atacată, i-a fost anulată ca netimbrată cererea de revizuire a deciziei nr. 1258 din 29 iunie 2016.

Instanța supremă reține însă că afirmația contestatoarei poate fi circumscrisă cazului prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. doar aparent, în măsura în care vizează procedura de citare a părții, dar nu poate fi încadrată în mod real în ipoteza menționată, întrucât legiuitorul a condiționat admisibilitatea căii extraordinare de atac de neîndeplinirea procedurii de citare potrivit cerințelor legale, iar presupusul furt, nedovedit de altfel, nu presupune nerespectarea condițiilor legale instituite în materie.

Restul susținerilor autoarei căii de atac de față nu constituie critici veritabile și nici nu vizează în concret decizia atacată, fiind simple afirmații care exprimă nemulțumirea acesteia față de soluția asupra fondului pricinii, aspect care, însă, nu poate face obiectul cenzurii instanței în prezenta cale extraordinară de atac.

Față de cele anterior expuse, precum și de faptul că decizia atacată a fost pronunțată în soluționarea unei cereri de revizuire, iar nu în soluționarea căii de atac a recursului, instanța supremă nu va analiza prezenta contestație din perspectiva celorlalte cazuri instituite de art. 317 alin. (2) și art. 318 Cod procedură civile, care vizează excusiv hotărârile instanțelor de recurs.

În considerarea argumentelor care preced, instanța supremă, în temeiul art. 320 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare îndreptată împotriva deciziei nr. 6 din 17 ianuarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 6 din 17 ianuarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2016.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 martie 2017.